8,169 matches
-
doua oară, sau în conjuncții disjunctive: ori-ori, ori vii, ori pleci, cât și în straniul rudiment adversativ or. Dar cine ar fi bănuit că în aceste vocabule umile, tocite de vorbire ca treptele unui tribunal, sau ca oțelul subțiat al cuțitelor de bucătărie tăind doar fragilități din grădină, generații la rând, se ascund adevărate cristale geologice din straturile cele mai adânci ale graiului originar al lumii? Abia descoperind aceste rezonanțe magnetice ale particulelor or și ori, simți altfel, din interiorul cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În jurul Sfântului Mormânt vedem altarul icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Ea Închide și deschide un ochi și din el curge mir În formă de cruce. Icoana, chipul de pe ea, este jupuit până la cap (până la fațăă, rupt, tăiat cu cuțite, nu-l are cum ar trebui să fie. Se spune că un om rău a zgâriat chipul Maicii Domnului. L-a jupuit de pe icoană din jos În sus. Însă când a ajuns la Față icoana a vorbit: „Ajunge! Până aici
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe boticul lui roz și i-a spus tainic... Azi tu (te jertfeștiă Mâine Eu! și l-a dat să-l pregătească. Nimeni din ucenici nu a vrut să-l taie pe mieluț că le era milă, Iuda a Înșfăcat cuțitul și mieluțul și la tăiat cu mândrie și cu răutate. Această duioasă poveste este scrisă În cartea Cireșul Înflorit scrisă de Traian Dorz. Sunt foarte multe povești cu tâlc și Fiul Pierdut și multe, foarte multe sunt educative. Să o
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
noi și, dom’le, da’ ăla-i nebun ? Păi ce v-o dat dumneavoastră de aici, la noi este o echipă de ingineri care lucrează să calculeze. Îmi dăduse arborele cotit de la ghilotina de 25 de milimetri, plus volantă, plus cuțitul, plus masa, tot. Era de lucrat acolo... dar, numai arborele ăla era..., trebuia să lucrezi la ăla de-ți venea rău, oboseală, pe chestii, diagrame, paradiagrame. Și ăia ne-o spus: „- Dom’le, nu faceți, măi, c-așa nu terminați
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
teritoriul orașului Huși și în împrejurimi (Râșești, Dobrina, Vutcani), arheologii au descoperit un fragment de femur, o bucată de fildeș, măsele de mastodonți etc. S-au găsit, de asemenea, unelte ale oamenilor preistorici (paleolitic și neolitic): răzuitoare și lame de cuțit (la Curteni și Arsura), vârfuri, percutoare, nuclee de silex, topoare de mână, unele șlefuite și perforate, dălți etc. Informația arheologică actuală conchide că zona orașului actual Huși și împrejurimile lui erau locuite la începutul Neoliticului (mileniile IV-III î. Hr.), și în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
preferau locuințele de suprafață, cu vetre deschise, și se ocupau cu agricultura, cu creșterea vitelor, cultura viței-de-vie și țesutul. În cetatea geto-dacică (dava) de la Bunești-Averești, au fost descoperite două depozite de unelte de fier, ce conțineau: topoare, seceri, dălți, săpăligi, cuțite, dornuri, clești pentru forjă, tipsii de forjă, brăzdare de plug, numeroase unelte pentru prelucrarea bijuteriilor. Amforele grecești descoperite în așezarea getică de la Curteni (sfârșitul secolului al VI-lea - începutul secolului al V-lea î. Hr.) dovedesc faptul că uniunile de triburi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și rezultând contribuții deosebite la cunoașterea istoriei medievale a târgului Huși (secolele XIV-XV), cum ar fi așezarea de la punctul Bența (comuna Duda-Epureni), care a oferit un bogat material arheologic, constând din ceramică și obiecte din fier. Au fost recuperate vase, cuțite, fragmente de zgură de fier, care atestă aici existența unor ateliere pentru redus minereul. Acestora, însă, li se adaugă numeroase alte izvoare istorice, care vor creiona împreună istoria locală hușeană. II. EVOLUȚIA POPULAȚIEI HUȘILOR O zonă dăruită de la natură cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
butuci în fața bisericii (informație confirmată de P. B. Bakšič, Bandini ș.a.). Mai mult decât atât, viața personală a preotului era departe de a fi un exemplu pentru comunitatea păstorită: în urma unor chefuri și certuri, a fost bătut și rănit cu cuțitul. În 1643, același misionar Bartholomeo Bassetti, în lucrarea Vizitația bisericilor din Moldova descria amănunțit bisericile catolice din Moldova, printre care și pe aceea din Huși. Această biserică - constata călugărul - „Este de lemn, acoperită cu paie, lungă de 14 pași, largă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la Manzanillas un vas spaniol, dar a dat ulterior "nas în nas" cu o escadrilă spaniolă de 3 vase care mergea către Havana. În confruntare, pirații au fost învinși și Bartolomé a fost făcut prizonier. Noaptea, a atacat cu un cuțit paznicul, și-a legat de brațe două vase goale de vin, a sărit în mare, a înotat până la țărm și s-a ascuns în pădure. Și-a înjghebat aici o plută cu care s-a avântat pe mare. A avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
