7,204 matches
-
11.30 la 2.30. Am fost și eu de câteva ori noaptea la slujbă. Și totdeauna aveam grijă să mai intru măcar un pic În Sfântul Mormânt. Măcar să mă ating, să-L sărut și să fac metanie, toate În grabă. Dacă nu mă grăbeam riscam să nu intru. Așa că mă mulțumeam și cu atât decât deloc. E bun și Încă foarte bun și atât. Dumnezeu avea grijă să nu mă păgubesc că nu pot intra. Intram. Slujba se ține de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
din nou pornea Iar pe urmă a slăbit Fiind foarte chinuit! Și vrând Crucea S-o mai poarte A scăzut de puteri foarte Pe obraji sudori de sânge Cine oare nu va plânge Văzându-l scăldat În Sânge? Veronica-n grabă a mers Cu-o mahramă i le-o șters Un om de la câmp venea Simon Cireanul era El Crucea a luat Pe Iisus L-a ușurat La Golgota cum sosesc Iar Îl batjocoresc. Crucea o așează jos Și pe ea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
picior rupt c-am sărit gardul [râde]. Aveam copii mici în casă și vrând-nevrând trebuia să mă duc mai repede și când am sărit, am venit cu el [cu piciorul - n. ns., S. P.] greșit și chiar am plătit pentru graba și pentru copii”. Dincolo de linia anecdotică a unor astfel de episoade, programul de lucru se respecta riguros. O notă explicativă din 1969 surprinde timpul lucrat efectiv pe diferite secții (Vagoane - timp lucrat efectiv, 95,2%, Montaj - 92,2%, Forjă - 92
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
știți c-am avut ș-un picior rupt c-am sărit gardu’ [râde]. Aveam copii mici în casă și vrând-nevrând trebuia să mă duc mai repede și, când am sărit, am venit cu el greșit și chiar am plătit pentru graba și pentru copii. S. P.: - Care era nivelul de pregătire al angajaților ? Erau renumiți angajații Nicolinei pentru pregătirea lor ? Era un nivel mediu, de la ce școli proveneau, dacă aveți idee, majoritatea angajaților ? A.M.: - Da, da, da. Toți angajații erau din
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în 1984, în cetatea dacică de la Bunești-Averești (secolele IV-III î. Hr.), situată la circa 18 km de Huși. Splendida diademă de aur, tezaurele și depozitele deja amintite, dar și cantitatea mare de ceramică, creează impresia că populația a părăsit cetatea, în grabă, în fața unui pericol iminent. De asemenea, la Bunești, au fost descoperite 14 monede de tip Huși-Vovriești, probabil emisiuni locale, prebastarne (secolul al III-lea î. Hr.). Pe baza descoperirilor arheologice menționate mai sus, specialiștii au ajuns la concluzia că, strămoșii noștri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au închinat ca unui împărat creștin, dând laudă lui Dumnezeu că doar îi va cerceta cu mila sa și-i va scoate de sub jugul robiei turcești”. Dimitrie Cantemir, care se afla în tabăra lui B. P. Șeremetev, sosea în mare grabă la Iași pentru a se întâlni cu țarul. Nicolae Costin a redat într-o veche și frumoasă limbă românească întâlnirea dintre Petru I și D. Cantemir: „În curte la scări s-au adunat cu împăratul de i-au sărutat mîna
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
totuși foarte bine acolo în comparație cu bordeiele din noaptea trecută. Înainte de masă a venit o ceată (!) întreagă de popi. Pungașii aceștia supără pe străini stropindu-i cu aghiazmă până le dai un bacșiș (!), pe care l-am înmânat cât mai în grabă spre a scăpa de rugăciunile lor” (A se vedea goana după bacșiș a personalului inferior de la Curte, când avea loc primirea solemnă a unui străin). Celelalte informații vizează campania lui Petru I la Prut (1711): „Când am sosit la Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în Războiul de Întregire a Neamului Asemeni întregii Țări, o situație extrem de grea cunoaște populația orașului Huși în timpul Primului Război Mondial. În toamna anului 1916 și la Huși, ca în întreaga Moldovă, au venit mulți refugiați și militari. S-au construit în grabă barăci pentru armată; se instruiau recruții și se refăceau regimentele. S-au amenajat aici în special spitale: în localul Gimnaziului „Anastasie Panu” și al Școlii Profesionale de Fete (lângă Episcopie). În Școala Primară Nr. 1 de Băieți s-a instalat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fi prizonierul inamicului, locul nostru este în Moldova. Acolo va fi țara pe cât timp vor fi ei aici“. Și porniră în automobilele grămădite în curte. Credeam că pentru multă vreme. Eram atât de agitați, des părțirea se făcu în așa grabă, îmbrățișările așa de repezi, încât ne-am pomenit singure, înainte de a ne reculege, pe drum spre casă pentru a preveni pe ceilalți din familie. Dar ei, după ce au ajuns la Cartierul General, s-au întors și ne-am pomenit cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
