12,690 matches
-
unei conjecturi ca mijloc de investigație (conjectura de diagnostic), este lipsit de relevanță dacă a reușit să fie convingătoare În detaliu sau mai degrabă reprezintă, Împotriva tradiției, răul cel mai mic, ori dacă este com plet greșită. Intră În atribuțiile editorului să decidă care dintre conjecturile de felul acesta merită să fie men ționate În apparatus criticus. Eroarea cea mai frecventă pare să fie transpoziția de cuvinte. E.g. Eschil, Prom., 545: cavri~ a[cari~ codd., a[cari~ cavri~ Turnebus; Plaut, Aul
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de Mavrocordat În biblioteca sa. Cărțile au dispărut; s-a păstrat (În colecția de documente ini țiată de Eudoxiu Hurmuzachi) un catalog al bibliotecii mănăstirii Văcă rești, Întocmit pe la jumătatea secolului al XIX-lea. 5 EDIȚII Primul rezultat al muncii editorului este alcătuirea unui stemma. Mărturia este strict limitată la erorile semnificative (vide infra), care ar putea indica anu mite linii de descendență (fiind evident că o citire corectă, autentică poate supraviețui În orice linie). Erorile care apar În cursul transcrierii
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
un text să fie editat pe baza unui stemma incert. Mai departe, stemma trebuie să acopere o tradiție Închisă: altminteri orice manuscris individual poate conține variante (În text sau pe margine) care provin dintr-o sursă externă. Cel mai adesea, editorii se confruntă cu probleme generate de absența unor proceduri stemmatice clare și de dificultatea de examinare și evaluare a unor manu scrise emendate sau contaminate. Asemenea manuscrise pot varia În dată (mai ales cînd este vorba de autori care s-
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
se dovedesc a fi, În majoritate, dependenți. Știința bizantină merită să fie corect evaluată, tot așa cum se cuvine să fie prețuite efectele adnotărilor medievale sau măiestria emendărilor Renașterii. Biblio grafia recentă și recurgerea la mijloacele moderne de cercetare reprezintă pentru editor o complinire a stu dierii cîmpului general al tradiției manuscriselor de care dispune. Șapte manuscrise din Eschil pot sugera un stemma, alte șaptesprezece Îl pot distruge, la acestea urmînd să se adauge și alte manuscrise eschiliene. Con cluziile se formulează
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
care dispune. Șapte manuscrise din Eschil pot sugera un stemma, alte șaptesprezece Îl pot distruge, la acestea urmînd să se adauge și alte manuscrise eschiliene. Con cluziile se formulează doar după ce sînt examinate mărturiile din toate punctele de vedere. Un editor al lui Polibiu ori Titus Livius poate prezenta un stemma și o tradiție Închisă a principalei linii de descendență, dar numai după colaționarea tuturor manuscriselor cunoscute; Polibiu și Titus Livius erau totuși texte prea voluminoase pentru a se bucura de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
EDITIO STEREOTYPA CORRECTIOR EDITIONIS PRIORIS ADDENDA ET CORRIGENDA COLLEGIT ET ADIECIT K. KÜHNERT LIPSIAE IN AEDIBVS B. G. TEVBNERI MCMLXIV Titlul operei este precedat de numele autorului, În cazul genitiv. Nu există un raport sintactic Între titlul operei și numele editorului: ar fi fost o eroare să apară scris **LIBROS V. Titlul unei opere grecești se poate lăsa În limba greacă: ARISTOTELIS POLIQEIA AQENAIWN QVARTVM EDIDIT FRIDERICVS BLASS LIPSIAE IN AEDIBVS B. G. TEVBNERI MCMIII sau (mai frecvent) se poate da
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cu siglele lor, dacă au fost deja colaționate sau dacă li se pot recupera lecțiunile din alte surse. După siglele codicelor se pun notae, prin care se explică abrevierile folosite În aparatul critic: om., del., cor. etc.; semnele < >, [ ], † etc., indicațiile editorilor, ale celor care au făcut emendări, ale revistelor, diser tațiilor etc. Conspectus poate varia În funcție de operă. În cartea De medicamentis a lui Marcellus se adaugă signa pon derum medicinalium. Pentru operele dramatice, se adaugă la text personae și argumenta, iar
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
De medicamentis a lui Marcellus se adaugă signa pon derum medicinalium. Pentru operele dramatice, se adaugă la text personae și argumenta, iar după text se pune conspectus metrorum. Textul este editat cu caractere simple (rotunde). Cu cursive se notează observațiile editorului. Cu majus cule se scriu formulele juridice, actele politice și altele asimilabile lor. Paragrafele corespund cel mai adesea capitolelor; În caz contrar, este preferabil să fie puțin frecvente. Citatele și cuvintele unui interlocutor se pun Între ghilimele. În paranteze unghiulare
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