secole de-a rândul vânzarea de sclavi către "întreprinzătorii" albi fiind o serioasă sursă de venit și îmbogățire nu numai pentru aceștia, dar și pentru șefii de trib. Ca plată șefii locali primeau de obicei băuturi alcoolice, arme și muniție, cuțite, oglinzi, tutun, săpun, încălțăminte, pânzeturi, lână de culoare roșie, albastră sau galbenă, clopoței, obiecte din sticlă. De comerțul cu sclavi negri se ocupau "factoriile" organizate de albi pe coastele Africii. În secolul al XVIII-lea sunt menționate 14 factorii engleze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu privirea, prin geamurile și ușile deschise și te uimești ce poate să ofere fiecare colțișor: camera lui Hemingway cu picturi mexicane, harta Africii, piei de leu, mașina de scris, biblioteca, sub geam colecția de mocasini, sandale și bocanci soldățești, cuțite, centuri și în debara 6 puști și un pistol! Soții Hemingway s-au așezat "gospodărește" la "Finca", dispunând de grădină de legume, spații pentru flori, pomi fructiferi bananieri, avocado, migdali, palmieri, mândria lui "Papa" fiind cele 17 specii de mangotieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
barului după cineva să-i facă cinste. Băieții din bar stăteau imobili și Încordați, strîngînd paharele În mîini și vîrÎndu-și iute restul În buzunare. L-am auzit pe Whitey spunîndu-i barmanului „Ține-mi ăsta, OK?”, apoi i-a dat cuțitul lui mare, cu arc, peste bar. Băieții ședeau tăcuți și Întunecați sub lumina fluorescentă. Tuturor le era frică de Whitey - tuturor, În afară de Roy. Roy Își sorbea berea cu un aer tenebros. Ochii-i lucea, cu fosforescența lor ciudată. Corpul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Whitey l-a lovit cu palma În spate și l-am auzit pe Slim zicînd „Ce Dumnezeu, Whitey!” A mai fost un schimb de cuvinte pe care nu l-am auzit. Undeva pe parcurs trebuie că Whitey și-a recuperat cuțitul de la barman. A ajuns În spatele lui Slim și, brusc, și-a Împins mîna spre el. Slim a căzut În față, pe bar, gemînd. L-am văzut pe Whitey mergînd spre intrare și uitîndu-se-n jur. Și-a Închis cuțitul și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a recuperat cuțitul de la barman. A ajuns În spatele lui Slim și, brusc, și-a Împins mîna spre el. Slim a căzut În față, pe bar, gemînd. L-am văzut pe Whitey mergînd spre intrare și uitîndu-se-n jur. Și-a Închis cuțitul și i-a dat drumul În buzunar. Roy a zis: - Hai să mergem. Whitey dispăruse și barul era gol, cu excepția lui Mike, care-l ținea pe Slim dintr-o parte. Frankie Dolan era de cealaltă parte. Am aflat a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Dintre toți oamenii ăștia, te-am ales pe tine, nu? - Da, da’ de ce? - Există ceva care-mi spune ce să fac. Mi-a arătat un medalion bisericesc pe care-l purta la gît. - Dacă nu purtam asta, Încasam demult un cuțit sau un glonț. - De ce te preocupă atîta drogurile? - Pentru că nu-mi place ce le face drogul oamenilor. Aveam un coleg pe vapor care lua. - Spune-mi, am zis, care anume e legătura Între droguri și comunism? - Știi răspunsul la asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
apă. Cam jumătate de dram, mi s-a părut. Mai degrabă patru centigramos decît zece. Am ținut un chibrit sub lingură pînă cînd morfina s-a dizolvat. Cocaina nu se Încălzește niciodată. Am adăugat puțină coca pe un vîrf de cuțit și ea s-a dizolvat instantaneu, ca zăpada În apă. Mi-am Înfășurat o cravată uzată În jurul brațului. Respiram greu, incitat, și mîinile-mi tremurau. - Înfige-o, Ike, te rog. Ike Bătrînu’ a apăsat delicat cu degetul de-a lungul venei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și al nostru. Viața noastră face parte din a țării noastre și, cum cauza dreptății este în partea noastră, vom izbuti să ne bucurăm de acest bine al țării noastre. După cum în trecut și tatălui vostru, prin toate suferințele, atentatele, cuțitele, revolve rele, la sfârșit, cauza cea sfântă pentru care s-a sacrificat i-a izbutit și a putut și el să-și vadă realizate cele mai scumpe visuri ale tinereții lui. Și tu ai un glonț în spatele tău și câte
