7,252 matches
-
o altă biserică sau construcție religioasă de lemn construită de voievodul Vlad-Vintilă de la Slatina, probabil în amintirea unchiului și predecesorului său pe tron, cel înecat în Dâmbovița "[...]la Popești, den jos de București[...]" (Radu Popescu "Istoriile domniilor Țării Românești" în "Cronicari munteni", vol.I, București, 1961, p.281). Totuși această ipoteză nu poate fi demonstrată, nici urmele arheologice de suprafață, nici documentele, nici măcar tradiția locală nu atestă deloc așa ceva, numele de "Vintilă Vodă" rămânând încă un mister. Ctitorul acestei biserici este
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații. El a fost obligat să dărâme toate cetățile, pentru ca țara să fie incapabilă să se apere. Cu excepția Hotinului, domnitorul a incendiat toate cetățile. După cum povestește cronicarul Grigore Ureche, ""Alixandru vodă făcându pre cuvântul împăratului, umplându toate cetățile de lémne, le-au aprinsu de au arsu și s-au răsipit, numai Hotinul l-au lăsat, ca să-i fie apărătură dispre leași"". Având ziduri groase, Cetatea Neamț nu
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Moldova. După ce armatele sale trec apa Trotușului la 4 mai 1600 și ocupă Bacăul la 10 mai, oștile valaho-transilvane se îndreptă spre Suceava, iar la 16 mai, apărătorii Cetății Sucevei îi deschid porțile și se predau fără luptă. După cum relatează cronicarul Miron Costin, tot atunci și-a deschis porțile și Cetatea Neamț, fără a opune nici o rezistență. Mihai Viteazul a lăsat în cetate o garnizoană. După plecarea lui Mihai Viteazul la Alba Iulia, la începutul lunii septembrie 1600, oștile poloneze și
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
un loc de refugiu pentru familia și averile lui Vasile Lupu. După cum povestește Miron Costin, în timpul invaziei tătarilor din 1650, Vasile Lupu ""au pornitu pre doamna depreună cu casele boierilor pen frânturile codrilor, pre la Căpotești, spre Cetatea Neamțului"". Tot cronicarul relatează că ""la Cetatea Neamțului era toată inima avuției lui Vasilie-vodă, deci acolea au răpedzit Vasilie-vodă pre Ștefăniță paharnicul, nepotul său, să apuce avuțiia, și, ori că n-au știut Ștefan Gheorghie logofătul de avuțiia acéia în Cetatea Neamțului, ori
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
turcu, pentru să strâce cetățile, și cu alți boieri. Și atunce, ieșind nemțâi din Suceavă, au întrat acel Panaite, tălmaciu agăi, și cu acel agă ... Dece atunce au strâcat cetatea Sucevei ș-a Neamțului ș-a Hotinului"". La rândul său, cronicarul Nicolae Costin precizează că: ""... și punând lagum (praf de pușcă), sub zidurile cetăților le-au arungat din temelie. Numai cetatea Sucevei, neputând-o strica cu lagum au umplut-o cu lemne și cu paie, apoi le-au dat foc de
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
pe 19.000 de galbeni. În anul 1691, în timpul domniei lui Constantin Cantemir (1685-1693), oastea poloneză condusă de către regele Ioan al III-lea Sobieski a făcut o incursiune în Principatul Moldovei, asediind cu acest prilej și Cetatea Neamțului. După cum relatează cronicarul Ion Neculce în letopisețul său, ""în al șesălea anu a domniei lui Cantemir-vodă coborâtu-s-au craiul Sobețichii cu oștii grele iar în Țara Moldovei (...) Ș-au vinit craiul cu obuzul pe la Botășeni și pen Cotnarii păn' la Târgul Frumos
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Ceahlău, cătanele părăsind în fugă Cetatea Neamțului și lăsând acolo toate bunurile prădate. În anul 1718, după ce s-a sfârșit războiul, otomanii i-au dat poruncă domnitorului să distrugă Cetatea Neamțului și Mănăstirea Miera, unde se refugiaseră austriecii. După cum relatează cronicarul Ion Neculce, ""lui Mihai-vodă i-au venit de la Poartă poroncă să strice Cetatea Neamțului și Miera, unde au șăzut cătanele. Și le-au stricat, iar nu foarte de tot"". După distrugerea ordonată de domnitorul Mihai Racoviță, Cetatea Neamț și-a
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
oastea Voievodului Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare și invadatorii polonezi. Marea bătălie de la Podul Înalt (1475) s-a desfășurat în apropiere de Albești, unde acțiuni legate de acesta având loc și pe teritoriul comunei. Lângă Dacolina, cronicarul Grigore Ureche consemnează lupta dintre Petre Șchiopu și pretendentul la domnie Ioan Crețu Potcoavă. Tot de Dacolina este legată una dintre cele mai frumoase legende românești consemnată de Ioan Neculce și anume aceea a visului lui Petru Rareș urmată de
Comuna Albești, Vaslui () [Corola-website/Science/301856_a_303185]
-
