6,588 matches
-
după care sosirea cavaleriei franceze i-a forțat pe englezi să se retragă. Atacul englez a fost condus în primul rând de escadroane Rantzau, în rândurile cărora se afla și viitorul rege al Marii Britanii, George al II-lea al Marii Britanii. Ducele de Burgundia, făcând o greșeală decisivă și trecând peste protestele ducelui de Vendôme, a decis să atace. Aripa dreaptă a trupelor franceze a început să atace pozițiile aliate de lângă Oudenaarde, în timp ce aripa stângă (din motive necunoscute) a rămas în mod
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
se retragă. Atacul englez a fost condus în primul rând de escadroane Rantzau, în rândurile cărora se afla și viitorul rege al Marii Britanii, George al II-lea al Marii Britanii. Ducele de Burgundia, făcând o greșeală decisivă și trecând peste protestele ducelui de Vendôme, a decis să atace. Aripa dreaptă a trupelor franceze a început să atace pozițiile aliate de lângă Oudenaarde, în timp ce aripa stângă (din motive necunoscute) a rămas în mod inexplicabil pasivă în apropiere de Zingem, lăsându-le timp englezilor să
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
din motive necunoscute) a rămas în mod inexplicabil pasivă în apropiere de Zingem, lăsându-le timp englezilor să se regrupeze pe această parte. 28 de escadroane de cavalerie au protejat flancul drept al infanteriei lui Candogan, care suporta șocul decisiv. Ducele de Burgundia a dat semnalul de atac și s-a aruncat asupra escadroanelor prusace. În ciuda unei lupte aprige, francezii au fost dispersați. Apoi Vendôme a luat o decizie dubioasă: a condus personal 12 regimente într-un atac corp la corp
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
și s-a aruncat asupra escadroanelor prusace. În ciuda unei lupte aprige, francezii au fost dispersați. Apoi Vendôme a luat o decizie dubioasă: a condus personal 12 regimente într-un atac corp la corp, ceea ce însemna că în timp ce unul dintre comandanți, Ducele de Burgundia se afla în cartierul său general fără nici o posibilitate de a verifica mersul bătăliei, celălalt comandant se expunea unui incontrolabil atac personal. Majoritatea istoricilor sunt de acord că aripa dreaptă engleză, slăbită, ar fi putut fi distrusă de
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
bătăliei, celălalt comandant se expunea unui incontrolabil atac personal. Majoritatea istoricilor sunt de acord că aripa dreaptă engleză, slăbită, ar fi putut fi distrusă de o intervenție a aripii stângi franceze. Vendôme a înțeles acest lucru și a solicitat permisiunea Ducelui de Burgundia de a intervenii cu a doua aripă, dar a fost refuzat, iar curierul nu a reușit să aducă acest răspuns. Situația s-a agravat în timp ce Vendôme aștepta răspunsul. Marlborough s-a deplasat atunci cu cartierul său general pe
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
ar fi fost folosite în mod oportun înainte de sosirea trupelor olandeze, ar fi distrus aripa dreaptă destul de slabă a aliaților. Cu un atac combinat al tuturor forțelor franceze - dacă Vendôme cu corpul său principal ar fi învăluit dreapta aliaților, iar Ducele de Burgundia cu trupele sale ar fi atacat rapid înainte de sosirea trupelor lui Overkirk și ale lui Argyll - armata franceză ar fi putut câștiga cu ușurință. Francezii au pierdut în această luptă 15000 de oameni (8000 prizonieri) și 25 de
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
ușurință. Francezii au pierdut în această luptă 15000 de oameni (8000 prizonieri) și 25 de tunuri, aliații 3000 de oameni. Trupele franceze s-au repliat la Gent. S-a discutat mult despre cine a fost adevăratul învingător al bătăliei. Adversarii Ducelui de Marlborough au spus că victoria s-a datorat intervenției prințului Eugen. Este cert faptul că armonia perfectă dintre ei a contribuit la succesul bătăliei: ei se înțelegeau de minune și se completau reciproc. Totuși au găsit un motiv de
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
cunoscută și cu numele de ruperea liniilor în Brabant a fost o bătălie a Războiului Succesiunii Spaniole. Ducele de Marlborough străpunge cu succes liniile franceze din Brabant, un set de sisteme de apărare în formă de arc ce se întindeau pe o arie de aproximativ 115 kilometri, de la Anvers la Namur. Cu toate că s-a aflat în imposibilitatea de
Bătălia de la Elixheim () [Corola-website/Science/331812_a_333141]
-