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nimic zădărnicise sfărâmarea vertebrei și paralizia; desigur, mișcarea ce a făcut Ionel, întorcându-se la a doua lovitură, a deviat parcursul celuilalt glonț. Poate și grosimea blănii de samur, blana moștenită de la tata, care îl scăpase și pe el de cuțitul lui Pietraru. Gloanțele, închilozate în oase, rămaseră acolo, primejdia hemoragiilor interne dispăruse, bolnavul se putea hrăni, durerile, mai ales cele pricinuite de lungul traiect din spate până la claviculă, se potoliră încetul cu încetul. Ionel era scăpat, spre fericirea noastră și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
țineți la cinstea legiunii.“ Soția lui se opuse și îl rugă să nu-i urmeze. El totuși porni cu încredere. În stradă făcură semn unei automobile (a lui Boeru), se urcară cu el, îl omorâră cu revolverul, îl tăiară cu cuțitele și, ajunși la Snagov, îi legau pietre de picioare ca să-l arunce în lac, când apăru pădurarul. „Ce faceți?“ „N-ai să știi, suntem legionari.“ „Eu sunt răspunzător aici.“ Amenințat cu revolverele, întinse pușca. La această vedenie, o luară la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
crede atât de important, încât își scrie întregul nume cu majuscule. * Nu poți fi Soare dacă nu emani lumină. * A scrie versuri nu înseamnă a face poezii. * Cunoașterea alfabetului e începutul unei călătorii în miracol. * Cuvintele pătrund mai adânc decât cuțitele. Atunci când crezi că știi totul, viața îți demonstrează că nu știi mare lucru. * Deși vorbesc aceeași limbă, unii nu se înțeleg deloc. * Nu toți cei ce cunosc alfabetul știu să citească. * Unii scriu fără a ști să citească. * Nu orice
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
se poartă rece cu ea. * Toate cele inexplicabile se pot explica; chiar și imposibilitatea explicării lor. * Puterea legii depinde de cei care o aplică. * Nimeni nu e mai presus de lege, afară de cei care o aplică. * Dacă ai pâinea și cuțitul, trebuie să fii atent să nu-ți tai degetele. În timp ce unii se cred puternici, alții chiar sunt. Adunate și risipite * Toate cuvintele au cel puțin un înțeles; depinde de cine le rostește și de cine le aude. * Avem nostalgia ruralului
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Ani în șir ne-am rugat să vină americanii; acum au venit, dar nu mai scăpăm de ei. * Alintul nu exprimă întotdeauna un sentiment de dragoste. * Nu orice oală spartă este relicvă arheologică. * Dacă te temi de tăieturi, nu folosești cuțitul. * Dacă ești funcționar de stat, nu înseamnă că trebuie să stai degeaba. Sufletele bune pătimesc cel mai mult. * Nici un pierde vară nu-și anunță paguba prin mica publicitate. * În război, gloanțele nu-și aleg victimele. * Cine o dă cotită, poate
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
atelier, unde de mult timp fiecare avea maniera sa în pictură. Meseria mea de bază era: mecanic de turbine cu aburi, pe care am practicat-o vreme de 19 ani la C.E.T. Reșița, unde am avut posibilitatea de a confecționa cuțite de pictat, adică niște șpacluri. Cu aceste instrumente am reușit să-mi perfecționez maniera și stilul de lucru, reușind astfel să am amprenta mea personală recunoscută și de colegii de atelier. Era în ajunul declanșării marelui Festival Național « CÂNTAREA ROMÂNIEI
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Pliantele cuprindeau și textul invitației cu data și ora evenimentului pe care le-am distribuit personal. A sosit și ziua cea mare, vernisajul. În acea expoziție personală am reușit să expun pe simeze 32 de tablouri, aproape toate lucrate în cuțit de paletă „ șpaclu”. A fost extraordinar, nu mă așteptam să fie așa, lume bună, sala plină. Vernisajul a fost făcut de directorul Casei de Cultură, prof. Horațiu Vornica și artistul plastic Ion Bobeică. Ca de obicei discuțiile amicale au continuat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
III. Deși rezultatele obținute au fost satisfăcătoare, în domeniul artei naive, nu m-am consacrat în totalitate acestei arte. Tânjeam după arta practicată până atunci, artă care mă solicita până la epuizare, deoarece lucram în șpaclu. Odată început un tablou în cuțit, fiecare detaliu necesita o prelucrarea definitivă. Iar atunci când simțeam că sunt epuizat, reveneam la arta naivă ca la o sursă de energie si destindere. Aceasta îmi dădea putere, mă adăpam cu sete din aceste surse de fantezie, lumină și culoare
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]