6,528 matches
-
Și fumînd. Și dialogînd. Cu cine? Și, mai ales, despre ce? În anii crunți, cînd tot locul era înțesat de O.R.L.-iștii Securității. Eee, subiecte nu se găseau? Subiecte nu găsea sagacele Mărgărit, preferatul lui Călinescu, în perioada lui ieșeană? Boema locului, încă autentică, în datele ei vetuste, era întreținută de fel de fel de figuri inimaginabile azi, literați aliniați sau mîrîitor-iconoclaști, pictori interbelici (unul din ei, școlit la Paris, întreba speriat și dezorientat: ce se mai pictează, dragă?), pictori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decît poanta mea, cultă foc într-o gazetărie atît de...! Am fost, pentru prima dată, invitat la masa lui și stimat pururea. Doi. (reluat, reluat...) În același restaurant la aceeași masă, Mărgărit și... societatea. Printre comeseni, un notoriu al plasticii ieșene de-atunci, cu școală veche de belle-arte, dar cu apucături noi, extrem de fotogenice în ochii activiștilor, peisagii cu blocuri heirupiste, despre care parșivul Frunzetti spusese cîndva că sînt, în pictura comeseanului, calupuri, sau cantalupuri, sau cam așa ceva. Acidul mărgăritar își
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
veseli a magistrului Brânzei, pe cine aud, într-o dimineață, urlînd în rezerva alăturată? Pe Mărgărit. Vocea lui unică nu mă putea înșela. Era, într-adevăr, Mărgărit. Ce urla Mărgărit? Janeeetta! Janeeetta! (Janetta, un fel de Ana Pauker a universității ieșene, deșteaptă brici, cu carte, dar... dar... torționară a spiritului burghez și mic-burghez -, un monstru cu fustă). Janeeeta! Janeeeta! urla Mărgărit, aflat probabil sub efectul antalcoolului. N-am ieșit, n-a ieșit nimeni, să vadă. Ce făcea Mărgărit? Blestema? Cerea ajutor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
partidă. Acesta, părăsindu-și fulgerător arcușul, o ridică și i-o redă dirijorului. Aplecat, galant, într-o reverență de mulțumire. Nu mai văzusem așa ceva. Dar mi-am adus aminte imediat de nonagenarul Elenescu, și el prezent de curînd pe podiumul ieșean. Revenind periodic la Iași, acolo unde începuse, cu șaptezeci de ani în urmă, zborul său în lumea largă. Revenind și aducînd cu el marea muzică, dar și gluma. Într-o precedentă apariție, aflat în cabinetul directorului Filarmonicii, cu doar două-trei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum? Țara arde și baba se piaptănă. Păi, chiar de aia: din cînd în cînd, chiar dacă țara arde, baba să se pieptene... Pam, pam. 5 mai La Veneția, birjar! Așa trebuie să fi sunat (către scapetul de pe capra trăsurii) comanda ieșeanului cu țilindru și ghetre, doritor să ajungă în mahalaua smîrcoasă a tîrgului, botezată... Veneția. Ehe, ce vremuri! Acu? Ies, flamboiat, în urbe, să spun că formidabil! plec la Veneția. Chiar la Veneția. Aaa, la Veneția, îmi zice unu', am fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ușile celebre ale bătrînului oraș, ci și spre ușile umile din "mahalalele celeste", uși contrapunctînd atît de pitoresc, celelalte, orgolioasele, contribuind, și ele, la unicitatea emblemei generice... Aceste "uși" au întrupat simeza expoziției mele din 3 mai 1995, la galeria ieșeană Cupola, iar acum, aici, cu firească umilitate, dau replică faimoaselor uși venețiene." Și încă ceva. C-un picior pe scara avionului, vă cer favoarea de a-mi acorda, pentru două săptămîni, calitatea de ambasador al dumneavoastră cei mari iubitori de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar și de cîte două, trei ori pe zi. Miezul nopții, aici, în San Marco, întins desculț pe dalele veșniciei, te împacă măreț cu tine însuți. Măcar o clipă. Pe trotuarul din fața Casei Correr, unde se află expuse Ușile mele ieșene, un flăcău, giovane, extrem de chipeș, își are instalat "atelierul" ambulant: o măsuță cu un album fotografic documentar (reclama lui), două scăunele albe și geanta burdușită cu ustensile. Ce face chipeșul? Tatuaje. Tatuaggi. Mai tot timpul, pe unul din scaune se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se arată privirii noastre indignate un spectacol absolut întristător. Nu cred să existe alt loc din centrul bătrînului oraș care să-l concureze în mizerie și paragină. Promiscuitate ce contrastează cu interiorul imperial, atît de căutat de vizitatori, de înșiși ieșenii iubitori ai muzelor. Perspective? Minime, pare-se, după cum se mișcă lucrurile în curte și în interioare. Orașul, de la un capăt la altul, e marcat progresiv de implantarea din ce în ce mai densă a unor bizarerii arhitecturale, scăpate, cum se vede, de sub orice supraveghere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În ce ne privește, ne-am confecționat, în ultimul deceniu, un dezabuzat hobby din revenirea, iar și iar, fără zăbavă și speranță, la mastodonții cu picamere, seceri și ciocane, cocoțați cîndva, în "epoci de aur", pe nobila arhitravă a Universității ieșene și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor ce ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea jos? De asta-i arde unui rector acum? Nu vedeți ce..." Iată însă că s-a ivit rectorul care să pună
