10,108 matches
-
mine. Pistolul de căcat pe care mi-l dăduse Exley s-a blocat, iar Patchett m-a Înțepat cu o seringă. Apoi am auzit Împușcături și „Nu, Abe, nu, Lee, nu!“ Iar acum știi tot ce știu și eu. Dinspre coridor, tare: — Abe Teitlebaum, Johnny Stompanato și Lee Vachss. Ei sînt făptașii de la Nite Owl. Mai băgați-l În bandă și pe Dublu Perkins și pregătiți-vă să vă căcați În izmene cînd o să vă spun ce-am mai descoperit. Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ai făcut asta. Ed se Îndreptă spre ea. Ea Îi dădu o palmă și apoi un pumn. — Lasă-ne În pace pe toți! Fisk o prinse și o duse afară. Blînd, fără să forțeze, cu glas duios. Ed porni pe coridor ca să cerceteze camerele. În camera de taină Valburn dădea jos fotografiile de pe perete. Ochii strălucitori, sticloși, vocea prea veselă. — Dacă fac tot timpul asta, o să-mi fie bine. Dădu jos o fotografie de grup. — Am nevoie de o declarație completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nesigure, bucăți de fier atrase de un magnet, într-un spațiu nedefinit ce doar după o vreme a devenit șir de încăperi deschizându-se una în cealaltă, foarte largi, cu pereții din sticlă, încât vedea până departe, un fel de coridor fără sfârșit în care nu se zărea deloc forța în stare s-o poarte după ea, încăperi din ce în ce mai mici, încât probabil puteau fi desfăcute și așezate una într-alta, ca într-un joc, din ce în ce mai întunecoase, la răstimpuri izbucnind într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
al unor aparate, probabil la capul ei și poate legate de ea, și s-a văzut din nou în șirul de încăperi, atrasă de acea forță uriașă, dar nevăzută, plină de teamă pentru că nu mai înțelegea unde poate duce nesfârșitul coridor cu pereții de sticlă mereu mai mohorâți, din care păreau că se nasc dintr-odată avalanșe de arătări nedistincte, foarte mișcătoare, foarte repezi, ușor străvezii, ce se îngrămădeau să dărâme ușa și năvăleau înăuntru - care ușă? care ușă?; înaintând într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
al aparatelor ce fuseseră la capul ei, dar acum lăsate în urmă, nu se mai distingea, nu-și auzea glasul, deși începuse să strige, nu-și auzea nici măcar respirația, speriată de absențele astea la un loc, continuând să înainteze în coridorul prea îngust acum și de-a dreptul întunecat și brusc a simțit că pășește în gol, cum se întâmplă când uiți să calci o treaptă și te prinde o clipă disperarea, dar îndată a simțit solul sub picioare, în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acum și de-a dreptul întunecat și brusc a simțit că pășește în gol, cum se întâmplă când uiți să calci o treaptă și te prinde o clipă disperarea, dar îndată a simțit solul sub picioare, în acel moment nemaiexistând coridorul, nici întunericul, ci un un spațiu colorat în care a răsuflat ușurată: aha! toate astea le știe; dar umbra stând cu spatele și cântând la pian aducea numai cu fiica ei, iar sunetele erau de clavecin și, repetate mereu aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
alee largă asfaltată, cu arbori înalți și plini de umbră și tufe dese de o parte și de alta, foșnet de frunze și ciripit de păsări, scuar de flori și iarbă pe margini, clădire albă, întinsă pe o mare suprafață, coridoare la dreapta și la stânga, cu covoare strălucitoare, uși albe cu câte un număr înfipt discret, de o parte a coridorului, și ferestre cu perdele albe ce coborau până la jumătatea zidului, filtrând lumina fierbinte, de cealaltă parte. Ajuns la capăt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de frunze și ciripit de păsări, scuar de flori și iarbă pe margini, clădire albă, întinsă pe o mare suprafață, coridoare la dreapta și la stânga, cu covoare strălucitoare, uși albe cu câte un număr înfipt discret, de o parte a coridorului, și ferestre cu perdele albe ce coborau până la jumătatea zidului, filtrând lumina fierbinte, de cealaltă parte. Ajuns la capăt, cu florile de toate culorile acum în mână, ciocăne ușor într-o ușă din spatele căreia nu se auzea nici un zgomot, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rapidă evoluție. Apoi că trebuie operat pentru că durerile sunt mult peste suportabil. Și apoi că operația va avea îndată loc. Dar toate acestea într-o cadență susținută, fără timp de dezmeticire. Aproape în clipa următoare, ea se afla deja pe coridoarele spitalului, frământându-și mâinile, trasă la față, speriată sau îngrozită chiar și așteptând; și apoi se afla la capul patului, urmârindu-l cum respiră și pândindu-i tresăririle care s-o convingă de încă existența lui; apoi câteva ore acasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
