7,253 matches
-
A obținut ulterior titlul științific de doctor în științe militare. După absolvirea Academiei, a fost comandant de pluton la Batalionul 30 Vânători de Munte Câmpulung Muscel (1973-1974). A avut parte de o ascensiune rapidă fiind avansat și repartizat în următoarele garnizoane: Sibiu, Beiuș, Cluj, Oradea, Alba-Iulia, Buzău, Sibiu, București. Printre altele, a fost ofițer la unitatea de vânători de munte din Huedin (județul Cluj). În perioada Revoluției din decembrie 1989, maiorul Viorel Bârloiu a îndeplinit funcția de comandant al unităților de
Viorel Bârloiu () [Corola-website/Science/307643_a_308972]
-
fost ofițer la unitatea de vânători de munte din Huedin (județul Cluj). În perioada Revoluției din decembrie 1989, maiorul Viorel Bârloiu a îndeplinit funcția de comandant al unităților de vânători de munte din județele Alba și Hunedoara și comandant al garnizoanei Alba Iulia, aflându-se în subordinea directă a generalului-colonel Iulian Topliceanu, comandantul Armatei a 4-a. Audiat în anul 2002 de către Curtea Supremă de Justiție în procesul intentat generalului Topliceanu, care era acuzat că datorită ordinelor date a provocat moartea
Viorel Bârloiu () [Corola-website/Science/307643_a_308972]
-
secretă a Pact Molotov-Ribbentrop și a fost stabilită ca graniță "de-facto" după ce cele două țări invadaseră și împărțiseră Polonia în campania din septembrie 1939, la numai câteva luni după semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german. Ca urmare a așezării sale geografice, garnizoana fortăreței a fost luată prin surprindere în momentul în care Puterile Axei au declanșat invazia în Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941. Fortăreața a devenit locul de desfășurare a primei mari bătălii dintre forțele sovietice și armatele Grupului de Armate
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
sovietice și armatele Grupului de Armate Centru. Artileria germană a supus fortăreața unei intens bombardament. Încercarea de luare cu asalt a fortăreței cu forțele de infanterie a eșuat, iar germanii au fost siliți să se implice într-un lung asediu. Garnizoana din Brest, care număra cam 4.000 de soldați, a rezistat cu îndârjire atacurilor germane. Deși au fost luați prin surprindere de atacul inițial și au fost depășiți numeric la început cu mai mult de 10:1, deși orașul fusese
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
Sava, la Belgrad, în apropierea graniței cu Imperiul Bizantin. Comandantul orașului a fost luat prin surprindere și nu a permis intrarea pelerinilor în zona fortificată. Cruciații au jefuit zonele rurale înconjurătoare. Aceste jafuri au dus la lupte izolate cu militarii garnizoanei Belgradului și, pentru ca lucrurile să se înrăutățescă, 16 cavaleri ai lui Gautier au încercat să jefuiască o piață din Semlin. Aici, cavalerii au fost dezbrăcați de armuri și haine, care au fost atârnate pe zidurile castelului local. Până la urmă, cruciații
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
din târg a dus la o revoltă, care s-a transformat într-un asalt asupra orașului, în timpul căruia au fost uciși cam 4.000 de unguri. După aceasta, cruciații au traversat Sava spre Belgrad, unde s-au încăierat cu militarii garnizoanei din oraș. Locuitorii Belgradului au fugit, iar cruciații au jefuit și indendiat orașul. După un marș de șapte zile, cruciații au ajuns la Niș pe 3 iulie. Aici, comandantul militar al garnizoanei locale a promis să asigure cruciaților provizii pentru
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
spre Belgrad, unde s-au încăierat cu militarii garnizoanei din oraș. Locuitorii Belgradului au fugit, iar cruciații au jefuit și indendiat orașul. După un marș de șapte zile, cruciații au ajuns la Niș pe 3 iulie. Aici, comandantul militar al garnizoanei locale a promis să asigure cruciaților provizii pentru drum și o escortă care să-i călăuzească până la Constantinopol, cu condiția ca să plece imediat. A fost stabilită dimineața următoarei zile pentru plecare. Totuși, câțiva cruciați germani s-au încăierat cu niște
Cruciada țăranilor () [Corola-website/Science/306508_a_307837]
-
Raynald de Chatillon, liderul Transiordaniei și Kerakului, l-a provocat pe Saladin atacând caravanele musulmane și amenințând până și Mecca. Pentru ca lucrurile să evolueze și mai rău, Raymond a schimbat alianțele și i-a permis lui Saladin să plaseze o garnizoană musulmană în fieful său din Tiberias. Guy a fost gata să-l atace pe Raymond, dar Balian de Ibelin a reușit să-i reconcilieze pe cei doi lideri în 1187, iar cu forțe unite au atacat pe Saladin la Tiberias
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
de Edgar Atheling, (care era supus bizantin), care aducea din Constantinopol materiale pentru construirea mașinilor de asediu. Toate aceste noi provizii puteau fi pierdute în întregime pe 6 martie, când coloanele de transpot au fost atacate de un detașament al garnizoanei lui Yaghi-Siyan. Numai atacul ordonat de Godfrey a dus la respingerea musulmanilor și recuperarea materialelor de asediu. Deși flota și materialele fuseseră plătite de împăratul Alexius, cruciații au preferat să considere că toate acestea nu reprezintă un ajutor direct al
