6,495 matches
-
nr. 2743/1993, privind propunerea Consiliului Eparhial al acesteia, de înființare a unei eparhii în Câmpia Bărăganului, a hotărât, în urma analizei făcute de Comisia canonică, juridică și pentru disciplină, înființarea unei noi episcopii pentru județele Ialomița și Călărași, cu denumirea Episcopia Sloboziei și Călărașilor, încadrată în jurisdicția canonică a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, urmând ca reședința să fie stabilită după cunoașterea exactă a situației pe plan local. Hotărârea Sfântului Sinod privind înființarea unei episcopii cuprinzând județele Ialomița și Călărași, ca sufragană
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
pentru județele Ialomița și Călărași, cu denumirea Episcopia Sloboziei și Călărașilor, încadrată în jurisdicția canonică a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, urmând ca reședința să fie stabilită după cunoașterea exactă a situației pe plan local. Hotărârea Sfântului Sinod privind înființarea unei episcopii cuprinzând județele Ialomița și Călărași, ca sufragană a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, a fost comunicată Arhiepiscopiei Bucureștilor cu adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr. 4176/1993. Totodată, hotărârea sinodală a fost adusă și la cunoștința preoților și credincioșilor printr-un comunicat
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
unui scaun vlădicesc pentru prima dată în aceste locuri. Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor s-a întrunit în ședință extraordinară în ziua de 2 septembrie 1993 și a luat în discuție adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr. 4176/1993, privind înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, aprobată de Sfântul Sinod la propunerea Consiliului Eparhial. În urma dezbaterilor și pe temeiul articolului 94 (litera m), din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, procedând în spiritul hotărârii sinodale, a
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
Călărașilor, aprobată de Sfântul Sinod la propunerea Consiliului Eparhial. În urma dezbaterilor și pe temeiul articolului 94 (litera m), din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, procedând în spiritul hotărârii sinodale, a confirmat înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor și i-a stabilit reședința în municipiul Slobozia, unde fuseseră asigurate între timp condiții corespunzătoare pentru reședința episcopală. În continuare, potrivit procedurilor statutare, hotărârea Sfântului Sinod de înființare a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, confirmată de Adunarea Eparhială
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
în spiritul hotărârii sinodale, a confirmat înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor și i-a stabilit reședința în municipiul Slobozia, unde fuseseră asigurate între timp condiții corespunzătoare pentru reședința episcopală. În continuare, potrivit procedurilor statutare, hotărârea Sfântului Sinod de înființare a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, confirmată de Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor și adusă la cunoștința Cancelariei Sfântului Sinod, cu adresa acestei eparhii nr. 5996 din 22 septembrie 1993, a fost supusă Adunării Naționale Bisericești, convocată în ședință extraordinară la 5 octombrie
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
Naționale Bisericești, convocată în ședință extraordinară la 5 octombrie 1993. Luând în considerare că hotărârea sinodală a fost confirmată de Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, în ședința sa din 2 septembrie 1993, care a stabilit și întinderea teritorială a noii episcopii, precum și reședința episcopului, și pe temeiul prevederilor articolului 7, alin. 2, și articolului 20 (litera e) din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și articolului 59, (litera e) din Regulamentul organelor centrale din Patriarhia Română, Adunarea Națională Bisericească
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
și pe temeiul prevederilor articolului 7, alin. 2, și articolului 20 (litera e) din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și articolului 59, (litera e) din Regulamentul organelor centrale din Patriarhia Română, Adunarea Națională Bisericească a aprobat înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, cu reședința la Slobozia, ca sufragană a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, având jurisdicție asupra județelor Ialomița și Călărași. În urma Deciziei Patriahale nr. 8/1993, comunicată Arhiepiscopiei Bucureștilor cu adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr. 6227/1993, s-a
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
asupra județelor Ialomița și Călărași. În urma Deciziei Patriahale nr. 8/1993, comunicată Arhiepiscopiei Bucureștilor cu adresa Cancelariei Sfântului Sinod nr. 6227/1993, s-a stabilit data de 9 decembrie 1993 pentru alegerea membrilor clerici și mireni în Adunarea Eparhială a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor. Biroul Electoral Eparhial, care urma să coordoneze pregătirile alegerilor și să rezolve eventualele situații inopinate din timpul lor, a fost stabilit la Arhiepiscopia Bucureștilor, potrivit articolului 69 dinRegulamentul organelor deliberative. Prin ordinul circular nr. 6790/1993 al
