8,208 matches
-
Consiliul de administrație pentru a echilibra puterea directorilor executivi. În același timp, ei sunt percepuți ca o componentă importantă, independentă și pozitivă, a unui Consiliu de administrație eficient. Însă, în multe țări, directorii nonexecutivi au, din păcate, un rol de decor. Directorii nonexecutivi, de regulă, sunt numiți din afara companiei, pentru a consilia și susține compania, neavând o responsabilitate directă în conducerea acesteia, și ar trebui să se regăsească, în calitate de membru, în structura comitetului de numire și a comitetului de remunerație. Principiul
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
în Calea Văcărești (1999), o „evocare dramatică după viața și opera lui I. Peltz”, înscrisă în repertoriul Teatrului Evreiesc de Stat din București. În schimb, exploatarea cu succes a schemelor literaturii polițiste de fină analiză psihologică, condimentată de elementele unui decor futurist, în linia literaturii de anticipație, confirmă în D. un bun mânuitor al clișeelor de succes. Volumul Ficțiuni pentru revolver și orchestră (1970), introducând figura superdetectivului Teo Celan, secondat (după modelul romanelor lui Isaac Asimov) de un robot, include o
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
prezintă o mostră de literatură pură: dialog dramatic, poezie, proză, toate prezentate ca happening, asamblate, remixate: asta trebuie/mai poate fi literatura, o rearanjare interminabilă a unor cuvinte deja scrise, o pervertire continuă de semnificații deja digerate, o ieșire În decor prin care literatura refuză o cursă ale cărei motivații Încep să-i scape, al cărui scop nu-i mai aparține. Literatura pură este un celălalt eu, cel care vorbește cu tine spunnîndu-ți spune ceva cu simpla intenție de a te
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca Într-un meeting, toate. Locul e al nimănui anume și al tuturor În același timp, expropriat și apropriat numai de ele - așa cum piețele și bulevardele sînt, În timpul marșurilor, numai ale participanților. SÎnt texte care, cum spuneam, au ieșit În decor ca să protesteze Împreună, ca să obțină ceva: Noi sîntem literatura! - și nu literatura. Noi intrigăm cititorul, Îl excităm, Îl enervăm, Îi provocăm Întîmplarea, evenimentul de a ne fi Întîlnit, conștienți că ne va uita imediat după. Pentru că, aici - adică În afara cărților
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literatura! - și nu literatura. Noi intrigăm cititorul, Îl excităm, Îl enervăm, Îi provocăm Întîmplarea, evenimentul de a ne fi Întîlnit, conștienți că ne va uita imediat după. Pentru că, aici - adică În afara cărților În care figurăm la locul nostru - sîntem În decor, În ceea ce mărginește pista pe care se aleargă pentru a cîștiga. Cercetătorii francezi sînt convinși de altfel că romanul francez valoros de astăzi nu e roman - e „de fapt dincolo de roman: [...] Singura literatură care are valoare astăzi nu poate fi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Chevillard sau Echenoz vorbesc și alți cunoscători ai literaturii franceze contemporane. Așadar, putem conchide provizoriu și simplist, singura literatură care are valoare astăzi este poezie sau un derivat al genului. Poezia este așadar literatura pură anti-literară, literatura ieșită În decor. Revue de littérature générale nu e o carte de citit. N-are nici o continuitate - proiectul, da, dar cartea, nu. N-o poți citi, te agasează, apoi e atît de lungă! O poți răsfoi din cînd În cînd, poți alege la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obiecte, trupuri, exotic, etc. E drept, ea nu reușește să recupereze Însăși moda, noutatea ca semn, pentru că noutatea este chiar garanția vizibilității. Mai mult, ea nu recuperează ca semn nimic literal, nu poate sau refuză să aplice limbajului tratamentul aplicat decorului social. Argumentul ei este că pe aproape nimeni nu mai interesează Însă intertextualități de anvergură, că literatura ca literatură e foarte puțin interesantă pentru indivizi. Pe de altă parte, Însă, sistemul o Înghite foarte ușor, o transformă el Însuși, Înaintea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este un spațiu omogen, imanent. Scriitorii sînt valoroși În măsura În care sînt capabili să nu refere la un « dincolo », ci să absoarbă ca semn orice transcendență. Este un travaliu cît se poate de actual, dar imposibil de dus la sfîrșit. Ieșirea În decor nu este absolută, expresia nu poate fi convertită În Întregime În experiență. Dar chiar de-ar fi, o astfel de literatură ideală nu anulează, ci instituie propria transcendență asupra tuturor celorlalte realități pe care le incoroprează ca semn, inclusiv asupra
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
