8,582 matches
-
în meciurile din sezonul 2006-2007. În 2008, Cozma a câștigat pentru prima oara titlul de campion al Ungariei cu formația să. Tot în același an, el a reușit să câștige primul trofeu european din cariera: Cupă Cupelor EHF, după o finală în care KC Veszprém a învins formația germană Rhein-Neckar Löwen. În anul 2009, Marian Cozma a fost selecționat de către antrenorul naționalei României de handbal, Aihan Ömer, la turneul final al Campionatului Mondial de Handbal din Croația. Din păcate pentru Cozma
Marian Cozma () [Corola-website/Science/314888_a_316217]
-
Arshakyan (armeană: Ինգա և Անուշ Արշակյաններ), cunoscute și ca Surorile Arshakyan, sunt două cântărețe și compozitoare armene de folk. Ele au reprezentat Armenia în Concursul Muzical Eurovision, calificându-se în finala concursului, terminându-l pe locul 10, cu un total de 99 de puncte. Anush Arshakyan s-a născut pe 24 decembrie 1980 în Erevan, Armenia. A studiat și a absolvit la școala de muzică "S. Aslamazyan" clasa de pian. În
Inga și Anush () [Corola-website/Science/314981_a_316310]
-
Succesul în concursuri nu depinde numai de cântăreți/artiști, dar noi vom încerca să facem totul pentru a obține victoria la Moscova,” a spus Anush Arshakyan, adăugând ca vor începe imediat repetițiile. Melodia a câștigat cu succes un loc în finala Eurovisionului pe 16 mai, câștigând de asemenea un loc printre primele 10 în finala concursului pe 12 mai. Ele au terminat în cele din urmă pe locul 10, cu un total de 92 puncte. Deși este cea mai slabă performanță
Inga și Anush () [Corola-website/Science/314981_a_316310]
-
facem totul pentru a obține victoria la Moscova,” a spus Anush Arshakyan, adăugând ca vor începe imediat repetițiile. Melodia a câștigat cu succes un loc în finala Eurovisionului pe 16 mai, câștigând de asemenea un loc printre primele 10 în finala concursului pe 12 mai. Ele au terminat în cele din urmă pe locul 10, cu un total de 92 puncte. Deși este cea mai slabă performanță a Armeniei în Eurovision, a dat țării patru clasări succesive în top 10. În
Inga și Anush () [Corola-website/Science/314981_a_316310]
-
Me”), crescând astfel costurile pentru drepturile de autor. Astfel, lui Jeff Archuleta i-a fost interzisă participarea la repetiții. Referitor la acest lucru, cântărețul a declarat că tatăl său este „un om bun și nu a făcut nimic rău”. În finală, Archuleta a cântat „Don't Let the Sun Go Down on Me”, „În This Moment” și „Imagine”. Juriul a declarat că Archuleta „a venit aici ca să câștige”, iar David Cock, celălalt finalist, a afirmat că „trebuie să recunosc, puștiul s-
David Archuleta () [Corola-website/Science/314477_a_315806]
-
autorizației de construire. ... (4) În cazul în care în urma regularizării taxei de autorizare beneficiarului autorizației de construire i se cuvine restituirea unei sume, iar acesta înregistrează obligații bugetare restante, regularizarea se face potrivit prevederilor legale în vigoare. ... (5) Noțiunea situația finala, prevăzută la art. 267 alin. (14) lit. c) din Codul fiscal, corespunde procesului-verbal de recepție, model stabilit potrivit pct. 256. ... (6) Procesul-verbal de recepție potrivit modelului stabilit este un formular de natură fiscală. ... ---------------- Alin. (1) și (5) ale pct. 144
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
Stoke să câștige a doua ligă engleză în sezoanele 1932-1933 și 1962-1963. Între perioadele jucate pentru Stoke, Matthews s-a transfert la Blackpool, fiind jucătorul acestei echipe timp de paisprezece ani. Aici a câștigat Cupa Angliei în 1953 (cunoscută ca Finala lui Matthews), pierzând finalele din 1948 și 1951. Între 1937 și 1957 a strâns 54 de selecții la echipa națională de fotbal a Angliei, participând la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 și 1954 și câștigând și de nouă ori British
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
pe o ceață deasă. A mai apărut și în 29 de meciuri ale Angliei, deși selecțiile nu au fost luate în considerare, ele fiind meciuri neoficiale. Unul dintre ultimele meciuri din perioada războiului a fost manșa retur a sfertului de finală al FA Cup dintre Stoke și Bolton Wanderers; meciul s-a terminat cu o tragedie care avea să fie cunoscută ca Dezastrul de pe Burnden Park - 33 de oameni au murit și 500 au fost răniți Matthews a contribuit cu £30
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