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
prins de creștinii sirieni în afara zidurilor cetății, a fost decapitat, iar capul lui i-a fost oferit lui Bohemund. La sfârșitul zilei de 3 iunie, cruciații controlau cea mai mare parte a orașului, cu excepția citadelei, care a rămas în mâineile garnizoanei conduse de fiul lui Yaghi-Siyan, Shams ad-Daulah. Patriarhul ortodox al Antiohiei a fost reinstalat în funcție de legatul papal, Adhemar de Le Puy, care spera să păstreze bunele relații cu bizantinii, în special după ce a fost clar pentru toată lumea că Bohemund dorea
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
au prăvălit asupra liniilor lui Kerbogha, Duqaq și oamenii lui au fugit de pe câmpul de luptă, iar restul turcilor s-au împrăștiat cuprinși de panică. În scurtă vreme, întreaga armată musulmană se afla în retragere dezordonată. După plecarea lui Kerbogha, garnizoana citatdelei aflată acum sub comanda lui Ahmed ibn Merwa a declarat că se predă, dar numai lui Bohemund persoanl, în niciun caz lui Raymond. Se pare că acesta a fost un aranjament făcut fără știrea lui Raymond. După cum se aștepta
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
compus dintr-un număr de până la 50 de persoane care proveneau din rândul personalităților influente (proprietari de pământ, negustori, dregători, militari aflați în pensie). Deși juca un important rol politic și administrativ, orașul nu prezenta o importanță militară, neavând propria garnizoană. Protecția orașului era asigurată de garnizoana de la Gilău ("ala Siliana"), iar ulterior de "Legiunea a V-a Macedonica" de la Turda. Colonizarea romană a acoperit întreaga suprafață a județului, fapt atestat de numeroase vestigii (Bologa, Cășeiu, etc). După retragerea administrației și
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
50 de persoane care proveneau din rândul personalităților influente (proprietari de pământ, negustori, dregători, militari aflați în pensie). Deși juca un important rol politic și administrativ, orașul nu prezenta o importanță militară, neavând propria garnizoană. Protecția orașului era asigurată de garnizoana de la Gilău ("ala Siliana"), iar ulterior de "Legiunea a V-a Macedonica" de la Turda. Colonizarea romană a acoperit întreaga suprafață a județului, fapt atestat de numeroase vestigii (Bologa, Cășeiu, etc). După retragerea administrației și armatei romane la sud de Dunăre
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
Castrum Clus" va dobândi o organizare urbană. Din statutul de cetate regală, Clujul va deveni cetate liberă. Cetatea era un centru militar-administrativ, fiind condusă de către comitele regal. În fruntea cetății se afla castelanul. În chestiunile militare acesta apela la comandantul garnizoanei ("princeps exercitus") și soldații acestuia. Pentru chestiunile administrative se folosea de slujbașii pe care îi avea. În mare parte populația se compunea din mici proprietari de pământuri aflate în jurul cetătii. Existau însă și oameni liberi care lucrau pentru întreținerea fortificației
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
și soldații acestuia. Pentru chestiunile administrative se folosea de slujbașii pe care îi avea. În mare parte populația se compunea din mici proprietari de pământuri aflate în jurul cetătii. Existau însă și oameni liberi care lucrau pentru întreținerea fortificației și a garnizoanei. În cetate mai trăiau și udvornici (țărani agricultori). Ca urmare a procesului de colonizare cu coloniști sași (început la sfârșitul sec. XII), așezările din apropierea cetății se dezvoltă mult. În 1270, în timpul episcopului Petrus Monoszló, cetatea și așezările din apropiere au
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
făcuți prizonieri. Cronicarii vremii au menționat că tot câmpul de luptă a fost acoperit de oasele celor căzuți, ceea ce reprezintă probabil o sursă a toponimului Valea Albă. Ștefan cel Mare a fost nevoit să se retragă, împreună cu restul supraviețuitorilor, la garnizoanele sale de la Cetatea Neamțului, Cetatea Sucevei și Cetatea Hotinului. Mahomed Cuceritorul, având o armată care suferise pierderi însemnate, fără cavaleria ușoara care să asigure armatei aprovizionarea prin jaf cu alimente și nutreț și cu linii de comunicație întinse de la Dunăre
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
25 de subofițeri jandarmi. Imediat după ce au intrat în Cernăuți, aceștia au luat măsuri urgente de asigurare a ordinii, a pazei depozitelor de alimente și materiale militare abandonate de Armata sovietică. La 27 iunie 1941, Ion Antonescu a ordonat, comandantului Garnizoanei din Iași, colonelul Constantin Lupu (acesta a comandat efectiv batalionul de jandarmi din oraș), să fie evacuați din oraș toți evreii și „să fie lichidat fără milă orice evreu care va deschide focul asupra soldaților români și germani”. A doua