a avut loc pe 11 septembrie 1709 și a fost una din bătăliile Războiului Succesiunii Spaniole, opunând armata franceză condusă de mareșalul Villars, unei armate a Marii Coaliții aflate sub conducerea Ducelui de Marlborough și a Prințului Eugen de Savoia. A fost una din cele mai crude bătălii ale secolului: francezii au lăsat pe câmpul de bătălie peste 12000 de morți, în timp ce aliații au pierdut 20000 de oameni. Datorită prețului prea mare
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
Lille. De partea lor, francezii încearcă timid să sprijine Mons, aflat sub asediu după căderea prematură a orașului Tournai la sfârșitul lui iulie. Armata Coaliției, 86000 de oameni și 100 de tunuri, compusă din austrieci și olandezi aflați sub comanda Ducelui de Marlborough și a Prințului Eugen de Savoia se opunea armatei franco-bavareze, 75000 de oameni și 80 de tunuri, condusă de mareșalul Villars și mareșalul Boufflers. Boufflers era un ofițer superior lui Villars, dar lupta voluntar sub comanda acestuia. Cele
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
între 20000 și 25000 de oameni și renunțând la invazia Franței. După normele de război din acele timpuri, bătălia a fost o victorie a Marii Alianțe, francezii retrăgându-se șilăsând câmpul de bătălie în posesia aliaților. În contrast cu victoriile precedente ale Ducelui de Marlborough, armata franceză aparent intactă (a pierdut 6000 de oameni) s-a retras în ordine la Bavay și Valenciennes. Această evaluare i-a permis Franței să continue să se apere până la victoria din Bătălia de la Denain, să negocieze Tratatul
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
continue să se apere până la victoria din Bătălia de la Denain, să negocieze Tratatul de la Utrecht și să pună capăt războiului într-o poziție avantajoasă. După cronicile timpului, în cursul bătăliei a început să circule în rândurile francezilor știrea eronată că Ducele de Marlborough fusese ucis. În semn de bucurie pentru „ieșirea din scenă” a dușmanului lor, soldații Regelui Soare au început să intoneze un cântec celebru "". În realitate Ducele de Marlborough nu a fost nici măcar rănit în timpul bătăliei, iar mâna sa
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
cursul bătăliei a început să circule în rândurile francezilor știrea eronată că Ducele de Marlborough fusese ucis. În semn de bucurie pentru „ieșirea din scenă” a dușmanului lor, soldații Regelui Soare au început să intoneze un cântec celebru "". În realitate Ducele de Marlborough nu a fost nici măcar rănit în timpul bătăliei, iar mâna sa dreaptă, Prințul Eugen de Savoia, a fost rănit ușor.
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
, cunoscută și cu numele de bătălia de la Donauwörth a avut loc pe 2 iulie 1704 în timpul războiului de succesiune spaniol. Bătălia a făcut parte din campania Ducelui de Marlborough pentru salvarea capitalei Austriei habsburgice, Viena, amenințată de armata franco-bavareză a regelui Ludovic al XIV-lea. Marlborough a început marșul său de 400 de kilometri de la Bedburg, lângă Köln pe 19 mai: după cinci săptămâni trupele sale s-
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
august 1704. a fost parte a campaniei din 1704 a Războiului Marii Alianțe, pentru a preveni cucerirea capitalei Austriei Habsburgice Viena, de către armata franco-bavareză a regelui Ludovic al XIV-lea. Campania a început în mod serios pe 19 mai când Ducele de Marlborough a început marșul său de 400 de kilometri de la Bedburg, lângă Köln, spre armata franco-bavareză a Electorului de Bavaria și a mareșalului Marsin care se afla lângă Dunăre. Marlborough i-a înșelat inițial pe comandanții francezi - mareșalul Villeroi
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
corect că ținta reală a aliaților era Bavaria. Împăratul Sfântului Imperiu Roman Leopold I dorea ca Electorul de Bavaria să se alăture Marii Alianțe, după ce acesta se aliase cu Ludovic al XIV-lea înainte de război. Având în vedere această duplicitate, Ducele de Marlborough a considerat că cea mai bună metodă de a asigura trecerea Bavariei de partea Marii Alianțe era aceea de a negocia dintr-o poziție de forță prin invadarea teritoriilor Electorului de Bavaria, sperând astfel să-l convingă să
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
că Schellenberg va fi atacat, l-a însărcinat pe Jean Baptiste, Conte de Arco, un ofițer din Piemont, să consolideze apărarea orașului. În noaptea dintre 1 și 2 iulie în tabăra aliaților de lângă Amerdingen, la 24 de kilometri de Donauwörth, Ducele de Marlborough primește un mesaj urgent de la Prințul Eugen de Savoia prin care-l informa că mareșalul Tallard se îndrepta cu o forță de 35000 de oameni prin Pădurea Neagră pentru a consolida trupele mareșalului Ferdinand de Marsin și ale