A așezat în fața lui Matthews o linie de atac talentată, formată din Stan Mortensen, Jimmy McIntosh și Alex Munro; dorind ca echipa sa să practice un fotbal spectaculos. Blackpool a terminat sezonul pe locul al nouălea și a ajuns în Finala Cupei Angliei din 1948. La 23 aprilie 1948, chiar înainte de finală, Matthews a câștigat premiul de Fotbalistul FWA al anului. Deși a condus în două rânduri, Blackpool a pierdut partida cu 4-2 în fața lui Manchester United antrenat de Matt Busby
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
din Stan Mortensen, Jimmy McIntosh și Alex Munro; dorind ca echipa sa să practice un fotbal spectaculos. Blackpool a terminat sezonul pe locul al nouălea și a ajuns în Finala Cupei Angliei din 1948. La 23 aprilie 1948, chiar înainte de finală, Matthews a câștigat premiul de Fotbalistul FWA al anului. Deși a condus în două rânduri, Blackpool a pierdut partida cu 4-2 în fața lui Manchester United antrenat de Matt Busby, cu Matthews pasând decisiv la golul doi înscris de Mortenson pentru
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
a jucat în 44 de meciuri în ligă și cupă. A menționat ca cele mai importante partide din sezon victoria cu 2-0 în fața lui Sunderland, egalul 4-4 cu Arsenal și înfrângerea cu 4-2 cu Newcastle United. A ajuns și în Finala Cupei Angliei 1951, fiind favoriți să o învingă pe Newcastle; totuși Matthews a fost nevoit să se mulțumească cu medalia de finalist, din cauza dublei lui Jackie Milburn. După ce s-a reaccidentat la gleznă în noiembrie, a ratat mare parte din
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
a dovedit a fi unul conform cu discursul lui Smith, Matthews reușind la vârsta de 38 de ani să-și adjudece medalia de câștigător al Cupei Angliei, într-un meci în care, în ciuda hat-trickului lui Mortensen, este cunoscut sub denumirea de „Finala lui Matthews”. Bolton conducea cu scorul de 3-1 înainte cu 35 de minute de finalul partidei, dar Matthews a făcut „jocul vieții” într-una din „cele mai bune finale de Cupă a Angliei din toate timpurile” conducându-și echipa în
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
Cupă a Angliei din toate timpurile” conducându-și echipa în drumul spre victorie și aducând scorul la 4-3. El a susținut întotdeauna că meritul pentru victorie a fost al echipei, și în special al lui Mortensen, neacceptând niciodata supranumele de „Finala lui Matthews”. Le-a ajutat pe „tangerine” să se claseze pe locul al șaselea în sezonul 1953-1954, dar speranțele de a păstra trofeul pentru încă un an au fost spulberate după înfrângerea din a cincea rundă administrată de Port Vale
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
a fost votat Fotbalistul FWA al anului pentru a doua oară în carieră, la cincisprezece ani după ce a fost primul câștigător al acestui premiu. După o altă accidentare survenită în luna ianuarie, a ratat tot returul sezonului 1963-1964, ratând și Finala Cupei Ligii din 1964 pierdută în fața lui Leicester City. Dându-și seama că accidentările tot mai dese la genunchi, din care în trecut își revenea după doar o zi, necesită mai mult de două săptămâni de recuperare, Matthews a decis
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
hotelul având mâncare „inconsumabilă”. Un alt impediment a fost lipsa facilităților de antrenament. După ce a jucat în numai două jocuri, 4-4 cu Europa XI și 3-1 cu Irlanda de Nord, a fost chemat din nou la lot numai după prestația excelentă din Finala Cupei Angliei din 1953. A jucat, pe 25 noiembrie 1953, împotriva Echipei de Aur a Ungariei, în înfrângerea cu 6-3 care a devenit cunoscut ca „Meciul Secolului”. El a dat vina pe FA și pe selecționer pentru înfrângere, admirându-i
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
-se bine pe teren cu Don Revie. Matthews a mai participat la victoria cu 2-0 în fața galezilor, și în cea cu 3-1 în fața campioanei mondiale de atunci, Germania de Vest, chiar dacă doar trei jucători germani au prins primul unsprezece în finală. Anglia a înins-o pe Scoția cu 7-2 în aprilie 1955, și de această dată Matthews s-a înțeles mult mai bine cu Revie. Matthews, pe atunci în vârstă de 40 de ani, a fost creditat pentru marea diferență de scor
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
deși se descoperiseră surse artificiale de iluminare încă din 1878, și insistența lor de a folosi echipamente de joc învechite precum ghetele grele și întărite). După ce federația engleză a alocat numai 12.000 din cele 100.000 de bilete pentru finala Cupei Angliei din 1953 suporterilor lui Blackpool, Matthews a declarat că „Nu m-am putut decide dacă cei care au luat această decizie au fost niște capete seci sau pur și simplu nu le pasă de adevărații suporteri care erau
