KorAP: Find »[drukola/base=imn & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...250 251 252 ...255 >

6,354 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

acceptabile În baza principiului analogiei. În acest sens, se poate afirma că termenul (epitet) principal pentru „erou” este ur-sang, În sumeriană, și qur³du(m) sau qarr³du(m) În akkadiană. Astfel, pe baza acestor titluri putem identifica În poemele epice, În imnuri și alte texte, eroii fie că ei provin dintre oameni sau dintre zeii mesopotamieni. Printre oameni, Îi avem pe Enkiduxe "Enkidu", prietenul lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" (după cum am văzut deja În legătură cu monstrul ¾uwawaxe "H~uwawa"/¾umbabaxe "H~umbaba"); Ghilgameș Însuși; ¾ammurabixe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
insecte ¿amanirru și ișqapiÌu, În akkadiană. 10) Mardukxe "Marduk", creatorul lumii (sau Cosmologia caldeeană), bilingvă. 11) En¿ma eliș, tab. V, 1-76, În akkadiană. Se mai cunosc și alte fragmente de texte care ating tema cosmogoniei, cum ar fi diferite imnuri și rugăciuni. Merită să amintim că, prin analogie cu ceea ce se spune În Biblie (Genza), la mesopotamieni lumea nu a fost creată „din nimic” (ex nihilo), ci din ceva confuz și inform (haos), care se deosebește total de forma și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și despre prostituția sacră, care era cu siguranță practicată ca mijloc ritual de promovare a fecundității. 4. Practicile cultualetc "4. Practicile cultuale" a) Liturgia Pe lângă jertfe (vezi mai jos), trebuie amintite și serviciile liturgice zilnice, care constau din recitarea de imnuri, lamentații și alte rugăciuni, pentru implorarea binecuvântărilor divine. Poporul asista la ceremonie, condus de preoți și cântăreți, care foloseau și instrumente muzicale (harpe, țitere, flaute, timpane etc.) și puteau efectua diferite dansuri și mișcări ritmice. b) Jertfele (ofrandele) În temple

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În perioada elenistă); Însă existau și ofrande extraordinare pentru ocazii speciale. c) Rugăciunile Făcând distincție Între rugăciunile publice și cele private, prin rugăciune Înțelegem În acest studiu orice formă de invocație, de laudă sau de celebrare a divinității, deci și imnurile, lamentațiile etc. 1) Rugăciunile publice - erau folosite În diferite practici cultuale și rituale, mai ales În mediul templelor, Înaintea statuilor și simbolurilor divine. Existau rugăciuni de invocație, de preamărire a divinității, mai ales imnuri, descântece, rugăciuni „cu mâna ridicată”, plângeri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de celebrare a divinității, deci și imnurile, lamentațiile etc. 1) Rugăciunile publice - erau folosite În diferite practici cultuale și rituale, mai ales În mediul templelor, Înaintea statuilor și simbolurilor divine. Existau rugăciuni de invocație, de preamărire a divinității, mai ales imnuri, descântece, rugăciuni „cu mâna ridicată”, plângeri, psalmi penitențiali etc. Multe dintre aceste rugăciuni sunt cuprinse În riturile divinatorii și magice (cf. subcapitolul 6.5-6). 2) Rugăciunile private - fie că sunt individuale, familiale sau de altfel, aceste rugăciuni sunt cunoscute În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dintre documente privesc chiar sfera religioasă. Dintre acestea, cele mai numeroase sunt descrierile sărbătorilor și ale ritualurilor; urmează răspunsurile la cercetările oracolelor, prezicerile, recensămintele sanctuarelor și a bunurilor sacre ale acestora. O relevanță deosebită pentru cunoașterea gândirii religioase o au imnurile, rugăciunile și textele mitologice. Această mare cantitate de documente, păstrate În arhive și În bibliotecile edificiilor palatine și templiere, reflectă cultul oficial al statului hitit și arată legăturile strânse dintre religie și toate aspectele vieții politice. Din acest motiv, avem