seară, veneau prietenii cei mai intimi rămași la București, ne spuneam știrile aflate și păsurile. Una din singurele persoane la care m-am dus a fost doamna Ion Ghica, [Alexandrina Ghica]. Biata femeie, de 80 de ani trecuți, venise în grabă de la Ghergani când era să-l ocupe germanii și trăsese la nepoata crescută de dânsa, Natalia Balș. Acolo a stat până la moarte, cu durerea de a ști scumpul ei lăcaș de țară devastat sălbatic de vrăjmaș și cu dorința neîmplinită
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fixase pentru începerea cartelelor de pâine, dar brutăriile, în afară de Müller și Geissler, autorizați să aibă pâine albă, amânară aplicarea acestei noi măsuri pe câteva zile. Tocmai atunci aveam pe Lia la dejun când un servitor veni s o cheme în grabă: unul din ofițerii germani încartiruiți la dânsa, în Str. Țăranilor, sosise în strada Cosma și, cu o mojicie nespusă, cerea covoarele și mobilele de lux ale lui Vintilă, sub pretext că ministrul de război nu putea trăi așa de simplu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
multă bunăvoință și pot zice curaj, a sosit duminica viitoare într-o brișcă încărcată cu aparatele necesare; mi-a plombat la repezeală dinți care ar fi avut nevoie de un tratament, a scos câteva măsele maicelor și a plecat în grabă, încărcat cu stofe mănăstirești... [Germanii strângeau pe capete tot ce le putea servi: mașini, aparate electrice, ventilatoare, curele, sticle, fără a mai vorbi de apro vizionări și vite...](Ibidem, p. 183. ) mizerii Noi mâncăm pâine groaznică de-a populației române
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-l găsi crescut și dezvoltat. Se întrunise întreaga fa milie ca să-l vadă. Toți erau remontați de rezistența și bravura armatei noastre. Răniți vrăjmași erau așa de mulți, încât, după ce s-au um plut toate spitalele germane, au evacuat în grabă pe ale noastre: Poduri și Șosele, Colțea; Ortodoxia fusese împărțită pentru amândouă armatele, dar Didina Cantacuzino, Zoe Romni ceanu și surorile, lăsate să-și urmeze lucrul. Cei mai ușor loviți erau încartiruiți în case particulare. Iată explicația trenurilor care treceau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să rezolv aceeași problemă, cum ar fi casele sau cerul, în același mod, să le fac la fel cum sunt la voi, ca după un tipar, țiglă la toate, ce îți dă impresia că nu sunt pictate și mai de grabă desenate de un inginer proiectant, toate identice, ce fac? E foarte greu să-ți formez propriu stil, dar pentru asta trebuie să muncești singur, fără a fi influențat de alții. Așa pictez, pentru că așa simt și așa sunt, asta mi-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
în anul III, cred, și așteptam, împreună cu alții, să intru în sala unde examina Tudor Vianu, când ușa s-a deschis și au ieșit cam precipitat două colege ale noastre, roșii la față și tăcând dârz. S-au îndepărtat în grabă. Treaba lor, ne am zis, dar ușa s-a deschis din nou și a ieșit de astă dată Venera Antonescu, asistenta lui Tudor Vianu, care, spre surpriza (ca să nu spun stupefacția) noastră, a izbucnit în plâns. Nu se putea opri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a fost atrasă de reacția lui Geo Bogza. Lent, solemn, acesta s-a ridicat din scaun și, după executarea deplină a mișcării, de acolo de sus, s-ar fi putut spune, privind în dreapta sa peste umăr, a pro nunțat fără grabă, rotunjind liniștit fiecare cuvânt, următoarea frază: — Așa ceva nu se cuvenea să spuneți, tovarășe Ceaușescu, așa ceva am auzit de prea multe ori în anii ’50. Și s-a așezat, cu aceeași lentoare, desfășurând mișcarea în sens invers. Surprinși, ca și Ceaușescu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cine va fi fost de față, și au aruncat netrebnica alcătuire într-o găleată nu chiar goală, până când cineva a ob servat acolo o bulbucire, o mică fierbere, un palpit. Micuțul Velea nu era totuși mort; l-au recuperat în grabă din imondicii pentru a-l trage către viața deplină, iar când a dobândit-o, într-un târziu, a slobozit primul țipăt. Acest „semieșec“ al nașterii, susținea Velea, și-ar fi găsit cea mai grăitoare echivalență în înfățișarea sa fizică, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de platoul înalt, deschis către Dunăre. Micile case care încadrau platoul erau foarte vechi, de o sută, o sută cincizeci de ani, și nu este exclus ca de la ferestrele din spate ale vreuneia dintre ele să fi sărit în mare grabă, rostogolindu-se în noapte pe povârnișul salvator, vizitatorii galanți ai Chirei și ai mamei sale, surprinși în plin zaiafet de sosirea pe neanunțate a furiosului cap al familiei, bat jocorit în lipsă și de nevastă, și de fiică. Eu, oricum