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și devenind, astfel (tragic), primul pictor rus conceptualist. Galeria Apollo din București își saltă, din cînd în cînd, firma peste nivelul simezelor improvizate, ale unor veleitari anonimi (centrali sau provinciali), oferind revelații. Una din acestea: personala de pictură a fostului ieșean Corneliu Vasilescu, de mulți ani naturalizat bucureștean. Pavel Șușară îi dedică (în România literară) o cronică excepțională. Reținem segmentul: "Fără a fi un artist de factură intelectuală, un conceptual așezat într-un orizont al ideilor premergător actului artistic, ci, dimpotrivă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
speranță". Finalizate, pare-se, cu brio. Cu participare internațională, simezele au găzduit pictură, grafică, sculptură, fotografie, multimedia, film de artă și s-au dorit racordate la momentul mondial al creației. (masivului eșalon românesc i s-au alăturat și doi pictori ieșeni: tînărul Dorin Baba și, cu voia dumneavoastră, mai puțin tînărul sussemnat.) Și un inserțiu vesel (fără voia lui): Creierul meu de oțel este astfel făcut încît nu are nevoie de nici o cască în această bătălie pe care o ritmează, precum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acesteia. Și obținînd, desigur, procentajul dorit. Așa că megalogluma cu bulgarizarea noastră nu mai are nici un haz. Iar cea cu românizarea bulgarilor pare, mai ales acum, o poantă suprarealistă. Ofensatoare, se-nțelege, pentru sud-dunăreni. 12 iulie Aflîndu-mă în două recente high-life-uri ieșene, am avut posibilitatea, dincolo de antrenul în care, ce-i drept, m-am simțit bine, să pot face o constatare surprinzătoare privind establishmentul la zi al civilității românești. Pentru că, nu-i nici o noutate, ce se întîmplă, din punctul acesta de vedere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
te prinde, atunci constați că e tentant să te știi român și să-ți dai seama că, dincolo de traumele istoriei, vița asta carpato-danubiano-pontică e teribil de perenă. Și că țara are viitor: "La trecutu-ți mare...". La recepția din buildingul ieșean al afacerilor internaționale, în cadrul somptuos-modern al edificiului, seara de iulie cade nonșalant peste șic-parfumata societate invitată, iar alocuțiunilor de real bun gust le urmează cupele de șampanie, licoarea "bășicuțelor care urcă" ar spune Michel Onfray. Apropo de champagne. Ciocnind, repetat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o istoriografie onestă cu sine. Indignarea de fațadă a guvernanților cu ocazia unei recente provocări propagandistice pe tema mareșalului nu poate convinge pe nimeni. Nici chiar pe actorul de mîna a doua, în persoana decorativului general cîndva și cu stagiu ieșean, implicîndu-și, partizan, gradul în farsa comemorativă și justificîndu-se, post festum, în fraze calchiate după Rică Venturiano. (De reținut aici, amuzat-digresiv, diagnosticul lui Al. Paleologu în aceeași notă: Iliescu, președintele etern al României farfurizilor). Orchestra, în care ponderea o dețin tromboanele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de intestin, răsfrînte. Amuțim. Cum spusese Valéry? "Ce de copii, dacă privirea ar putea să fecundeze! Cîți morți, dacă ar putea să ucidă!" 6 septembrie Dacă treceți prin dreptul Casei tineretului (monstruozitate arhitecturală ce a ras una din frumoasele clădiri ieșene, Jockey Club), veți vedea cum, înaintea lucrărilor de bază ale renovării actuale, toată suflarea șantierului e acaparată de ferchezuirea altoreliefurilor de pe fațadă: hidoșenii ale triumfalismului comunist, pecingine care s-a întins în toată țara, ca minciună voioasă a unui mare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
calcul și eventuala defulare a pulsiunilor agresive la acest nivel de jos, încă am mai putea cauționa revărsarea generală a prostului gust; tare ne e teamă însă că subtilitățile (psihanalitice) nu-i prea dau afară din casă pe organizatori. Baia ieșeană de vulgaritate n-a făcut decît să egaleze performanțele celor mai bălțate televiziuni (de stat și particulare). Și, din păcate, nimic, pare-se, nu mai poate clinti anuala bălăcire. E deja "tradițională". Ascuns în atelierul de pe Armeană (cu vată în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după mulți ani, timp în care părăsisem reprizele de insolație și crezînd că, la rîndu-i, și "sportivul" (de-acum septuagenar) făcuse la fel cu programul său, îmi și exprim curiozitatea. Nici o modificare! vine prompt răspunsul. Aparținînd unuia din reputații chirurgi ieșeni. Cu aerul lui de pilot de pe Concorde, sînt ușor mirat a-l găsi făcînd "pază" în expoziția noastră de pictură de la Mall. De ce nu? Asta-i e meseria. Pînă deschide gura. Cum o deschide, o mitralieră începe să clămpăne și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