frecvente. Citatele și cuvintele unui interlocutor se pun Între ghilimele. În paranteze unghiulare < > se pun literele și cuvintele care lipsesc În codice și sînt adău gate prin conjectură; În paranteze drepte [ ] se pun literele și cuvintele tradiției directe expurgate de editor. O serie de asteriscuri indică presupunerea unei lacune În text; lacunele din tradiția manuscrisă trebuie sem nalate Însă În aparatul critic. Consensul este aproape unanim În editarea tradiției manu scrise; pentru textele papiriacee Încă nu există un acord complet, iar
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ele printr-un spațiu sau prin două linii verticale. Codi cele se indică prin siglele din conspectus, iar „mîinile“ diferite se notează cu cifre arabe superioare: e.g. M1. Literele din lecțiunile codicelor care sînt marcate cu puncte trebuie (În viziunea editorului) Înlăturate (e.g., time/ r/ et); tăieturile prin răzuire sînt indicate cu asterisc sau cu linii verticale ușor Înclinate: agi* (era. s) V, inma// F (eras. 2 litt., fort. os). Cu excepția situațiilor ieșite din comun, nu se consemnează dubiile asupra lecțiunii
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
verticale ușor Înclinate: agi* (era. s) V, inma// F (eras. 2 litt., fort. os). Cu excepția situațiilor ieșite din comun, nu se consemnează dubiile asupra lecțiunii arhetipului sau familiei, divergențele sau erorile codicelor individuale și nici lecțiunile eronate din codice izolate. Editorul in ven tariază pentru sine, din edițiile precedente, pre cum și din reviste, acte academice, monografii etc., toate conjecturile propuse de savanți, dar este de dorit să le selecționeze cu prudență pe cele incluse În ediția sa. Numele filologilor se
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de F.G. Bailey sînt retipărite cu permisiunea Cornell University Press. Citatele din Lying de Sissela Bok sînt retipărite cu permisiunea Random House Inc., copyright 1978 Sissela Bok. Pasajul din Mambu: a Melanesian millenium de Kenelm Burridge este citat cu permisiunea editorilor, Methuen London. Citatele din How monkeys see the world de Dorothy L. Cheney și Robert M. Seyfarth sînt retipărite cu permisiunea University of Chicago Press, copyright 1990 University of Chicago. Versurile lui T. M. Conway sînt retipărite cu permisiunea The
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Atlantic Books (Berkeley, Calif.), copyright 1979 Roy A. Rappaport. Citatele din The sociology of Georg Simmel, tradus și îngrijit de Kurt H. Wolff, copyright 1950, reînnoit 1978 de The Free Press, o diviziune a Macmillan, Inc., sînt retipărite cu permisiunea editorului. Citatele din Social evolution de Robert L. Trivers, publicat de Benjamin / Cummings, sînt retipărite cu permisiunea Addison - Wesley Publishing Company. Citatele din "The evolution of reciprocal altruism" de Robert L. Trivers sînt retipărite din Quarterly review of biology, cu permisiunea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mă gîndesc la involuntare, neintenționate, ci la minciuni spuse cu bună știință". Probabil că numai cineva de talia lui Shaw ar îndrăzni să se declare un "cretan" fără să se compromită. Totuși, ceea ce urmează se conformează generalizării lui Adams, deoarece editorul său, Stanley Weintraub (1970: xvi) comentează: "Shaw se prezintă așa cum ar fi vrut ca lumea să-și amintească de el... poate cel mai plăcut și amuzant G.B.S.". Aici nu e vorba de nici o autoiluzionare și cititorul este avertizat în privința nesincerității
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
textul ca fiind false, ele sînt totuși credibile și au fost prezentate publicului fără un avertisment contrar, deci putem spune, la prima vedere, că Swift a fost nesincer. De exemplu, Richard Sympson este un presupus văr al lui Gulliver și editor al manuscrisului acestuia. Sympson spune că a omis, din versiunea publicată, cel puțin jumătate din manuscris, din care "Nenumărate pagini se refereau la Brize și Maree, Longitudini și Latitudini" (Swift 1941: xxxvii-xxxviii). Această afirmație încearcăsă facă textul mai verosimil, păcălindu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
întrebării, fapt dovedit spre exemplu de Defoe, care a publicat Robinson Crusoe în 1719 drept opera unui marinar "născut în 1632, în orașul York", cu toate că romanul se baza pe experiența reală a marinarului scoțian Alexander Selkirk. În prefață, Defoe scrie: "Editorul consideră că ceea ce publică este istorie sau fapt real; nimic din această carte nu a fost inventat" (Defoe 1927:vii). La un an după apariția romanului, Defoe a fost acuzat de minciună de către Charles Gildon. El s-a apărat susținînd
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1924:12) susține că literatura de acest gen, scrisă de Defoe și alții, "avea scopul de a induce în eroare". Și, într-adevăr, ce altceva putem spune cînd, la începutul cărții Călătoriile lui Gulliver, Swift scrie, într-o introducere intitulată " Editorul (adică Sympson) către Cititor": Există o nuanță de veridicitate în întreg romanul; și într-adevăr, autorul era atît de renumit pentru sinceritatea sa, încît pînă la urmă a apărut și un fel de proverb, inventat de colegii lui: cînd cineva
