7,011 matches
-
Comentariul său este acum de orientare stilistică și pune accent pe modul de constituire a monologului dramatic, subliniind faptul că "prospețimea și ineditul monologului" rezultă din "combinarea rafinată a registrelor imaginarului, afectivității și cugetării". Pentru a concluziona că "monologul romantic eminescian este dramatic, iar ființa care-l exprimă are conștiința celorlalte instanțe enunțătoare" și îl găsim "în primul rând în poezia cosmică și mitologică, dar și în poezia iubirii". În fine, în capitolul Imaginar și fantascientate, exegetul urmărește "ironia romantică" din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bun exemplu, pentru ilustrarea acestei atitudini, aflând-o în Cugetările Sărmanului Dionis. Și de data aceasta predominante sunt observațiile stilistice ("cuvintele sunt desemnări și reprezentări, nuclee ce leagă, după un cod, realul și imaginarul"), oprindu-se, de asemenea asupra "psihismului eminescian" dar și asupra lecturii ca un "triumf" și "magie" în descifrarea poeticului, cu insistență asupra imaginației fantastice ca reprezentare a contragreutății realului, "o forță posibilă, alta, compensatorie, uneori antinomică, a existenței". Este supusă analizei nuvela Sărmanul Dionis, în care visul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de condiția scoicii, în care ideile trăiesc sub platoșa fantastică a unui schelet extern. Așa încât Ioan Derșidan susține demersul nevoii de a decortica coaja pentru a ajunge la miezul adevărat al acesteia. Numai așa se poate ajunge la relevarea "spiritului eminescian" care "contemplă depar tele stelar al imaginației cosmice". Studiul lui Ioan Derșidan este unul de subtilă descindere analitică în intimitatea construcției imaginarului eminescian, atât în poezie cât și în proză, în dramaturgie și, nu în ultimul rând, în publicistica acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
coaja pentru a ajunge la miezul adevărat al acesteia. Numai așa se poate ajunge la relevarea "spiritului eminescian" care "contemplă depar tele stelar al imaginației cosmice". Studiul lui Ioan Derșidan este unul de subtilă descindere analitică în intimitatea construcției imaginarului eminescian, atât în poezie cât și în proză, în dramaturgie și, nu în ultimul rând, în publicistica acestuia. (IN)ACTUALITATEA LUI EMINESCU (Florin Oprescu) Indiferența (ca să nu spun mai mult) cu care critica literară operantă dar și cea... specializată oarecum în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poezie cât și în proză, în dramaturgie și, nu în ultimul rând, în publicistica acestuia. (IN)ACTUALITATEA LUI EMINESCU (Florin Oprescu) Indiferența (ca să nu spun mai mult) cu care critica literară operantă dar și cea... specializată oarecum în analiza fenomenului eminescian (după expresia lui C. Noica) a manifestat-o față de studiul lui Florin Oprescu, (In)actualitatea lui Eminescu*, din 2010, se datorează, probabil, și proastei difuzări a cărților, practică nefastă în cultura noastră actuală mult prea sedusă de succesul financiar, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vederea, cu nejustificată ușurință, peste acest studiu, este cu totul păguboasă întrucât el aduce un cuantum de limpezire în discuțiile, de cele mai multe ori pur publicistice, într-o notă de iritare rebelă, chestiunea actualității lui Eminescu, mai mult, a modelului creativ eminescian. "Raportarea la modelul eminescian spune tranșant Florin Oprescu s-a dovedit de o fertilitate relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
peste acest studiu, este cu totul păguboasă întrucât el aduce un cuantum de limpezire în discuțiile, de cele mai multe ori pur publicistice, într-o notă de iritare rebelă, chestiunea actualității lui Eminescu, mai mult, a modelului creativ eminescian. "Raportarea la modelul eminescian spune tranșant Florin Oprescu s-a dovedit de o fertilitate relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pur publicistice, într-o notă de iritare rebelă, chestiunea actualității lui Eminescu, mai mult, a modelului creativ eminescian. "Raportarea la modelul eminescian spune tranșant Florin Oprescu s-a dovedit de o fertilitate relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Florin Oprescu s-a dovedit de o fertilitate relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului tradițional la Voiculescu sau Pillat, până la ceea ce am numit periheliul eminescianismului, reprezentat de Nicolae Labiș și mai ales de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un spirit diagnostical (analitic și asociativ de profunzime, într-un spirit polemic de subsol, elevat întru totul) chestiunea se pune dintr-odată pe alte orizonturi ale discuției, convingătoare mai ales pentru aceia care se îndoiau de actualitatea continuă a creației eminesciene. Florin Oprescu își denunță în acest sens programul, angajând în demersul său "o lentilă simplă prin care să identifice formele actualității eminesciene, prin impactul pe care modelul eminescian l-a avut asupra câtorva poeți determinanți ai secolului trecut". Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe alte orizonturi ale discuției, convingătoare mai ales pentru aceia care se îndoiau de actualitatea continuă a creației eminesciene. Florin Oprescu își denunță în acest sens programul, angajând în demersul său "o lentilă simplă prin care să identifice formele actualității eminesciene, prin impactul pe care modelul eminescian l-a avut asupra câtorva poeți determinanți ai secolului trecut". Iar dacă privim "modelul" eminescian din această perspectivă, trebuie să acceptăm "rolul pe care l-a avut pentru generarea unei sensibilități moderne în poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai ales pentru aceia care se îndoiau de actualitatea continuă a creației eminesciene. Florin Oprescu își denunță în acest sens programul, angajând în demersul său "o lentilă simplă prin care să identifice formele actualității eminesciene, prin impactul pe care modelul eminescian l-a avut asupra câtorva poeți determinanți ai secolului trecut". Iar dacă privim "modelul" eminescian din această perspectivă, trebuie să acceptăm "rolul pe care l-a avut pentru generarea unei sensibilități moderne în poezia noastră de secol XX", deci "suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
își denunță în acest sens programul, angajând în demersul său "o lentilă simplă prin care să identifice formele actualității eminesciene, prin impactul pe care modelul eminescian l-a avut asupra câtorva poeți determinanți ai secolului trecut". Iar dacă privim "modelul" eminescian din această perspectivă, trebuie să acceptăm "rolul pe care l-a avut pentru generarea unei sensibilități moderne în poezia noastră de secol XX", deci "suntem obligați să-i constatăm actualitatea! În felul acesta, avem de-a face cu o încercare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
corespondențe și, paradoxal anti-modern, circular", iar lectura de față "își propune să opereze la rândul ei după modelul acestui sistem deschis de tip științific". O primă operațiune, pe această coordonată demonstrativă, este cea a comparației lui Macedonski cu Eminescu "complexul eminescian al lui Macedonski", ce vine, mai degrabă dintr-un "antijunimism violent, direcționat asupra lui Eminescu", acesta înțeles cu evidență ca un reprezentant al Junimismului. Sunt luminate astfel punctele de interferență ca și cele de disjuncție între cei doi poeți, "în cadrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
natură estetică, de natură neoromantică, explicabilă prin ancorarea lor în spiritul veacului al XIX-lea și prin deschiderea spre veacul XX". Deosebirea fundamentală, ni se atrage atenția, este "activismul literar al lui Macedonski, spirit prin excelență doctrinar, și structura interioară eminesciană, în genul primilor romantici, care preferă tonul meditativ, reflexiv, cu toate că activitatea de publicist a lui Eminescu ne relevă un spirit justițiar, mai puțin doctrinar, ce-i drept". O lectură "novatoare" probează, în totul, "impactul" major pe care l-a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lui Eminescu ne relevă un spirit justițiar, mai puțin doctrinar, ce-i drept". O lectură "novatoare" probează, în totul, "impactul" major pe care l-a avut eminescianismul asupra liricii românești moderne. Iar Florin Oprescu face o asemenea analiză privind cataliza eminesciană. Un alt "neoromantic", un "modern autentic", din perspectiva exegetului, este George Bacovia, care "ascunde în substraturile recviemului de tip simbolist profunda prefacere eminesciană a temelor grave, a motivelor de natură metafizică". Influența eminesciană se resimte aici la nivelul "intrapoetic" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
l-a avut eminescianismul asupra liricii românești moderne. Iar Florin Oprescu face o asemenea analiză privind cataliza eminesciană. Un alt "neoromantic", un "modern autentic", din perspectiva exegetului, este George Bacovia, care "ascunde în substraturile recviemului de tip simbolist profunda prefacere eminesciană a temelor grave, a motivelor de natură metafizică". Influența eminesciană se resimte aici la nivelul "intrapoetic" și, nu mai puțin, "prin retorica specifică tipului de romantism naiv sentimental", una dintre "modalitățile majore de asociere Bacovia-Eminescu" putând fi aceea a asumării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Oprescu face o asemenea analiză privind cataliza eminesciană. Un alt "neoromantic", un "modern autentic", din perspectiva exegetului, este George Bacovia, care "ascunde în substraturile recviemului de tip simbolist profunda prefacere eminesciană a temelor grave, a motivelor de natură metafizică". Influența eminesciană se resimte aici la nivelul "intrapoetic" și, nu mai puțin, "prin retorica specifică tipului de romantism naiv sentimental", una dintre "modalitățile majore de asociere Bacovia-Eminescu" putând fi aceea a asumării critice a "semnificației ontologice a metaforei" ca expresie a "limitării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
