6,649 matches
-
și modernitatea ei. Accentul principal este pus pe cercetarea ineditelor. Versurile din volumele Dor, Minutar peste netimp, Noapte calmă și Sărbătorile poetului sunt racordate la scrierile din prima fază de creație a poetului, situată în deceniul al patrulea. Cu o intuiție critică fină, C. descoperă chiar și în creația marcată de realismul socialist a lui Mihu Dragomir oaze de poezie autentică, poezii patriotice sincere, neafectate de poncifele epocii. A doua carte, Prejudecata Caracostea (2002), abordează prioritar, spre deosebire de studiile semnate de Titu
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
interpretare mereu noi, prin putere de demonstrație, prin originalitatea demersului critic, uneori nu lipsit de păcatul unor exagerări sau al unor ipoteze discutabile (cum ar fi, bunăoară, afirmația că Eminescu este un precursor în domeniul fizicii, un om cu mari intuiții în sfera științei). Primul studiu aprofundează ideea că Eminescu, fiind un mare poet al Ființei, însetat de absolut și de forme perfecte, este atât de implicat în contemporaneitate,prin numeroasele afinități cu iluștrii creatori ai timpurilor noi, încât poate fi
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
anul 1812 și terminând cu scriitorii optzeciști. Este o perspectivă critică temerară, care are în vedere o mulțime de autori și de titluri, supuse unei judecăți de valoare cumpănite, unor interpretări întotdeauna la obiect. Cartea conține totuși câteva idei și intuiții surprinzătoare, dar și unele caracterizări subiective, limitative sau chiar aproximative. C. a mai colaborat la întocmirea volumului colectiv Profiluri literare (1972), a enciclopediei în două volume Literatura și arta Moldovei (1985-1986), a mai multor culegeri tematice. A prefațat numeroase ediții
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
sfârșit de Giovanni Papini. Valoarea permanentă, la care țintește și ajunge temperamentul lui critic, este monumentalul, totdeauna evident prin materia multă, și aprins până la urmă, atât de amănuntul scăpărător, cât și de însuși stilul cantității. În limitele monumentalului, afirmațiile critice, intuițiile, impresiile, asociații, disociații, referința erudită, paradoxul, raționamentele, sofismele și mai cu seamă metaforele sar una asupra altora, se încalcă, se asupresc, se acopăr și reapar, luptându-se încolăcit și alcătuindu-se astfel într-o impunătoare arhitectură de stil baroc. VLADIMIR
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
comentează (adesea fără nici o legătură) cercetări și teorii care au cu totul altă semnificație decât cred ei „din auzite”, la „mâna a doua”. În schimb, metodele de învățare expuse în a doua parte a lucrării au solicitat imaginație pedagogică și intuiție practică. Dar și acestea au fost supuse rigorii - ca o condiție sine qua non a folosirii lor în practică de către orice educator care vrea să-și întemeieze acțiunile formative pe știință. Iată de ce vă rugăm, stimați cititori, să lecturați această
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
contribuțiile sale s-au dovedit a fi realmente valoroase. Chiar și câteva dintre „nepermisele extrapolări” (explicarea unor fenomene umane pe baza unor experimente realizate pe animale) pe care și le-a permis adesea Thorndike s-au dovedit întemeiate. Talentul și intuițiile geniale depășeau cu mult cadrul asociaționist în care Thorndike se încăpățânase să se înregimenteze 2. Excesivul său respect față de tradițiile psihologiei anglo-saxone l-au împiedicat să revoluționeze această știință. Dar geniul său a salvat involuntar caracterul științific al multor idei
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
grav cât se susținea și cum crezuse el însuși. Reexperimentările au reconfirmat temeinicia unor teze și teorii thorndikeene de care autorul se dezisese; ba chiar și unele dintre „nepermisele sale extrapolări” de la psihologia animală la psihologia umană s-au dovedit intuiții valide din punct de vedere științific (vezi Hilgard, Bower, 1966, cap. 2, dar și Sahakian, 1976, pp. 82-83). Aventura conexionistă s-a încheiat, dar nu a fost condamnată la uitare eternă; dimpotrivă, va fi evocată încă multă vreme. Expunem în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dintre cercetătorii acestui domeniu: găsirea celui mai scăzut nivel al învățării. Nimeni nu l-a descoperit încă, dar Guthrie pare să se fi apropiat cel mai mult de această performanță. Citindu-i lucrările, putem resimți că autorul era animat de intuiții de-a dreptul geniale. În orice caz, ca personalitate a științei, Guthrie i-a depășit prin amploare pe mulți dintre predecesorii și contemporanii săi. Era totuși, ca orice geniu, contradictoriu. Ar fi putut, fără îndoială, să depășească behaviorismul care-i