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înrădăcinat în sufletele tuturor oamenilor; în special la europeni" (Swift 1941:xxxvi). Pare evident că Swift a scris pentru cititorii care erau în stare să ia opera sa drept o satiră, chiar dacă nu au văzut scrisoarea trimisă de către Richard Sympson editorului său, în care Swift spunea că "unele pasaje din roman pot fi considerate satirice" (Williams 1941:xxiv). Spre deosebire de Defoe, Swift nu a fost nevoit să se apere împotriva acuzației de minciună; și nici nu a scris pentru un public baptist
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În plus, contrastul dintre adevăr și ficțiune n-a rămas complet necontestat, după cum demonstrează și posibilitatea permanentă de a satiriza aspecte ale realității prin opere literare (e.g. Hardy 1971; cf. Roberts 1972:91). Această posibilitate i-a îndemnat pe unii editori din secolul al XX-lea să introducă în prefața romanelor o scurtă afirmație cu privire la privilegiile ficțiunii. Nu cunosc nici un termen potrivit, însă "dezmințire" pare cel mai bun cuvînt pentru a defini afirmațiile de acest gen, fie ele scrise sau spuse
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Dezmințirile ce susțineau că nici unul dintre personajele prezente în text nu avea vreo legătură cu o persoană reală, în viață sau decedată, aveau scopul de a evidenția distanța dintre realitate și imaginație, și pentru a oferi o oarecare protecție autorilor, editorilor și tipografilor împotriva acuzațiilor de calomnie. Cea mai simplă dezmințire este afirmația: "Toate personajele sînt imaginare" (e.g. Gordon 1957:6). Uneori sînt adăugate și detalii pentru a clarifica mesajul. De exemplu: Acesta este un roman și toate locurile și împrejurările
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1942. The treatment of pathological liars. Nervous Child 1:358-388 (citat în Ford et al. 1988, p.555) [135]. Davies, Paul Charles William 1979. Reality exists outside of us? Duncan and Weston-Smith 1979, pp.143-158 [118]. de Mille, Richard 1980. Editor. The Don Juan papers: further Castaneda controversies. Santa Barbara: Ross-Erikson [299]. de Villiers, Jill G., și de Villiers, Peter A. 1978. Language acquisition. Cambridge, Mass.: Harvard University Press [258, 263]. Dean, John Peebles, și Whyte, William Foote 1958. How do
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cele din urmă, întregul volum a fost regândit, s-a îmbunătățit coerența în privința stilului și a prezentării capitolelor, și a fost adăugată o bibliografie consolidată, notele fiind înlocuite de referințe în sistemul Harvard. La fel ca în cazul edițiilor anterioare, editorul nostru, Steven Kennedy, s-a implicat în toate etapele producerii acestui volum. Îi suntem, din nou, recunoscători pentru atașamentul său constant și pentru sfaturile înțelepte. Le mulțumim lui Gary Smith de la Deakin University și lui Dan Flitton, pentru contribuțiile lor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
schimbul modul direct în care societățile umane transformă "natura" sunt integrate în viața politică. Argumentul lor pozitiv este că forma de economie politică cea mai potrivită, din punctul de vedere al ecologiștilor, este "proprietatea comună". Acest argument este dezvoltat de editorii revistei The Ecologist în cartea Whose Common Future ? Reclaiming the Commons (1993). Ideea esențială este că în spațiile comune se desfășoară activitățile cele mai sustenabile la ora actuală. Ele sunt puse în pericol din cauza dezvoltării, care are ca scop continuu
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
parțial aluzia și se comportă ca un indice al realității, semnal referențial pentru cititor în discursul fantasmagoric care se prelungește cu o nouă analogie aluzivă]. Îți citea din cartea lui cea mai nouă, scrisă în limba letonă (a găsit un editor!), Știința găinii. Dumneata aprobai și strigai mereu, nu știu de ce, "mintenaș!"..." 3. Grotescul. Am văzut deja, în exemplul de mai sus, modul insidios în care grotescul acaparează ficțiunea, devenind sursa unui comic fantezist, care se substituie, prin ficțiune iconică, de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
umorul negru arghezian parodiază moartea, prin transpunerea semnificației ei în regimul "viului". Când replică, bunăoară, unui adversar "Ziarele vă publică proza. E drept că la rubrica morților"264, aluzia malițioasă trimite la o creație anostă, care nu poate suscita interesul editorilor sau al publicului. Modul în care o spune denotă un râs sarcastic, anihilant, care nu admite replică. La fel și calificativul "cadavru", antepus numelui unui alt adversar în viață, evident, reduce la zero personalitatea ființei umane, o desconsideră total prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]