semn. Este cu totul altceva dacă scriitorul țintește tocmai producerea de semne pe piață, semne de consumat, dacă el vrea nu să evite, ci să facă parte din sistemul de consum, să-și dea concursul, să nu iasă niciodată În decor. Postmodernitatea literară franceză Este limpede că, pentru cultura franceză, postmodernitatea nu poate fi decît agonia modernității. Iar aceasta poate fi reprezentată În două moduri: ca un exces În plus, ca o tumoră (hiper-, supra-, ultra-modernitate) sau ca un exces În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literaturii este funcție de normă imuabilă sau individuală. Dar se poate spune, totuși, că teoriile care au transformat cele șapte categorii În vedete de carton sau de fier au contribuit, prin gesturile energice cu care au despuiat literatura (reconstituite acum În decorul original) la dezvăluirea și Înțelegerea ei. Cartea lui Antoine Compagnon poate fi citită ca basmul Albei-ca-Zăpada și celor șapte pitici, unde eroina este teoria literară În ireductibilitatea frămîntărilor ei, iar Făt-Frumos, autorul cărții, venit s-o salveze nu atît pentru că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de Houellebecq, iubirea. La fel ca În finalul Extinderii domeniului luptei, al Particulelor și al Platformei, sfîrșitul Posibilității unei insule Îl găsește pe protagonist singur și fără speranță pe ruinele unei lumi deja distruse. Sigur, În cazul acestui ultim roman, decorul ocupă mult spațiu romanul urmează să fie ecranizat și Houellebecq n-a Încasat degeaba un milion trei sute de mii de euro pentru roman plus scenariu dar contează ideea de vid care rezistă, În creierul personajului-narator, oricărei speranțe: "le futur était
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autotelici, profunzi... Există desigur tentația de a adopta În privința homosexualității - fie ea feminine, cum se Întîmplă În cazul nostru - trei atitudini: primele două sînt angajate: Împotriva sau pentru,de pe poziții esențialist-religioase sau relativist-culturale. Ultima, detașată, aruncă o privire „estetică” asupra decorului - pentru că homosexualitatea devine acum decor social, sau pur și simplu biologic - și cheamă privitorul să asume rolul unui subiect cunoscător pentru care homosexualii nu există, pur și simplu, decît În dimensiunea lor pitorească: bizari, respigători sau perverși, etc. Voi Încerca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a adopta În privința homosexualității - fie ea feminine, cum se Întîmplă În cazul nostru - trei atitudini: primele două sînt angajate: Împotriva sau pentru,de pe poziții esențialist-religioase sau relativist-culturale. Ultima, detașată, aruncă o privire „estetică” asupra decorului - pentru că homosexualitatea devine acum decor social, sau pur și simplu biologic - și cheamă privitorul să asume rolul unui subiect cunoscător pentru care homosexualii nu există, pur și simplu, decît În dimensiunea lor pitorească: bizari, respigători sau perverși, etc. Voi Încerca să părăsesc aceste trei poziții
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literaturii, cea inaugurată de Barthes & Cie. Dacă acolo - și mă refer, cînd spun acolo, la ceea ce Barthes găsește revoluționar la Robbe-Grillet, În articolul din 1954 Litterature objective - sînt eliminate „obiectele naturale” pentru a fi Înlocuite cu altele montate Într-un decor urban, aici „obiectele naturale”, profunde, revin, dar pentru a alcătui un decor rece, esențial, minimal, schițat din tușe rapide. În fond, dacă ceea ce face tezaurul literaturii Noului roman și, mai departe, a școlii de la Minuit, sînt obiectele radiografiate În paradoxala
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spun acolo, la ceea ce Barthes găsește revoluționar la Robbe-Grillet, În articolul din 1954 Litterature objective - sînt eliminate „obiectele naturale” pentru a fi Înlocuite cu altele montate Într-un decor urban, aici „obiectele naturale”, profunde, revin, dar pentru a alcătui un decor rece, esențial, minimal, schițat din tușe rapide. În fond, dacă ceea ce face tezaurul literaturii Noului roman și, mai departe, a școlii de la Minuit, sînt obiectele radiografiate În paradoxala lor insignifianță a căror sumă naște un sens minimal, dar suficient, la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
temperaturii de 20ș” au apărut pentru a inaugura un alt drum pe care literatura apuca după ce Noul roman nu atît eșuase, cît Își Încheiase misiunea de asanare cu care fusese investit. În romanele acestea minimaliste reapare, chiar dacă În situații și decoruri frugale, protagonistul, eroul - unul al noilor timpuri, desigur - singur, ancorat undeva, nesigur, În marginea lumii. Este eroul existențialist care și-a pierdut teza sau, mai degrabă, dacă ne gîndim la romanul etic din anii 1930, eroul care și-a văzut
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Minimalismul Biedermeier și literatura Amélie Poulain Minimalismul soft nu are origini nobile. Ceea ce putem spune despre el este doar că ilustrează literatura provinciei, pe care o și idealizează. Minimalismul soft este sentimental, poetic, modest, aderă la suferințele celor oprimați; preia decorul din filmele lui Jacques Tati fără să poată construi un Monsieur Hulot. Pe de altă parte, „literatura Amélie Poulain” (Jean-Pierre Salgas) aduce În pagină o magie a intimității, redecorează clișeele franceze ale literaturii de consum - iubirea romantică, iconoclasmul - dar le