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dat de rolul jucat, și nu de o permanență comportamentală). De Bono ne prezintă cele șase ipostaze: 1. Pălăria albă se centrează pe fapte, pe necesarul de informații și pe privirea obiectivă adusă de acestea. 2. Pălăria roșie trimite spre intuiție, sentimente și emoții. Cursantul se focalizează astfel pe propriile trăiri, fără a fi nevoie să le argumenteze. 3. Pălăria neagră obligă cursantul la judecată și prudență - trimite deci spre logică pesimistă. 4. Pălăria galbenă se bazează pe o logică pozitivă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pe nedrept, duplicitatea și disimularea, josnicia. De aceea, deseori, în scrierile lui anecdotica e cruntă, dar mesajul e luminos. Abjecția umană, în diferitele-i manifestări, este fără îndoială condamnată, dar nu înainte de a fi studiată în amănunțime, cu o remarcabilă intuiție psihologică și totodată cu o anumită compasiune față de cei care o întruchipează, ei înșiși niște nefericiți. Astfel, scriitorul ajunge, în unele cărți (Piticii își puneau țărână-n cap, 1995) să compună, după cum declara într-un interviu, „...o odă închinată ticăloșiei
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
Intelectual ubicuu, în pas cu orice noutate - dă, în 1924, cele dintâi pagini în românește din romanul lui Marcel Proust -, obsedat de „spiritul de contemporaneitate”, ajunge în preajma majorității ideilor mari ale epocii, pe care le interceptează de îndată, cu o intuiție extrem de sigură, pentru a le anima apoi îndrăzneț și tenace. Scriind el însuși literatură, experimentează neîncetat, fuge „în patru direcții deodată”, fără să găsească totuși acea opțiune care l-ar exprima integral. Înaintea generației de mari critici și scriitori din
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
a reevaluat, inclusiv prin prelucrări specifice parodiei, anumite structuri de text. A inovat limbajul figurativ, depășind tiparele catacretice ale vremii prin autentică și neașteptată sensibilizare; a valorificat deopotrivă modelul stilistic occidental și pe cel specific creației folclorice românești. Inovațiile și intuițiile artistice consemnate în scrierile pe care Dimitrie Cantemir le-a redactat în limba română au avut însă numai în mod accidental corespondențe în scrisul vechi românesc"21. Sigur, faptul se datorează în primul rând nedifuzării la vreme (cu o excepție
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai ușor de digerat de o conștiință chinuită până la anxietate de nesfârșitele amenințări cu iadul, dar neobișnuită a-și apropria noțiuni mai dificile, abstracte. Așa se explică nu doar necesitatea "gândirii simbolice", ci și imensul său succes. Johan Huizinga avea intuiția acestui proces de simbolizare a realității invizibile, transcendente, prin intermediul unor imagini decupate din realitatea concretă, pe care îl punea sub semnul "nevoii de a-l adora pe Hristos în mod vizibil"73. Ea a dominat gândirea europeană până la finele perioadei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
oricărei scriituri posibile rămâne, pentru Cantemir, Biblia. Cartea prin antonomază, efigie cosmică, adică, în același timp, "imago mundi" și analogon discursiv al științei "infuze". Întrucât reproduce un model sacru, oricare scriitură deține posibilitatea de a desfășura în discurs instantaneitatea unei intuiții originare. Prin acest sentiment de sacralitate a scrierii, Cantemir se menține în sfera unei civilizații a caligrafiei, mai precis a hierografiei, pe care invenția tiparului și reproducerea mecanică a textului o vor anula"5. Preocupările de mai târziu ale autorului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lui pururea în apă de sete să frige, puțin prav de pre cornul mieu ras îi voi da, carile spre po tolirea arsurii lui nu puțină putere are"74. Prin urmare, Inorogul nu este un naiv; el are nu doar intuiția marii sale puteri, ci și știința farmaceutică a folosirii cornului ca leac. În plus, însuși Crocodilul îi datorează viața, căci odinioară l-a ajutat să se hrănească. Prin urmare, Inorogul pare a fi ființa perfectă, care i-a îndatorat nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un băț uneori, când este prea obosit, antiteza Acvilei, nobilă în mod regal, energică și bravă. Este emblema lașității, a moravurilor rele și demnă de dispreț pentru toți oamenii nobili"9. Ei bine, risc să emit o ipoteză auxiliară, o intuiție de profan, fără pretenția de a o argumenta potrivit: această schimbare de atitudine nu așteaptă neapărat nașterea artei heraldice, din prima jumătate a secolului al XII-lea (când fixează Michel Pastoureau 10 apariția sistematică a stemelor în Occident), ci se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în canoane ș-ar fi învățat și toată hrana cu dreptate ș-ar fi aflat. Care lucru, precum de firea șoimului departe să fie cine poate să nu știe?"18 Mai mult decât atât, același ticălos, dar nu lipsit de intuiție personaj observă cum aceste valori, odată asumate, corup firea versatilă, lacomă, rapace a păsării de pradă. Morala învăluită pe care Cantemir o induce cititorului se limpezește: noblețea este o chestiune de comportament, de valori asumate, de principii trainice netrădate. După