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
războiului în Est și la celelalte, iar a doua zi, la Brăila, nu mai era de văzut nici un militar german. Se retrăseseră din oraș chiar în cursul acelei nopți, probabil din motive strategice, și o făcuseră cu o ase menea grabă, încât nu luaseră nimic cu ei din ce aveau în marile magazii din port: în afară de muniții, depozitaseră acolo și aparatură de tot felul, toată logistica rămasă neatinsă. Vreo trei zile nu s-a ocupat nimeni de aceste magazii pline cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și agoniseală, își dă seama că pentru a ajunge cât mai sus pe scara socială nu este suficient să fii ginere de nomenclaturist și informator-colaborator al Securității. De aceea, la sfârșitul anilor 80, echipa colonelului Ristea Priboi îl pregătea în grabă, pentru a-l implantă că agent acoperit în străinătate probabil ONU. De fapt, Marin Nastase, cu ani în urmă, avansase ideea că fiul său va ajunge la ONU sau conducător în România Socialistă. Generalul Neagu Cosma, șeful contraspionajului reserist, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
Machiavelli ar putea fi mai bine descoperite dacă s-ar putea stabili cât mai precis când și în ce condiții a scris Machiavelli Principele. Astfel, anumiți cercetători au afirmat că lucrarea a fost compusă într-un timp scurt și în grabă și, prin urmare, conține greșeli regretabile. Alții au susținut că aceasta a fost refăcuta laborios și a rămas mai mult sau mai puțin o lucrare neterminata și, de aceea, conține greșeli regretabile. Alții au susținut că aceasta este o bijuterie
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
principatibus)35. Mai mult ca sigur, Machiavelli a început să-și scrie tratatul în 1513, în perioada cuprinsă între eliberarea sa din închisoare la 13 martie și scrisoarea către Vettori din 10 decembrie. Ideea că Principele a fost scris în grabă în 1513, în condiții extreme, cu obiective precise și, aparent, după puțină reflecție, a fost avansată mai ales de Federico Chabod. El nu spune explicit, dar este evident că a căutat o modalitate de a scuză ceea ce a considerat inacceptabil
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
că lucrarea a fost începută cândva la sfârșitul lunii august 1513, cu toate că, așa cum a fost deja menționat, multe din ideile cărții au apărut în mintea lui Machiavelli, cel târziu, în 1506. Mai important, ideea că lucrarea a fost scrisă în grabă, nechibzuit este acum imposibil de acceptat. Dar a considerat-o vreodată "terminată"? Un alt mod de a apăra un text care generează dificultăți este de a spune că a rămas în unele privințe neterminat. Aceasta ar părea să fie apărarea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
la reuniunea din 3 iulie, el a adus vestea că Giampiero îi va ceda lui Totto biserică Sant'Andrea din Percussina, unde Totto putea deveni preot de țară. Permiteți-mi să închei. Principele nu a fost o lucrare compusă în grabă. A fost o lucrare profund gândită și care ar trebui văzută că originându-se în ideile pe care Machiavelli a încercat pentru prima oara să le redacteze în 1506. În 1513 și 1514 Machiavelli a reformulat aceste idei în contextul unui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care "asigură însă posibilitatea unei întâlniri a fiecărui individ în parte, a fiecărei generații, a elitelor culturale din diferite perioade cu ființa sa, cu "chipul" sau mereu același și mereu altul". Peste Moartea civilă a scriitorului se trece relativ în grabă, considerându-se că nu trebuie luate prea în serios ipotezele lansate de câțiva pătimași adulatori, care dau vina pe "masoneria și conjunctura politică europeană", pentru care gazetarul devenise incomod. Mihai Cimpoi rămâne la opinia, devenită de-acum clasică, conform căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]