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bani, cumpărase toate camerele clădirii În care locuia, neputîndu-se Înțelege cu vecinii și achiziționîndu-le pe rînd pe rînd locuințele. Lăsase liberă doar o Înca cameră, În afară de a ei, providențial, pentru o eventuală revelație care se nimeri a fi Fio. Pentru ca decorul să nu pară, totuși, prea puțin straniu, autorul mai adaugă, pe post de animal de casă, un cameleon, colocatorul celor două "șuie paparude". Acum, dacă Între timp ați Înfulecat mai multe clătite cu Fio, să vă mai spun că modul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
povestește întâmplarea trebuie analizată de o studentă, excepțional pregătită, care nu reușește să-i răspundă profesorului de ce se insistă atâta în text pe cuvântul „obișnuită”. De milă, profesorul îi dă nota 10, observând în gând cât e de neînzestrată feminin. Decorul e prezentat în stilul ironistului cinic Teodor Mazilu: „Generos cât un continent, trotuarul dinspre complex servea drept refugiu pentru zeci și sute de inși, care, indiferent de convingerile lor filosofice, tândăleau pe trepte... Alții, în schimb, hălăduiau prin imensa piață
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
făcându-și permanent sesizate timbrul și obsesiile proprii. Romanul Porțile verii transcrie lirismul constitutiv al personalității lui C. în regim epic, cu lux de tehnică narativă. Rămâne totuși o carte poematică, utilizând intensiv instrumentarul poeziei: emisia hieratică, funcția simbolică a decorului, siluetelor, gesturilor personajelor (mai ales feminine), metaforele laitmotiv care traversează și corelează partiturile mai multor personaje într-un cvartet (uneori cvintet) de voci. Este o punere în abis, în special a unui prototip masculin, adâncită până la un mit al Întemeietorului
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
de nostalgii vagi, de doruri și melancolii. Cântec al toamnei, versurile au o turnură de romanță sau de rugă duioasă și nostalgică, iar elementele figurale, împrumutate din universul cromatic și muzical al anotimpului preferat, sunt expresii ale melancoliei și tristeții, decorul autumnal fiind cadrul cel mai adecvat rostirii lor: „Cât mai avem din timp la îndemână / și-amurgurile încă nu-s prea reci, / Să rătăcim pe-afundele poteci / Cu umbrele pădurilor de mână”. SCRIERI: Solitudini, Mediaș, 1939; Poezii, pref. Vasile Fanache
DANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
față de literatură, întâlnit la grupările suprarealiste. În spatele formei lichide a poemelor, se lasă ghicită o încordare existențială extremă; spațiul în care ele semnifică este unul tensionat simbolic de proximitatea morții, măștile ei, vizibile sau foarte vagi, alcătuind în mare parte decorul. O selecție edificatoare din lirica lui C. au realizat, în traducere românească, Nina Cassian și Petre Solomon, în volumul Versuri (1973), antologând poeme din Mohn und Gedächtnis [Mac și memorie], Von Schwelle zu Schwelle [Din prag în prag], Sprachgitter [Zăbrelele
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
ce vor deveni obsedante: tema călătoriei spre un punct-centru, numit în această perioadă Vechiul Oraș, iar mai târziu, în perioada prozei - Orașul, realizarea călătoriei într-o lume la granița realului cu ficționalul, în care amănuntul descripției exacte servește construirii unui decor ce nu aparține lumii acesteia, ci alteia, Imaginariei. În perioada 1948-1965, scriitorul nu publică nimic; cărțile încep să-i apară din 1967. La punctul de interferență dintre basm, povestire de aventuri, narațiune cu animale, roman alegoric și parodie a tuturor
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
de o traducere în limba polonă, datorată Danutei Bienkowska). Implicarea politicului în istorie este și tema piesei Suntem și rămânem împreună, o incursiune în trecutul mișcării socialiste românești. Pentru volumul de eseuri Teatrul obiectelor (1982), amplă analiză a mijloacelor scenice - decor, mișcare, costume - utilizate în teatrul românesc de după 1960, autorului i s-a decernat un premiu al Uniunii Scriitorilor. SCRIERI: Teatru, București, 1970; Mârâiala, București, 1982; Teatrul obiectelor, Iași, 1982. Repere bibliografice: Iorgulescu, Critică, 172-174; Diaconescu, Dramaturgi, 292-294; Cubleșan, Civic-etic, 176-180
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
Pavel Chihaia, Mateiu I. Caragiale. Este îngrijitorul unei culegeri de „foiletoane și meditații” ale lui Nae Ionescu (1994). În Muzică și memorie, procedeul compozițional este acela al suprapunerii de imagini oarecum eterogene pe trunchiul unei sensibilități caracterizate de gustul pentru decoruri pluviale, crepusculare, lichide, mobilate fragmentar, informe, neprecizate. „Mediatizarea lumii prin imagine” (Radu G. Țeposu), relevabilă în poemele lui C., se produce în tiparele unui discurs liric succint, care sugrumă adesea pretenția de a comunica ceva, descompunându-se într-o expresie
CIACHIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]