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
situații inopinate din timpul lor, a fost stabilit la Arhiepiscopia Bucureștilor, potrivit articolului 69 dinRegulamentul organelor deliberative. Prin ordinul circular nr. 6790/1993 al Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor s-a adus la cunoștința tuturor parohiilor și filiilor din cuprinsul Episcopiei Sloboziei și Călărașilor atât componența nominală a celor zece circumscripții electorale, data alegerilor, cât și localitățile stabilite pentru întrunirea colegiilor electorale și președinții acestora, dimpreună cu toate dispozițiile regulmentare privind desfășurarea alegerilor eparhiale. În urma alegerilor, desfășurate în bună rânduială în
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
an), în perioada 1928-1932. A fost hirotonit preot de către Iuliu Hossu. A activat ca preot necăsătorit în parohiile Ceaba, Băbuț și Panticeu din județul Cluj (interbelic) (1931-1949). A trecut la Biserica Ortodoxă Română, iar la 8 iunie 1949, după comasarea Episcopiei Hușilor cu cea a Romanului a fost ales episcop al Romanului și Hușilor. După alegere a fost călugărit la Mănăstirea Cetățuia din Iași (29 iunie 1949), hirotonit arhiereu la Schitul Dragoslavele (21 august) și înscăunat la Roman la 28 august
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
ales episcop al Romanului și Hușilor. După alegere a fost călugărit la Mănăstirea Cetățuia din Iași (29 iunie 1949), hirotonit arhiereu la Schitul Dragoslavele (21 august) și înscăunat la Roman la 28 august 1949. În anul 1957, în contextul vacantării Episcopiei Clujului, Biserica Ortodoxă Română a dorit să demonstreze desființarea Bisericii Române Unite cu Roma prin numirea unui fost preot greco-catolic în scaunul de la Cluj. Patriarhul Justinian l-a avut în vedere mai întâi pe canonicul Emil Iuga, care a condiționat
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
1957. În anul 1964 l-a hirotonit preot pe Calinic Argatu, devenit ulterior la rândul său episcop. În anul 1978 l-a hirotonit preot pe Andrei Andreicuț, devenit ulterior episcop și mitropolit. La 11 iunie 1973 Sfântul Sinod a ridicat Episcopia Clujului la treapta de arhiepiscopie, iar Teofil Herineanu a fost înscăunat în noua demnitate în data de 9 septembrie 1973. Conform mărturiilor lui Ion Herineanu, nepotul episcopului, Teofil Herineanu s-a aflat în relații de prietenie cu generalii Vîlceanu și
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
lui Ion Herineanu, nepotul episcopului, Teofil Herineanu s-a aflat în relații de prietenie cu generalii Vîlceanu și Ungureanu, cu care obișnuia să joace poker: "partidele se jucau pe sume mari de bani, fie la Casa Armatei (aflată vizavi de Episcopia Ortodoxă), unde se afla un separeu adecvat la restaurantul instituției, fie mai ales într-o casă conspirativă [a Securității] de pe strada Traian. În acest imobil exista într-o cameră un dulap de haine, în fapt o ușă mascată, care permitea
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
la catedrala veche a orașului. Avea o voce fermecătoare de bariton, amplă, voce pe care, după pensionare, o va închina stranei noii Catedrale Mitropolitane din Timișoara. La Timișoara, din anul 1938, a condus și Școala de cântăreți bisericești a proaspetei Episcopii. La 27 aprilie 1947, în drum spre casă, în tramvai, suferă un atac de cord. Trece la cele veșnice câteva ore mai târziu la 73 ani, ziarele vremii anunțând cu durere trista veste. Înmormântarea a avut loc la Sânnicolau Mare
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
ortodocșii români și ruteni din capitala imperială. După punerea în practică a dualismului, care a intrat în vigoare prin decretul imperial din 14 noiembrie 1867, chestiunea românească a devenit virulentă și pentru Biserica Sf. Treime din Viena. Consilierul consistorial al Episcopiei de Cernăuți, Samuel Andrievici, totodată deputat în Reichsrat, a solicitat angajarea unui preot român pe lângă Biserica Sf. Treime. Demersurile sale în acest sens s-au întețit după alegerea sa în funcția de episcop de Cernăuți, demersuri considerate drept "încercarea de
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
al Eparhiei Armene din Olanda, a coordonat traducerea Sfintei Liturghii în limba neerlandeză și a publicat numeroase articole de specialitate în presa armeană. În iulie 2010, ca urmare a decesului arhiepiscopului Dirayr Mardichian, catolicosul Karekin al II-lea a despărțit Episcopia României de cea a Bulgariei, fiecare țară urmând să aibă câte un Srpazan (Episcop). El a nominalizat trei candidați pentru funcția de Arhiepiscop al Bisericii Armene din România: arhimandritul Datev Hagopian (aflat în misiune pastorală în Olanda), arhimandritul Nareg Berberian
Datev Hagopian () [Corola-website/Science/322275_a_323604]
-