entuziasmau la fel, era adorat de studenți, mulți nu-i căutau seminarele sau prezența decât din snobism, dar erau și unii care îl adorau cu adevărat, ajungând să-l agaseze, să rămână ore întregi alături, să meargă după el pe coridoarele facultății, să se lase târâți la cârciumile din apropiere. Prea puțini îi simțeau disprețul sau plictiseala sau pur și simplu nevoia să rămână singur și să bea o cafea în liniște, eventual numai în compania unui om pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
într-o glastră de sticlă, fereastra acoperită în întregime cu o pătură, mirosul de jilav și rânced infiltrat în pereții blocului mizer, pentru pensionari și sărmani, cu garsoniere cât o nucă aliniate auster, de o parte și de alta a coridorului lung, prost luminat, cu perdeluțe în capăt și flori de plastic în ghivece de plastic, înfipte în spațiile dintre uși, zgomotele indecente ale băii vecinilor. Când a venit să-i deschidă, lumina gălbuie a veiozei din spate îi contura linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
muțenie, „Taci, femeie“, zice. „Ce te-a apucat?“ „Mai ai și obrăznicia asta să mă întrebi? Nebună și curvă să mă faci tu pe mine? Menj a fenébe!“ Câteva capete s-au retras repede în spatele altor uși aliniate în lungul coridorului, vopsite tot în verde, și glasul Patriciei se auzea la fel de ascuțit și crâncen „Mai ai curajul să spui ceva? Mai ai curajul, mă? Részeges disznó... Să-ți iei catrafusele și să te cari și să nu mai calci pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pistolul lui cu aer comprimat, mai devreme, în aceeași după-amiază.) Tocmai sunt pe punctul de a părăsi camera copiilor și de a coborî la parter ca să tragă cu urechea la petrecere - deși, ca să spunem adevărul, perspectiva de a străbate lungile coridoare întunecate și de a coborî pe scară îi cam sperie - când lui Roddy îi vine o idee. — Știu ce facem! spune el, repezindu-se la o mașinuță cu pedale și strecurându-se cu greu pe scaunul șoferului. O să fiu Iuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Când ajunsese la jumătatea pulpei de iepure cu curry, Rebecca aude lângă ea o tuse discretă. — Ce este, Pyles? — Dacă se poate, aș vrea să vă spun ceva în particular, doamnă Winshaw. E o chestiune destul de urgentă. Se retrag în coridorul de trecere și când Rebecca se întoarce după câteva clipe, fața ei e palidă. — E vorba de copii, îi spune ea soțului ei. S-a petrecut un accident stupid în camera copiilor. Hilary s-a rănit la mână. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cadou de la Thomas, să-l ia naiba... O jumătate de oră mai târziu, la două fără un sfert noaptea, Mortimer sforăia ritmic și Rebecca era încă trează de-a binelea. În momentul acela i se păru că aude pași pe coridor, furișându-se pe lângă ușa dormitorului lor. Apoi începură zgomotele. Bufnituri și trosnituri și inconfundabilele sunete ale unei încăierări. Doi bărbați se băteau din toate puterile, înșfăcând orice armă nimereau. Gemeau de atâta efort, răcneau și se înjurau. Rebecca abia apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să fie duse la Benteley-ul argintiu, iar Mortimer se pregătea să-și ia rămas-bun de la Tabitha, care încă nu ieșise din camera ei după ce aflase de evenimentele șocante din noaptea precedentă. Mortimer îl zări pe Pyles în celălalt capăt al coridorului și îi făcu semn să se apropie. — A fost doctorul Quincy s-o vadă azi-dimineață pe domnișoara Tabitha? — Da, domnule. A fost foarte devreme, pe la ora nouă. — Înțeleg. Presupun... sper că nimeni din aripa servitorilor nu crede că ea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe scară, până la camerele lor. Spre disperarea lui, Kenneth s-a pomenit nu numai că era dus în Aripa de Est, departe de prietenul lui, dar și că trebuia să doarmă chiar în camera în care murise unchiul lui. De pe coridor se auzea o muzică de orgă molcomă, neliniștitoare. Au coborât din nou