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
alegerea numelui propriu, fie În tendința arhaizantă care marchează În general onomastica; de asemenea, ele pot ține și de amplitudinea ariei geografice din care provin numele repertoriului de la Ebla. De proveniență sumeriană sunt unele texte care cuprind descântece, mituri și imnuri ce amintesc diferite divinități, redate Într-un fel sau altul În eblaită. Sunt atestate la Ebla descântecele é n-é-n u-r-u, folosite pentru neutralizarea veninului reptilelor și a „deochiului”, sau texte care asigurau prin mijlocire divină bunăvoința elementelor atmosferice În scopuri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
alfabet asemănător celui fenician, ale cărui litere sunt Însă scrise cu semne cuneiforme. În afară de documentele economice și epistolare, arhivele ugaritice (palatine, de templu sau chiar private) au restituit o serie bogată de texte de natură religioasă: mituri, rituri, incantații, rugăciuni, imnuri, dedicații și oracole. Astfel de tradiții religioase sunt deosebit de importante și pentru că reprezintă un patrimoniu cultural care trebuie să fi fost răspândit În toată regiunea siro-palestiniană. Mai mult, personajele și Întâmplările povestite de miturile locale - unica mitologie a lumii semitico-occidentale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeilor se Întocmește ca o mare familie, nu poate lipsi spațiul domestic, care, pentru greci, constituia centrul natural al vieții asociate. Hestiaxe "Hestia", pe care de altfel Hesiod (Teogonia, 454) abia o semnalează, va fi cea care va reprezenta (șHomerț, Imn către Venusxe "Venus", 22-32) centrul nemișcat al acestei mari familii. Imagine a căminului domestic, ea este inima feciorelnică a casei, așa după cum obținuse de la Zeusxe "Zeus" să rămână fecioară. Drept urmare, Hestia va reprezenta și centrul cetății, care se Înfățișa ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
III, 22), și de bălaiul Diomedexe "Diomede", făcut nemuritor și theòs de către Atenaxe "Atena" (Pindar, Nemeene, X, 7-9), mitologia greacă nu pare să cunoască alte episoade analoage. Paralel, un singur zeu, Dionysosxe "Dionysos", este invocat ca heros 1 Într-un imn. Dar Dionysos, care avea și un mormânt la Delfi, a fost primit În Olimpxe "Olimp", În timp ce eroii Își Încheie existența pe pământ sau, În unele cazuri, pot avea privilegiul de a fi mutați În Insulele celor Fericiți, unde Îi așteaptă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
supraviețuirea polisului depinde de ei. Hesiod (Munci și zile, 336-341) susținea deja că păstrarea neatinsă a bunei Înțelegeri cu zeii era indispensabilă pentru obținerea produselor agricole cu care să se Întrețină oamenii; la rândul lor, Solon și autorul anonim al Imnului homeric către Demetraxe "Demetra" susțineau caracterul inevitabil și ambiguitatea „darurilor” zeilor. Numai respectul și celebrarea corectă a ceremoniilor cultului puteau Îndepărta intervenția divină din viața oamenilor. Pausanias (VIII, 42, 6) povestește că atunci când ținutul Figaliei a fost lovit de o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Într-un spațiu sacru, ca Olimpia sau Delfi, care uneau cultul eroilor cu cel al zeilor. Învingătorul Își găsea modelul În erou, dar totodată el devenea motiv de faimă pentru propria cetate. Poeți ca Bahilide sau Pindar serbau izbânda prin imnuri de biruință, ducând astfel acea victorie dincolo de limitele temporale ale sărbătorii. Premiul, o cunună de lauri, la Delfi, de măslin sălbatic, la Olimpia, de țelină, la istmice, de pin la nemeene sau ulei din măsline sacre, la Atenaxe "Atena", era