expresie a "limitării acestuia întru mister și revelare". Prin poezia lui Al. Philippide, ca și prin intervențiile teoretice ale acestuia, i se relevă "reevaluarea modernă a romantismului". La nivelul "praxisului poetic" al lui Philippide, apare cu limpezime manifestarea "titanismului magmatic eminescian" ("În peisajul liric interbelic, poezia acestuia reflectă probabil cea mai acerbă luptă a creatorului cu modelul romantic eminescian, cea mai intensă convulsie a spiritului creator, chinuit de contrarietatea influențelor, fie cea modelatoare, tentantă și facilă, fie cea catalitică, dinamică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ale acestuia, i se relevă "reevaluarea modernă a romantismului". La nivelul "praxisului poetic" al lui Philippide, apare cu limpezime manifestarea "titanismului magmatic eminescian" ("În peisajul liric interbelic, poezia acestuia reflectă probabil cea mai acerbă luptă a creatorului cu modelul romantic eminescian, cea mai intensă convulsie a spiritului creator, chinuit de contrarietatea influențelor, fie cea modelatoare, tentantă și facilă, fie cea catalitică, dinamică și fertilă"). Philippide se prezintă astfel ca un "neoromantic clasicizat", rolul eminescianismului fiind aici de natură catalitică, impunând "osmoza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
congeneritatea lui Blaga cu Eminescu" prin tocmai "funcționalitatea principiului personanței ca teorie poetică a influențelor literare". Într-o altă operă poetică revelatoare pentru modernismul românesc, aceea a lui Ion Barbu, se identifică un extaz pitagorician care "are rădăcinile în plutonismul eminescian, al purificărilor treptate formale", sursele poeticii sale regăsindu-se în acest plutonism eminescian unde "metaforizarea continuă a Finței și sublimarea ei în forme esențializate se impu neau ca soluții la transcenderea imediatului, la scurtcircuitarea și chiar pulverizarea realului", pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a influențelor literare". Într-o altă operă poetică revelatoare pentru modernismul românesc, aceea a lui Ion Barbu, se identifică un extaz pitagorician care "are rădăcinile în plutonismul eminescian, al purificărilor treptate formale", sursele poeticii sale regăsindu-se în acest plutonism eminescian unde "metaforizarea continuă a Finței și sublimarea ei în forme esențializate se impu neau ca soluții la transcenderea imediatului, la scurtcircuitarea și chiar pulverizarea realului", pe care proiectele epistemologice eminesciene le sugerau încă din secolul al XIX-lea. Seducția modelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
treptate formale", sursele poeticii sale regăsindu-se în acest plutonism eminescian unde "metaforizarea continuă a Finței și sublimarea ei în forme esențializate se impu neau ca soluții la transcenderea imediatului, la scurtcircuitarea și chiar pulverizarea realului", pe care proiectele epistemologice eminesciene le sugerau încă din secolul al XIX-lea. Seducția modelului eminescian se află, zice Florin Oprescu, ca un "reper esențial în nașterea și devenirea valorilor poetice moderne", până la Nichita Stănescu, căruia îi este acordată o atenție aparte, de ample dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unde "metaforizarea continuă a Finței și sublimarea ei în forme esențializate se impu neau ca soluții la transcenderea imediatului, la scurtcircuitarea și chiar pulverizarea realului", pe care proiectele epistemologice eminesciene le sugerau încă din secolul al XIX-lea. Seducția modelului eminescian se află, zice Florin Oprescu, ca un "reper esențial în nașterea și devenirea valorilor poetice moderne", până la Nichita Stănescu, căruia îi este acordată o atenție aparte, de ample dimensiuni analitice ale studiului (desigur, nu este luat în considerație epigonismul debordant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cote de altitudine, esențiale. Prin creația "spectaculoasă", îmbibată de "prezența eseniană" a lui Nicolae Labiș, "eminescianismul" dobândește "dimensiuni perihelice" în vreme ce "prin lirica modernă" a lui Nichita Stănescu, poetul marcat definitiv de fiorul morții învățate din Oda (în metru antic), modelul eminescian se dovedește a fi exemplar în creativitate. Aici, la Nichita Stănescu se înregistrează ne încredințează Florin Oprescu "apogeul eminescianismului" în forma sa catalitică, pe care, de fapt, a urmărit-o cu aplicație de-a lungul întregului demers eseistic al studiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]