la parter și au fost prezentați celorlalți membri ai familiei Kenneth: verii lui Guy, Jane și Malcolm, unchiul lui Edward și mătușa nebună Emily, pentru care timpul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ea și mă gândeam că nu mai văzusem o persoană atât de frumoasă și din acel moment, ea nu i se mai adresa lui Kenneth, ci mie, băiețelului de nouă ani, pentru că acum eu eram cel care se rătăcise pe coridor și, da, eu eram acolo pe ecran în aceeași cameră cu cea mai frumoasă femeie din lume, captiv în casa aceea veche și întunecată, pe furtuna aceea cumplită, în acel mic cinematograf prăpădit, în dormitorul meu în noaptea aceea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
discursul ei. În timp ce vorbea, anii scurși păreau să dispară și la sfârșit probabil că mă uitam la ea cu gura căscată peste pupitre, ca un puber obsedat sexual. Ce păr! Ce ochi! Ce voce! După aceea, am abordat-o pe coridor ca să văd dacă își amintește de mine. Cred că da: nu doar pentru că a spus-o. Acum e măritată, desigur (cu nu știu ce fel de antreprenor) și are copii (gemeni). Cât de mândru, ah, cât de mândru trebuie să fie acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajuns transpirat și gâfâind și el era decis să facă o impresie cât mai bună. Deci strânse din dinți, își astupă nasul și spre ușurarea lui, urcușul a fost rapid și netraumatizant. Apoi, a trebuit să se confrunte cu un coridor întunecat, luminat doar de o serie de becuri slabe de 40 de wați care îl făcea să uite de soarele strălucitor al după-amiezii de sâmbătă pe care-l lăsase afară; dar chiar în clipa când era cât pe-aci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
patului și trase tare de el de șase, șapte ori. Îi auziră ecoul în măruntaiele îndepărtate ale casei. — Cred că da, spuse el, gâfâind puternic și trântindu-se pe pat. După aproximativ cinci minute, se auziră pași apropiindu-se pe coridor. Era un mers neregulat și incredibil de încet, fiecare pas tot mai greu decât celălalt. Când s-au apropiat, erau însoțiți de un înfiorător șuierat astmatic. Apoi pașii se opriră brusc în fața ușii lor, șuieratul continuă și peste câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tablouri și să vedem ce se poate aranja. Phoebe dădu din cap. Iar acum, cred că e timpul să mergem la culcare. Ea își ridică privirea, întrebătoare. Separat, explică el. — Foarte bine. Urcară împreună Marea Scară și la intrarea în Coridorul de Est, își urară noapte bună cu un sărut formal. 4 Phoebe se simțea mică în patul cu baldachin. Salteaua era moale și plină de cocoloașe și deși intenționase să se culce pe partea de pat cea mai apropiată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întinse mâna după veioza de pe noptieră, care aruncă o licărire cețoasă, ineficientă în cameră. Se uită spre ușă. Simțindu-se brusc protagonista unui film de groază ieftin și nu prea original, observă că mânerul se răsucea. Era cineva afară pe coridor și încerca să intre. Phoebe coborî din pat și se duse tiptil la ușă. Avea pe ea o cămașă de noapte groasă, cu dungi, încheiată până la gât și ajungându-i aproape până la genunchi. Cine e? întrebă ea, cu glasul ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în pat și afară cerul era cenușiu și ploua mărunt. Bănui că era între nouă și zece dimineața. După ce își trase la repezeală o bluză și niște pantaloni peste cămașa de noapte și își încălță picioarele goale, Phoebe ieși pe coridor să cerceteze. Pyle trecu șchiopătând, cu o tavă care conținea resturile răcite ale unui mic dejun neatins. — Bună dimineața, domnișoară Barton, rosti el sec. — S-a întâmplat ceva? S-au auzit gemetele de durere ale cuiva. — Mă tem că domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câte înțeleg, doctorul preferă să nu fie deranjat duminica. Atunci o să mă ocup eu de el. Această propunere îl reduse la tăcere. — Sunt asistentă medicală calificată, să știi. Nu cred că s-ar cuveni, îngăimă majordomul. — Păcat. Porni iute pe coridor, se opri în fața camerei din care se auzeau gemetele, apoi bătu și intră direct. Mortimer Winshaw - a cărui față palidă și schimonosită o zărise la fereastra dormitorului lui când sosise în ziua precedentă - ședea în capul oaselor în pat, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]