în apropiere o altă mănăstire, unde să mute întreaga obște de la Bogdănești, cu blagoslovenia mitropolitului Teoctist al II-lea al Moldovei. În anul 1542 (7050), după cum reiese dintr-o traducere târzie a pisaniei, la îndemnul episcopului de Roman, PS Macarie (cronicarul), domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a zidit aici, în stilul obișnuit al epocii, o biserică de dimensiuni modeste cu hramul „Sf. Nicolae”. Biserica a fost împodobită însă, ca pe una din ctitoriile sale, cu picturi în frescă. Mănăstirea este prădată
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
unde arheologii au identificat clar succesiunea între castrul din pământ și lemn și castrul de piatră care i-a urmat (dimensiuni: 138 x 221 m). Etimologic, s-a emis ipoteza că numele "Gilău" ar fi un derivat de la "Gelu". Conform cronicarului anonim al regelui Bela al IV-lea voievodul Gelu a murit la confluența pârâului Căpuș cu Someșul Mic, aflată pe teritoriul Gilăului, în timp ce se retrăgea din fața hoardelor maghiare spre cetatea sa de la Dăbâca ("ad castrum suum"). În 1660 aici a
Comuna Gilău, Cluj () [Corola-website/Science/300331_a_301660]
-
poetul ar merita, poate, o reeditare antologică (la care s-ar putea adăuga și câteva postume). În «Istoria...» sa, Călinescu îl înregistrează în treacăt, calificîndu-l drept «serafic, muzical, dar monoton». Rânduri mai consistente îi va dedica Ovidiu Papadima (pe atunci cronicarul literar al Gândirii) într-o carte a cărei reeditare ar fi oportună: «Creatorii și lumea lor» (București, 1943). În ce privește articolele și eseurile politico-filosofice ale lui Ilariu Dobridor, ele au trecut, în mare parte, în câteva volume (unele cu puternic ecou
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Imperiul. Relația între cele două facțiuni s-a înrăutăți, în 455 o scrisoare de la împărăteasa Eudoxia Licinia, îi cerea fiului lui Genseric să o salveze, vandalii au capturat astfel Roma, împreună cu împărăteasa Eudoxia Licinia și fiicele sale Eudochia și Placidia. Cronicarul Prosper de Aquitania oferă numai din secolul al V-lea informații despre 2 iunie 455, când Papa Leon cel Mare l-a primit pe Genseric și l-a implorat să se abțină de la crimă și distrugere, și de a fi
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
Românească îl face pe domnitorul moldovean să pornească o ofensivă în vara aceluiași an. În urma bătăliei de la Râmnicul Sărat din 8 iulie 1481 în care sunt înfrânți Basarab al IV-lea cel Tânăr (Țepeluș), Ali beg și Skender beg, conform cronicarului moldovean Grigore Ureche, „[...] au pus Ștefan vodă domn Țării Muntenești pe Vlad vodă Călugărul [...]“. În ciuda victoriei de la începutul lui iulie, pe 28 august Basarab cel Tânăr dă act de întărire ca voievod de la Pitești, și, același, dă acte din aceeași
Mircea al II-lea () [Corola-website/Science/298667_a_299996]
-
muntean care plătește haraciul către Poarta Otomană. Se presupune că ar fi plătit și tribut în oameni însă acest lucru nu este dovedit de documentele existente. În stabilirea paternității lui Vlad I, P. P. Panaitescu pleacă de la o relatare a cronicarului ungur Thurocz, în care se vorbește despre o luptă pentru domnie dintre Dan - ajutat de turci - și Mircea - sprijinit de regele Sigismund de Luxemburg prin banul Ștefan de Lozoncz care piere în aceasă confruntare -, în urma căreia ultimul pretendent este învins
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
căreia ar fi fost descrisă o luptă între Mihail I și Dan al II-lea pe la 1420, și să socotească relatarea drept o greșeală a lui Thurocz, el confundând pe Vlad cu Dan, și nu pe Mihail cu Mircea. Deși cronicarul ungur plasează acest eveniment după 1415, Panaitescu observă că nu ar fi singura inversare cronologică a acestuia și dă câteva exemple. În final, el explică sursa confuziei lui Thurocz în faptul că Vlad I ar fi fost fiul lui Dan
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
doar un mic grup de osteni cu el și, prin intermediul translatorilor, i-a cerut să se convertească la creștinism. Atahualpa a luat Biblia și a aruncat-o pe jos, gest interpretat de spanioli că suficient pentru declanșarea războiului, deși mulți cronicari sugerează că Atahualpa pur și simplu nu înțelesese noțiunea de carte. Spaniolii au atacat, capturându-l pe Atahualpa. Atahualpa le-a oferit spaniolilor aur cât să umple cameră în care era închis și de două ori mai mult argint. Incașii
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
Bourg succede pe tronul regilor de Ierusalim, numind conte inițial pe vărul sau Galéran du Puiset, senior de Bira, apoi, răzgândindu-se numește pe alt văr al său Josselin de Courtenay. „Invincibilul soldat al lui Hristos“, cum este numit de cronicarul Mathieu d'Édesse, poartă războaie susținute împotriva musulmanilor păstrând teritoriul comitatului intact, la moartea să lăsând însă un moștenitor slab care se arătă mai mult interesat de artă și tehnologie decât de problemele statului. Astfel Josselin al II-lea de