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
și transmise verbal sau ca documente cu regim secret, ori de câte ori autoritățile militare sau civile nu executau evrei de teama consecințelor, a ilegalității evidente, ori pentru că se îndoiau de existența unor astfel de ordine de lichidare. De exemplu, maiorul Frigan din garnizoana Cetatea Albă nu cunoștea "ordinele speciale" și a cerut instrucțiuni în scris pentru executarea evreilor. În consecință, pretorul armatei a III-a, colonelul Marcel Petala, s-a deplasat la Cetatea Albă pentru a-i da personal maiorului „ordinul special”. Imediat
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
aduc atingere autorității Sfântului Scaun. Datorită acestor fapte au continuat ostilitățile. Deși Sigismund și-a retras armatele de la Praga, castelele Vysehrad și Hradcany au rămas în mâinile trupelor imperiale. Cetățenii praghezi au asediat Vysehradul și, pe la sfârșitul lunii octombrie 1420, garnizoana imperială era pe punctul de a se preda, datorită epuizării stocurilor de alimente. Sigismund a încercat să vină în sprijinul asediaților, dar a fost învins de husiți pe 1 noiembrie, în bătălia de lângă satul Pankrác. Castelele Vysehrad și Hradcany au
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
în Letopisețul Ipatiev din 1174. Regiunea a aparținut Marelui Ducat al Lituaniei în secolul al XIV-lea. Orașul a trecut sub administrația Poloniei în 1569. În 1648, Poltava a fost ocupat de magnatul ruteno-polonez Jeremi Wiśniowiecki (1612-1651). Poltava a fost garnizoana de bază a unuia dintre cele mai distinse regimente de cazaci. În 1667 orașul a trecut sub stăpânirea Imperiului Rus. În bătălia de la Poltava din 27 iunie /8 iulie 1709, țarul Petru cel Mare, aflat în fruntea a 45.000
Poltava () [Corola-website/Science/306786_a_308115]
-
după terminarea Sinoadelor respective. Deoarece Papa Sergius I de la Roma a refuzat să semneze aceste canoane, ca fiind "lipsite de autoritate", Iustinian a ordonat arestarea acestuia. Arestarea papei nu a fost însă efectuată, deoarece forțele militare bizantine din Italia (respectiv garnizoana din Ravenna) s-au revoltat și au trecut de partea papei. În acest mod, relațiile lui Iustinian cu Occidentul au fost compromise. Nemulțumirea poporului față de domnia lui Iustinian a crescut, mai ales datorită cheltuielilor foarte mari făcute pentru a satisface
Iustinian al II-lea () [Corola-website/Science/306842_a_308171]
-
a 9-a armate americane s-au îndreptat mai apoi spre est și au atins cursul râului Elba la mijlocul lunii aprilie. În timpul acestei înaintări, orașe precum Frankfurt am Main, Kassel, Magdeburg, Halle și Leipzig au fost apărate cu dârzenie de garnizoane formate ad hoc din trupe regulate, unități Flak, Volkssturm și auxiliari înarmați ai Partidului Nazist. Generalii Eisenhower și Bradley au considerat că înaintarea către răsărit nu-și mai are sensul, de timp ce înțelegerile politice dintre Cei trei mari stabiliseră
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
Efectul este devastator. Panica cuprinde triremele persane îngrămădite. Fără îndurare, grecii aruncă echipajele de perși peste bord și, pentru că puțini știau să înoate, pierderile sunt enorme. Insula Psytaleia, ocupată de perși, este atacată de Aristide și hopliții lui atenieni, întreaga garnizoană fiind masacrată. Pentru perși, înfrângerea se transformă în dezastru. La Salamina a luptat și Eschil, care a înregistrat și transmis teroarea și triumful acelei zile în tragedia „Perșii”. Xerxes, zguduit de teribila luptă navală purtată chiar în fața tronului său și
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
Stat Major (1952-1954), șef al Secției P.L. din Comandamentul Trupelor Chimice, comandant al Școlii de Ofițeri de Chimie (septembrie 1960 - iunie 1961), conferențiar la Academia Militară (1961 - 1968), comandantul Trupelor Chimice (23 ianuarie 1968 - 3 ianuarie 1990) și comandant al garnizoanei București. A fost înaintat la gradele de colonel (1968), general-maior (decembrie 1972) și apoi la cel de general-locotenent (august 1984). Mihai Chițac a fost căsătorit. La data de 17 decembrie 1989, a făcut parte din echipa de generali (Ion Coman
Mihai Chițac () [Corola-website/Science/308372_a_309701]
-
apere cu succes capitala sovietică. Când a devenit evident că invazia germană în Franța avea să fie încununată de succes, Italia a declarat la rândul ei război Franței și Regatului Unit pe 10 iunie 1940. În ziua imediat următoare, mica garnizoană din insula Malta a fost supusă unui puternic bomabardament, care avea să marcheze începutul luptelor dintre Axă și Aliați pentru controlul Mării Mediterane. După semnarea pe 22 iunie 1940 a Armistițiului de la Compiègne dintre Franța și Germania, sudul Franței și
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]