Crișan, Simion Gocan, Valer Drăgan, Ioan I. Nicolae Rațiu, Valer Gădălean, Cornel Pop, Simion Gliga, Valer Pop și Ștefan Gădălean. Planul de zidire a fost întocmit de arhitectul Károly Kós, toate actele fiind îndosariate și trimise la înalții superiori ai Episcopiei de Cluj-Gherla care, în ședința ținută în 29 martie 1927, au aprobat începerea lucrărilor la biserică. Zidirea bisericii a fost încredințată antreprenorului Ștefan Lucaci având ca maistru pe Iosif Solosaiete din Huedin, pentru suma de 1.700.000 lei. Toată
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
Această biserică este considerată a fi cea mai veche catedrală din Europa de Nord . Aici , au fost încoronați timp de de aproape șase secole împărații romano-germani, de aceea catedrala mai este numită și "Catedrala Imperială a Germaniei". În prezent ea este sediul Episcopiei romano-catolice din Aachen. În anul 796 Carol cel Mare a decis să construiască Capela Palatină, ce avea să fie extinsă mai târziu într-o măreață catedrală. În anul 881 capela a fost deteriorată în urma unei invazii a vikingilor, dar în
Domul din Aachen () [Corola-website/Science/329654_a_330983]
-
În cazul unui atac Statul Imperial al Reichstagului ar putea declara război Franței. Cu toate acestea diplomații francezi doreau să elimine această amenințare. În acest scop ei s-au folosit de membrii Ligii Rinului. Tratatele bilaterale au fost încheiate cu Episcopia de Münster, Arhiepiscopia Mainz, Palatinatul Neuburg, Margrafiatul Brandenburgului și Electoratul Köln. Principii germani se angajează să nu permită trecerea trupelor pe teritoriile lor pentru a ataca Franța sau Țările de Jos. Astfel planificată, campania franceză era protejată de o intervenție
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
al V-lea a făcut pace cu regele Coloman. După semnarea păcii, lui Álmos i s-a permis să se reîntoarcă la curte, dar el nu și-a mai primit titlul și puterea ducala. La curta vreme, Coloman a înființat episcopia de Nitra în una dintre capitalele "Tercia pârș regni". Ultima reapariție a "Tercia pârș regni" a avut loc în 1162, cănd regele Ladislau al II-lea, care fusese proclamat rege cu sprijinul împăratului bizantin Manuel I Comnen detronându-l pe
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
cucerește în 1594 orașul Brăila, care va reintra în componența Țării Românești până la moartea sa, în anul 1601. Acest fapt a însemnat practic desființarea temporară a Mitropoliei Proilaviei, creștinii ortodocși de aici fiind trecuți din nou sub ascultarea canonică a Episcopiei Buzăului. Mihai Viteazul înființează și o nouă biserică, cu hramul Sfântul Nicolae. Mitropolia Proilaviei avea să rămână „"în ruină"” până în anul 1639. Printr-un tomos patriarhal din mai 1639, Chiril al II-lea Kontares, Patriarhul Constantinopolului, dispune să se reînființeze
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
își mută granița la Nistru și anexează acest ținut. În această perioadă, cam de 120 de ani de stăpânire turcească, Ucraina Hanului a fost condusă bisericește de mitropolia Proilaviei (Brăilei), cu mici excepții, când această conducere a fost exercitată de episcopia Hușilor”. Cât privește populația „Ucrainei Hanului”, ea era compusă, în marea sa majoritate, din moldoveni. Cercetătorul rus V. M. Șișmariov vorbește despre existența aici, către anul 1792, a trei sute șaisprezece parohii moldovenești, iar V. M. Kabuzan estima ponderea moldovenilor în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
din anul 1753 și până în 1767, mitropolitul Filotei semnează ca ""fost al Proilavului ""multe acte patriarhale. Bazându-se pe acest lucru, prof. dr. Mircea Păcurariu crede că "nu este vorba de o caterisire, ci numai de înlăturarea sa din scaun". Episcopia Hotinului, sufragană (supusă) Mitropoliei Proilaviei, avea totuși să fie înființată în a doua jumătate a secolului XVIII, dar a avut o existență efemeră (aproximativ 50 de ani). Cel mai important chiriarh al episcopiei Hotinului a fost cărturarul Amfilohie Hotiniul. La
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
ci numai de înlăturarea sa din scaun". Episcopia Hotinului, sufragană (supusă) Mitropoliei Proilaviei, avea totuși să fie înființată în a doua jumătate a secolului XVIII, dar a avut o existență efemeră (aproximativ 50 de ani). Cel mai important chiriarh al episcopiei Hotinului a fost cărturarul Amfilohie Hotiniul. La sfârșitul acestei perioade, Mitropolia Proilaviei va avea cea mai întinsă jurisdicție din toată istoria sa. Cea mai importantă modificare în viața Mitropoliei Proilaviei din această perioadă este constituită de mutarea sediului mitropoliei de la
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
unește cu Siniuha. Protoieria Mălăieștilor era situată mai jos de Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea Neagră. A treia protoierie era la Brăila și păstorea credincioșii din raiaua Brăilei. Pentru raiaua Hotinului și Podolia s-a înființat Episcopia Hotinului, subordonată Mitropoliei Proilaviei. În sfârșit, teritoriul Bugeacului, Benderului, (Tighina), Tomarovului (Reni), „satelor hănești” și a „celor două ceasuri” erau gestionate direct de mitropolitul Proilav. Protopopul avea trei îndatoriri principale (conform propunerii mitropolitului Ioachim de la 16 iunie 1776): Din toate
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]