Comitatul de Edessa () [Corola-website/Science/298734_a_300063]
-
din jurul Daciei, poporul român s-a născut creștin în mod spontan, odată cu formarea romanității, slavii împrumutând, prin amestecul cu populația romanică sud-dunăreană, religia creștin-ortodoxă. -Lipsa izvoarelor istorice despre români la nord de Dunăre înainte de venirea maghiarilor se datorează faptului că cronicarii acelor vremuri erau mai preocupați în a consemna numele stăpânilor/conducătorilor regiunii respective decât a relata depre populația regiunii respective. -Slavii separă între secolele V-VII romanitatea nordică de cea sudică. La nordul Dunării, slavii au fost asimilați de daco-romani
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
populației romanice. -Vocabularul comun româno-albanez se datorează existenței substratului traco-dacic comun și a influenței culturalo-lingvistice a aromânilor autohtoni asupra albanezilor. -Gesta Hungarorum și Cronica lui Nestor, care îi menționează pe români, sunt izvoare demne de crezare, infirmând ipoteza teoriei roesleriene. Cronicari și istorici (p. 93-121). Argumentul "a silentio", adus în contra aflării Românilor în Dacia Traiană, care se bazează pe lipsa știrilor istorice despre acest popor timp de aproape 1000 de ani dupa retragerea aureliana este obiectul acestui capitol. În contra acestui argument
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
fost luați în seamă de scriitorii acelor timpuri. Deci argumentul "a silentio" nu dovedește nimic pentru neființa Românilor în Dacia. Dar nici nu este adevărat că Dacoromanii nu s’ar afla amintiți în istorie înainte de secolul XII. Cel mai cunoscut cronicar, care face asemenea amintire, este Anonimul Notar al regelui unguresc Béla. Acesta spune că Ungurii la venirea lor nu numai c’au aflat pe Români în Ardeal, dar și un principat românesc în această țară sub ducele Gelou, care a
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
Roesler n’a știut cum să se mântuiască de această piedică pentru teoria sa, decât declarând pe Anonymus, pe care-l făcuse notarul celui de pe urmă Béla (al IV, 1235-1270), ca falsificator. D. Xenopol nu se rostește asupra timpului acestui cronicar, dar îl ia în apărare în contra lui Roesler, susținând că învinuirile din partea acestuia sunt parte îndreptățite, parte însă prea întrecute. Unde Notarul urmează tradiției naționale, cronica lui conține un adevăr istoric; numai amănunțimile pot fi false sau închipuite. Nicidecum nu
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
răsăriteni ai Ungariei superioare, - cale cunoscută lor de mai nainte, când veniră într’ajutor Francilor în contra Moravilor, - ci pe la Poarta de Fier de la Dunăre. Dintre argumentele aduse în contra acestei păreri defel neîntemeiate este, ca dovadă directă, mai de seamă mărturia cronicarului rus Nestor (pe la 1100), - observată de d. Xenopol chiar și în critica sa dintâi (p. 170) - care cronicar întărește în această privință pe deplin spusele lui Anonymus, punând intrarea Ungurilor, ca și acesta, în regiunea nord-estică a Ungariei. (10) Cât
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
pe la Poarta de Fier de la Dunăre. Dintre argumentele aduse în contra acestei păreri defel neîntemeiate este, ca dovadă directă, mai de seamă mărturia cronicarului rus Nestor (pe la 1100), - observată de d. Xenopol chiar și în critica sa dintâi (p. 170) - care cronicar întărește în această privință pe deplin spusele lui Anonymus, punând intrarea Ungurilor, ca și acesta, în regiunea nord-estică a Ungariei. (10) Cât pentru Românii ardeleni, Notarul lui Béla află adeverire mai puternică tot prin acest Nestor, a cărui cronică spune
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
lor de-acum, ei au avut luptă cu Vlahii și Slovenii ce locuiau aicea. Obiecția lui Roesler că acești Vlahi ar fi Francii germani, care stăpâneau atunci Pannonia, d. Xenopol o respinge cu desăvârșire, demonstrând din cronica lui Nestor că cronicarul cunoștea pe Franci, Germani, Romani ș.a. sub numele lor proprii, deci Vlahii lui ungureni nu pot fi alții decât Românii. (11) Ființa acestora în Ungaria înainte de venirea Ungurilor vedem c’o afirmă și cronicarul Simon de Kéza [Kézai Símon] (pe la
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
demonstrând din cronica lui Nestor că cronicarul cunoștea pe Franci, Germani, Romani ș.a. sub numele lor proprii, deci Vlahii lui ungureni nu pot fi alții decât Românii. (11) Ființa acestora în Ungaria înainte de venirea Ungurilor vedem c’o afirmă și cronicarul Simon de Kéza [Kézai Símon] (pe la 1285), la care se află încă și tradiția despre originea Vlahilor dela coloniile romane de aici cum și despre continuitatea lor. Această tradiție, pe care punem mai mult temeiu decât aflăm în opul d-
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]