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în fixarea glucozei din sângele venei porte, sub forma glicogenului în ficat. Această fixare prealabilă pare a fi absolut necesară pentru ca acest zahăr să poată deveni apt pentru a fi utilizat de către țesuturi”. Nu este vorba aici de o genială intuiție, ci mai curând de o genială și laborioasă asamblare a datelor clinice anterioare cu progresele biochimice ale timpului și mai ales cu rezultatele minuțioaselor sale experimente, care, urmărite în succesiunea lor, indică existența unei logici precise, ce a condus, în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
aici un argument furnizat experimental de Claude Bernard, care, secționând ductul pancreatic și obliterându-l cu gelatină în vederea atrofiei organului, nu a fost urmată de apariția diabetului). (b) Există cazuri de diabet fără leziuni pancreatice (lucru menționat chiar de Lancereaux). Intuiția de mare clinician a lui Lancereaux, susținută de prezența leziunilor pancreatice într-o anumită formă de diabet („diabetul slab”, pe care l-a numit și „diabet pancreatic”) l-a condus pe acesta la ideea unei relații cauzale diabet - leziuni pancreatice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
francez Theophile de Bordeu (1722-1776) a exprimat pentru prima dată ideea că fiecare organ eliberează unele substanțe produse de el, nu numai în organele de evacuare, dar și direct în sânge, influențând astfel întregul organism. Ipoteză bazată mai mult pe intuiție decât pe fapte obiective. Această ipoteză a fost reluată ceva mai târziu de un alt medic francez, Julien Jean Cesar Legallois (1770-1814), care afirma (fără dovezi, însă) că unele substanțe provenite din corp sunt amestecate în sânge, producând efecte la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
realizarea genotipului în fenotip, în schimb, starea de fericire, de confort psihic, asigură dezvoltarea potențialului de care dispune persoana, creează posibilitatea unei vieți de calitate și în același timp, posibilitatea de a fi valoros pentru ceilalți. Omenirea a avut mereu intuiția importanței suferinței și a fericirii pentru dezvoltarea și funcționarea ființei umane, a grupurilor sociale. Ne-o dovedesc cultura, arta, legile și chiar dezvoltarea tehnicii care urmărește facilitarea satisfacerii nevoilor existențiale ale individului. Mai presus de orice însă ne-o dovedesc
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și după eveniment. Nașterea, căsătoria, moartea, trecerea pragurilor unor vârste-cheie, începutul vieții într-un loc/ locuință noi sunt astfel de evenimente cunoscute și acompaniate de ritualuri simbolice diferite, deși cu note asemănătoare, în toate culturile. Aceste ritualuri stau mărturie pentru intuiția colectivă cu privire la factorii de risc și cei de protecție în situații ce pot depăși strategiile individuale de coping și resursele individului de a face față. Caracteristicile asemănătoare ale ritualurilor, indiferent de cultură, dovedesc intuirea unei condiții general umane, cu vulnerabilități
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nebuniilor sau ale plăcerilor omului cu vârsta națiilor sau a soțietăților în care trăiește?91. Nu e vorba doar de reamenajarea unei pădurici din Băneasa și de distracțiile pe care aceasta le-a făcut să cadă în desuetudine, ci de intuiția unei accelerări a schimbării, de viziunea tuturor răsturnărilor care vor afecta modurile și stilurile de viață. Pentru Bolliac, societatea românească se precipită spre viitor, împinsă de o revoluție iminentă a moravurilor și a regimului politic (suntem în 1846). Scriitorul are
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
al prezenței ființei au fost captate și transformate în forțe productive, în surse de frumos și de sensibilitate. Ceea ce fiecare avea, un prezent și o prezență amenințate de dispariție, se putea transfigura ca să devină o capacitate de creație. Prin această intuiție subterană a timpului care face operă, vocabularul arheologiei și orizontul ei imaginar au infiltrat percepțiile estetice, inspirând o viziune a forțelor creatoare. Și în acest sens, temele arheologiei au funcționat ca o resursă de reflecție și de reprezentare, oferindu-se
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ca Voltaire"). În forma ei ideală, literatura "genială" are un caracter colectiv - ca text "impersonal", ușor de autonomizat în raport cu autorul ei și, în același timp, ca text definit de circulația sa largă. Ceea ce distinge "geniile" între toți autorii care au intuiții mai mult sau mai puțin complete ale realității naționale e uzajul la scară mare a producției lor literare, "folclorizarea" ei. Biografii marchează de fiecare dată când sunt în prezența unui fenomen neobișnuit de popularitate. "Este oare vrun român inteligent în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]