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
celebritatea sa eternă, iar sportivitatea și modestia sa sunt recunoscute la nivel internațional. Un jucător magic, dintre oameni, pentru oameni.” Colecția Stanley Matthews este ținută la Muzeul Național al Fotbalului. În februarie 2010, ghetele pe care le-a purtat la Finala Cupei Angliei din 1953 au fost vândute la licitație la Bonhams în Chester pentru £38.400 unui licitator necunoscut. Clubul de fotbal Socro United din Freetown, Sierra Leone, și-a schimbat în 1954 numele în Mighty Blackpool FC, ca admirație față de
Stanley Matthews () [Corola-website/Science/318402_a_319731]
-
scorul de 2-1. În meciul cu Partizan Belgrad din 8 decembrie 2010, Sagna încasează primul său cartonaș roșu la Arsenal. La finalul sezonului, a fost inclus din nou în „Echipa anului PFA”. Pe 17 mai 2014, Sagna a jucat în Finala Cupei FĂ 2014, în care Arsenal a învins-o pe Hull City cu 3-2 pe Wembley Stadium, fiind primul trofeu oficial obținut la acest club. După ce devine liber de contract, la 13 iunie 2014 se alătură echipei „cetățenilor”, primind tot
Bacary Sagna () [Corola-website/Science/318495_a_319824]
-
al treilea în clasamentul final la total. La Campionatul Mondial din 2005 a terminat al doilea la total, câștigând probele de 1000 și 3000 de metri. La Jocurile Olimpice de iarnă din 2006 desfășurate la Torino, Italia, Ohno ratează calificarea în finala de la 1500 m evoluând slab în seria sa semifinală. Încheind al cincilea, campionul american nu a reușit să își apere medalia de aur obținută în 2002. Reușește să obțină medalia de bronz la 1000 m, sosind după patinatorii coreeni Ahn
Apolo Ohno () [Corola-website/Science/320478_a_321807]
-
și 12 septembrie 2009 în Marquette, Michigan, Ohno și-a apărat titlul de campion național și a încheiat pe prima poziție în clasamentul general câștigând probele de 500 m, 1000 m și 1500 m. Totuși, în contratimpul de calificare pentru finala la 1000 de metri, Ohno a sosit al doilea, după patinatorul J. R. Celski, în ciuda recordului personal de 1:23,981 față de 1:24,500 al lui Celski. Celski, care avea să termine al doilea în clasamentul general și conducea
Apolo Ohno () [Corola-website/Science/320478_a_321807]
-
conducea la puncte în acel moment (după primele două sesiuni ale calificărilor), a fost accidentat în timpul semifinalei la 1000 m când a căzut iar lama patinei drepte i-a pătruns în piciorul stâng; nu a mai putut patina și în finala probei de 1000 m, căștigată de Ohno. Ohno a câștigat la limită proba de 500 m, depașindu-l cu doar 0,039 secunde pe Jeff Simon, clasat al doilea. Ohno, Celski, Jordan Malone, Travis Jayner și Simon Cho sunt sportivii clasați
Apolo Ohno () [Corola-website/Science/320478_a_321807]
-
doar 0,039 secunde pe Jeff Simon, clasat al doilea. Ohno, Celski, Jordan Malone, Travis Jayner și Simon Cho sunt sportivii clasați pe primele cinci locuri ale calificărilor. Mai tărziu, Ohno avea să declare despre echipa nominalizată în urma calificărilor: În finala de la 1500 de metri de la Olimpiada desfășurată la Vancouver, Canada, Ohno s-a clasat al doilea după ce sportivii coreeni Lee Ho-Suk și Sung Si-Bak s-au acroșat reciproc și au fost proiectați în zidul de la marginea pistei chiar în timpul ultimei
Apolo Ohno () [Corola-website/Science/320478_a_321807]
-
iarnă din istoria Statelor Unite. În sezonul 2009-2010 de Cupă Mondială al probei de 1000 m Ohno a câștigat medalia de argint la total, deși concurase în doar trei din cele patru competiții ale sezonului. La Olimpiadă s-a calificat în finala probei și a încheiat doar al treilea dar performanța a constat în revenirea lui Ohno în cursă după ce a căzut cu doar trei tururi de circuit rămase. Cu această medalie, a șaptea, devenea cel mai medaliat atlet american la Jocurile Olimpice
Apolo Ohno () [Corola-website/Science/320478_a_321807]
-
său adaugând că `este o realizare deosebită pentru el, pentru patinajul american și pentru Statele Unite și că speră ca tinerii să remarce reușitele și să-și îndrepte pașii către acest sport, unul care te învață despre succesul în viață.~ În finala probei de 500 de metri, Ohno a terminat cursa pe poziția a doua, după patinatorul canadian Charles Hamelin dar a fost descalificat pentru obstrucția ("impeding" reprezină impingerea, blocarea sau incomodarea vadită a altui patinator) lui François-Louis Tremblay, din Canada, în timpul
Apolo Ohno () [Corola-website/Science/320478_a_321807]