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mysteria ar putea fi „Învățături” primite de cei care urmau să fie inițiați În cursul ritului. Ca În orice ritual inițiatic, În privința acelor Învățături trebuia păstrată cea mai strictă tăcere, proclamată deja de mitul de Întemeiere al misteriilor, relatat În Imnul homeric pentru Demetra. Rituri pe care omului nu Îi era „Îngăduit să le Încalce, să le cerceteze și să le divulge”, rituri pe care locuitorii din Eleusis le-au Învățat de la Demetra, ele Îi ofereau celui care asista la ele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la oameni ar fi fost ceva de neconceput, dar zădărnicirea intervenției Demetrei asupra lui Demophon, dacă Îl dădea pe om Înapoi morții, dobândea În schimb darul inițierii, ce putea fi extins, În principiu, la toți „oamenii care trăiesc pe pământ” (Imn homeric către Demetra, 480). În tradiția mitică paralelă, Demetraxe "Demetra" Îl sustrăgea pe om condiției brutalității animalice, Învățându-l folosirea plantelor comestibile și a culturii de cereale și introducând normele conviețuirii civile și riturile matrimoniale. În schimb, În mitul de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o aluzie a lui Teofrast (În Porphyrios, Despre abstinență, II, 6) pare să orienteze către instrumentele pentru pregătirea acestui kikeon, o băutură vâscoasă pe bază de orz, apă și o mentă foarte aromatică introdusă ritual de Însăși Demetraxe "Demetra", conform imnului homeric (vv. 208-210). La rândul lui, autorul Respingerii tuturor ereziilor (V, 8, 40) a crezut că dezvăluie secretul care Înconjura lucrul pe care Îl arăta hierofantul: un spic tăiat. Chiar dacă acesta este sau nu „adevăratul” secret de la Eleusis, el exprimă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe care Însă cetatea o Înclinase și relativizase În vederea propriilor exigențe, această egalitate rămânea tot sub controlul Atenei, care, În acest fel, Își confirma identitatea și se garanta. Astfel, cetatea controla posibilul universalism eleusian ce poate fi deja recunoscut În Imnul homeric către Demetraxe "Demetra" (v. 480), nu mai puțin decât controla promisiunile escatologice și le făcea funcționale pentru stat. Dar controlul religios al misteriilor a rămas totdeauna În mâinile clerului eleusin, În timp ce cetății Îi era rezervat numai cel politic, conform

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
autoconștiință și de autocomunicare. c) Clasificarea religiei romane ca „religie culturală ce se exprimă prin venerarea imaginilor și prin sacrificiu” nu exclude faptul că - Începând deja din epoca regilor - s-au utilizat texte scrise pentru organizarea cultului și a divinației (imnuri, rugăciuni, ritualuri, cărți sibiline)2. Și În epoca imperială erau cunoscute culte fără imagini și cu simboluri aniconice ale zeilor; ele alimentează idealul romantic al unei religii primitive simple și pure sub regele Numa, care nu se slujea de edificii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
parte a unităților cultuale ce alcătuiesc acest ritual se bazează pe schema „R dat D”: obmovet thus, vinum Iano pater familias immolat strues ferctum Iovi libat porcae exta Cereri dat Modelul variază și se repetă continuu. Aici cuvintele nu sunt imnuri sau litanii, ci formule care verbalizează acțiunea cultuală În timpul desfășurării ei. Variațiile sunt date de schimbarea materialului cultual, a instrumentelor, a modului de a se mișca și a destinatarilor. „Semnificația” acestui ritual și, În general, a sacrificiului roman de animale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unor elemente și evenimente cosmice) ce va cunoaște un atât de mare succes În lumea antică și se va reflecta și În interpretările moderne ale fenomenelor religioase. O asemenea religiozitate, În conotația ei specifică universalistă, Își află expresia În celebrul „Imn către Zeusxe "Zeus"”, al lui Cleante, În care suveranul panteonului grec capătă trăsăturile puterii cosmice ce conduce totul și ordonează viața umană după legile Logos-ului universal, parametru și măsură de inflexibilă a conduitei morale a individului. Știrea lui Diogenes