schimbare, cea mentală, evident, și o pliaseră pe stomacul lor: păpică să fie, că muncă... Schimbarea! Schimbarea!, strigau. Și tot cu gîndul la păpică au strigat iar în 2000: Schimbarea! Schimbarea! Și tot așa... 29 noiembrie Întrebat în legătură cu disputa scriitorilor ieșeni, am răspuns, într-un firesc subsidiar, că ar fi bine ca și în tagma plasticienilor, a "fraților care văd" (Paul Eluard), să existe voci care să răscolească un pic relieful local, atît de marcat încă de un mandarinat pe cît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
indispune. Așa însă, trăind de-o viață în această grădină cu de toate ale Domnului numită suav climat supliciul contemplării la care sînt supus, deși repetîndu-se, mă amuză. Tot așa, cu ani în urmă, la vernisajul unuia din maeștrii sculpturii ieșene, simțindu-mă obligat să emit ocazionalul compliment, am preferat să-mi arăt antuziasmul de altfel sincer pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea. Cum? a sărit ars complimentatul, dar astlaltă nu-ți place? Gata
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din matcă doar pentru că vrea vlădica asta. De revenit la amploarea iluziei. Pe moment, punctînd doar ce ne-a ieșit în cale după căderea pe gheață; - încercînd (culmea oportunismului, dar și a naivității!) să obțin înțelegerea (pecuniară) a C.J.-ului ieșean în tipărirea proiectatului meu album Uși ieșene celebre, a trebuit oroare! să străbat culoarele din Casa pătrată, pentru a ajunge la ușile "puterii"; înainte de toate, revulsiva impresie că pe bătutele preșuri ceaușiste mărșăluiesc aceleași fantome late-n funduri, care au
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De revenit la amploarea iluziei. Pe moment, punctînd doar ce ne-a ieșit în cale după căderea pe gheață; - încercînd (culmea oportunismului, dar și a naivității!) să obțin înțelegerea (pecuniară) a C.J.-ului ieșean în tipărirea proiectatului meu album Uși ieșene celebre, a trebuit oroare! să străbat culoarele din Casa pătrată, pentru a ajunge la ușile "puterii"; înainte de toate, revulsiva impresie că pe bătutele preșuri ceaușiste mărșăluiesc aceleași fantome late-n funduri, care au deturnat pentru totdeauna efigia nobilă a Iașului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cazul Capitalei, de o regîndire muzeală strictă. Mai mult, deteriorările progresive ale construcției întrețin de o bună bucată de vreme un aer de nemeritată sordidă patină. Ceva însă se arată din ce în ce mai pregnant probator pentru relieful în continuă primenire al artelor ieșene. De vreo treizeci de ani, într-un spațiu destinat cu totul altor activități, a fost improvizată (iarăși improvizație) o galerie de artă care, împotriva vicisitudinilor municipale, și-a păstrat statutul inaugural, rămînînd și astăzi incinta-creuzet în care se consumă consecvent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
minimaliza rolul ei de creuzet al creativității locale a momentului. Dispunîndu-se contrapunctic, soluțiile deja notorii ale celor cîțiva maeștri autentici neîncremenite în formule osificate acceptă seniorial replica, chiar dacă insurgentă adesea, a junilor iconoclaști. Unii din ei încă studenți ai Academiei ieșene de Artă. Pentru marele oraș, existența Cupolei este o șansă. Și, ca să închei tot anecdotic, voi rememora în notă modest amuzată deja îndepărtatul moment cînd, din mansarda hotelului Traian, panoramam perspectiva dintre Piața Unirii și Repedea, avînd în centru Braunsteinul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
notă modest amuzată deja îndepărtatul moment cînd, din mansarda hotelului Traian, panoramam perspectiva dintre Piața Unirii și Repedea, avînd în centru Braunsteinul de atunci, pe a cărui cupolă stătea cocoțată steaua bolșevică (pînză aflată și acum memento! într-o casă ieșeană). Deja o istorie, nu? 16 mai Alt fel de... școli. Nu cele ca atare, cu profesori, cu elevi, cu note. Ci conceptuale, să le zic, fără a le și acoperi, prin denominație, întregul sens: Școala venețiană, Școala de la Tîrgoviște, Școala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Deja o istorie, nu? 16 mai Alt fel de... școli. Nu cele ca atare, cu profesori, cu elevi, cu note. Ci conceptuale, să le zic, fără a le și acoperi, prin denominație, întregul sens: Școala venețiană, Școala de la Tîrgoviște, Școala ieșeană de pictură: cam genul ăsta de școală, dacă e să fac o primă circumscriere, una cu totul aleatorie, cum se vede. Dar pregătind astfel tonul sub care vor sta considerațiile. Unul lejer. Dacă nu chiar facil. Prin voluptuosul lor diletantism
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]