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
de Marsin și ale Electorului de Bavaria de pe Dunăre. Aceste noutăți îl conving pe Marlborough că un asediu prelungit era inutil și în ciuda protestelor Margravului de Baden care era de părere că un atac direct ar face mai multe victime, ducele plănuiește atacul imediat. Știind că inamicul se afla la Amerdingen, generalul de Arco era conștient că dispunea doar o zi și o noapte pentru a-și consolida apărarea. La ora 3, în dimineața de 2 iulie, trupele aliate și-au
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
puternică, iar armata franco-bavareză principală care se grăbea de la Dillingen spre Donauwörth, ar sosi să apere poziția. O femeie dragon (deghizată în bărbat) Christian Welsh, și-a amintit: "avangarda noastră a sosit lângă fortificațiile inamicului doar după-amiază, cu toate acestea Ducele de Marlborough a ordonat generalului olandez Goor să atace cât mai curând posibil, pentru a nu le da timp bavarezilor să devină mai puternici". La ora 17, ca un preliminar al atacului, comandantul artileriei lui Marlborough, colonelul Holcroft Blood, a
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
apărarea era slabă. În acest moment critic, comandantul garnizoanei Donauwörth și-a retras oamenii în interiorul orașului și a închis porțile. Prin urmare se putea trage doar asupra zidurilor sale. Trupele Margrafului de Baden, susținute acum și de opt batalioane ale Ducelui de Marlborough, au învins cu ușurință cele două batalioane și puțina cavalerie care apărau încă zona dintre Schellenberg și oraș. Înțelegând pericolul, Arco se grăbește să se ralieze cu dragonii săi francezi ținuți în rezervă în spatele dealului, pentru a încerca
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
o pradă bogată. Cu toate acestea, numărul mare de victime a provocat consternare în Marea Alianță. La Haga olandezii au scos o monedă nouă, care-l figura pe o parte pe Margraful de Baden, dar nu era nici o mențiune despre Ducele de Marlborough. Cu toate acestea, împăratul Leopold i-a scris personal Ducelui de Marlborough: Nimic nu poate fi mai glorios decât rapiditatea cu care...ai forțat tabăra inamicului la Donauwörth". Colonelul DuBordet a abandonat orașul în acea noapte. Electorul de
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
consternare în Marea Alianță. La Haga olandezii au scos o monedă nouă, care-l figura pe o parte pe Margraful de Baden, dar nu era nici o mențiune despre Ducele de Marlborough. Cu toate acestea, împăratul Leopold i-a scris personal Ducelui de Marlborough: Nimic nu poate fi mai glorios decât rapiditatea cu care...ai forțat tabăra inamicului la Donauwörth". Colonelul DuBordet a abandonat orașul în acea noapte. Electorul de Bavaria care sosise cu întăriri, a ajuns la timp pentru a asista
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
al II-lea, dar alți membri nu au fost de acord. În 1681, Monmouth a sprijinit "Exclusion Bill" (Actul de excludere), un act prin care Parlamentul voia să-l excludă pe Iacob, fratele regelui, de la succesiunea la tronul Angliei în favoarea Ducelui de Monmounth. Carol al II-lea a rezolvat problema prin dizolvarea Parlamentului. Alte două parlamente au fost alese în 1680 și 1681, dar au fost dizolvate pentru același motiv. După eșecul complotului destinat să-i asasineze pe Carol al II
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
pus capăt acestei speranțe. Mulți dintre membri partidului Whig care au organizat complotul (Rye House Plot) pentru a-i asasina pe Carol al II-lea și Iacob, se aflau în exil în Olanda. Printre aceștia se găseau personaje importante ca Ducele de Monmouth și Archibald Campbell, conte de Argyll. Totuși acest grup nu era omogen și organizat. La urcarea pe tron a lui Iacob au decis că a sosit momentul pentru a acționa, dar au pierdut șase luni cu pregătirile. Într-
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]
-
Dorset la Bridport. Încăierarea s-a terminat cu retragerea lordului Grey și a oamenilor săi. Mulți dintre milițieni au dezertat și s-au alăturat armatei lui Monmouth. După această confruntare Lordul Albermarle a condus forțele regaliste din Exeter spre trupele Ducelui de Somerset, ce se apropiau de Lyme Regis din direcția opusă. În loc să mărșăluiască spre Londra, Monmouth s-a îndreptat spre Somerset în nord. În 15 iunie s-a confruntat cu miliția din Axminster și a preluat controlul orașului. Alți recruți
Rebeliunea lui Monmouth () [Corola-website/Science/331829_a_333158]