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
profundele analogii structurale și originile comune Între corurile lui Dionysosxe "Dionysos" și riturile Mamei (Bacantele, 55-59, 72-82). Întemeierea Metroon-ului atenian, devenit arhivă a documentelor oficiale, este legată de tradiția despre sosirea unui metragșrtes (credincios „strângător de oferte al Mamei” - Iulian, Imn către Maica zeilor, 1). Distrugerea templului de către persani În 480 Î.Hr. reprezintă un terminus ante quem pentru acel eveniment. În orice caz, dincolo de elaborările mitice, descoperirea pe acropola cetății a unor imagini ale zeiței, ce pot fi datate la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Apuleius (Metamorfoze, XI, 5), numen unicum venerat sub nume diferite la toate popoarele. Imaginea, profund elenizată, dar și Înrădăcinată În antica tradiție egipteană, a lui Isisxe "Isis" myriònyma („cea cu zece mii de nume”) se ivește luminoasă mai ales din acele imnuri sau „litanii”, În legătură cu care s-a convenit În general să fie denumite ca aretalogii. În ele zeița Însăși Își afirmă propriile puteri (dynàmeis) și Înșiruie binefacerile oferite omenirii, profilându-se ca figură tipică de „eroină culturală” În conformitate cu modelul elenistic al

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
familial, inventarea limbajului și a scrierii, instituirea riturilor religioase, definirea normelor etice, inventarea navigației). Enumerarea diferitelor aretài conturează imaginea zeiței Isis ca putere a suflului universal, stăpână a universului În dimensiunea ei cosmică și umană totodată și, după unele documente (Imnul lui Andros v. 171 sq., Imnul lui Kyme v. 55 sq., Apuleius, Metamorfoze, XI, 6, 15, 25), conducătoare a destinului astral, acea Heirmarmène care i se impunea omului din epoca elenistă și imperială ca o forță Întunecată și tiranică, față de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
instituirea riturilor religioase, definirea normelor etice, inventarea navigației). Enumerarea diferitelor aretài conturează imaginea zeiței Isis ca putere a suflului universal, stăpână a universului În dimensiunea ei cosmică și umană totodată și, după unele documente (Imnul lui Andros v. 171 sq., Imnul lui Kyme v. 55 sq., Apuleius, Metamorfoze, XI, 6, 15, 25), conducătoare a destinului astral, acea Heirmarmène care i se impunea omului din epoca elenistă și imperială ca o forță Întunecată și tiranică, față de ale cărei planuri era constrâns În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
locuitori ai aceluiași templu), de la oferirea de victime animale „pentru sănătatea” sau Înseși persoanei respectivului theòs/divus suveran la Înființarea unor sărbători periodice cu Întreceri atletice și preoți specializați cu diferite funcții, printre care cea de a-i proslăvi prin imnuri (hymnodòi) sau prin „predici” (theològoi) pe „zeii epifani” („manifești”), „binefăcători” (euergètai), miloși și puternici, și, În sfârșit, la celebrarea În cinstea lor a unor rituri secrete, În cazul În care menționarea destul de frecventă a unor „misterii” asociate cultului regal și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-i atribui unuia sau mai multor grupuri de „credincioși” doctrine atât de disparate. Interpreți recenți consideră probabilă alcătuirea și circulația scrierilor ermetiste În cadrul unor medii culte reunite de interese spirituale asemănătoare și dedicate unor practici de devoțiune, ca rugăciunile și imnurile, compatibile cu preceptele acelei religio mentis proclamată În Asclepius ca unică formă de cult. În orice caz, ca trăsătură distinctivă a bogatei producții literare puse sub patronajul lui Hermesxe "Hermes" Trismegistos rămâne calitatea ei de revelație divină care se vrea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]