7,321 matches
-
și astăzi. În 1850 complexul a fost terminat. După năruirea a trei Bărății, cea de a patra s-a înălțat cu siguranță și cu grație, precum mărețele construcții de altădată, menite să dureze, ca în legenda Meșterului Manole, după atâtea jertfe. Mult timp biserica Bărăției a fost considerată de către credincioșii catolici a fi biserica austriecilor, deoarece cele patru clopote au provenit de la Casa Imperială a Austriei: două clopote au fost donate de către părinții împăratului Franz Joseph, unul chiar de către împărat, iar
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
de nu se poate lunar, cel puțin trimestrial și să-l trimită mie aici la București, ca să se păstreze la Arhiva Terțiarilor și să se publice în Revista amintită. Iar pentru o intensificare a activității Ordinului al treilea, cu toată jertfa și îndepărtarea, m-am hotărât să fac o vizită fiecărei comunități, ținând pentru acele zile și un curs de misiuni. În consecință rog pe Onorații Parohi să binevoiască a-mi comunica cât mai în grabă, când cred ca ar fi
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
pasărea Phoenix, din cenușă, păstrându-și setea zborurilor înalte; vrednicii frați franciscani conventuali au început să facă și să refacă, oferindu-ne astfel argumentul cel mai convingător, al puternicelor rădăcini de credință și învățătură, însămânțat cu multă trudă și nenumărate jertfe, de către înaintașii lor, italieni, francezi, elvețieni, etc., și, mai ales, de către primele generații de preoți români. Binecuvântata „luptă cea bună” a fraților din generații diferite a fost extraordinară, performantă, după anii 1989-1990, iar frații cei mai tineri au preluat din
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Viața” s-a aflat la Hălăucești, sub conducerea scurtă a părintelui B. Moraru; în 1923, la un deceniu de la apariție, I. Tălmăcel constată cu amărăciune: în ciuda tuturor obstacolelor „numărul acesta de ani înseamnă din partea colaboratorilor, o muncă îndârjită, capabilă de jertfe mari, pentru a putea merge înainte, pentru a putea fi în continuare mijloc de întărire și luminare a poporului nostru, mai ales de la sate...”. Din 1924 „Viața” a fost scoasă în propria ei tipografie. Cu toate realizările ei remarcabile, ca
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
similare. Pe lângă violența criminală, ca trăsătură similară esențială a acestui regim, trebuie analizat și alt aspect al sincronicității în pregătirea către un război de talie mondială. Cel de-al II-lea război mondial, cu prețul a zeci de milioane de jertfe, a contribuit la dispariția fascismului ca sistem de guvernare. Regimurile de extremă au fost la fel de dure, atât în Germania, cât și în alte state în care era instituit. Fascismul a fost si rămâne un fenomen dintre cele mai tragice ale
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
profund” al generației sale, o generatie care acum apare, Începe să-și facă simțită vocea, după ce, În decembrie 1989 și-a făcut simțit curajul”, mă deslușește Liviu Antonesei, redactorul cărții apărută postum a copilului poet. „...Malin poate fi considerat o jertfă a Revoluției care avea să vină. El a fost Vestitorul”, este de părere Nichita Danilov În aprilie 2004 când, referindu-se la versurile tânărului, adaugă: „Poezia să poartă amprenta vârstei pe care o parcurgea, a discuțiilor și plimbărilor făcute Împreună cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la rubrică ,,Sub semnul lui Iona”: ,,Iartă-ne, Doamne!”: ,,Iartă-mă, Doamne, că nu pot ierta și nu pot uita. În genunchi Te rog, iartă-mă! Am memoria Încărcată a părinților mei trecuți cu sila la colhoz, a milioanelor de jertfe din lagăre, a Îngerilor lui Decembrie, care s-au coborât că pe-o scară de matase să aducă lumină pe pământul urgisit. Dar, iată, a bătut vântul putred al comunismului și aripa revoluției s-a umezit de suspine de prunci
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
reflecții grave. Disocieri interesante a făcut, à propos de cei trei poeți Tăcu, criticul Ioan Holban”. În ,,Ziarul de Iași”, joi, 22 aprilie 2004, Nichita Danilov publică: ,,Malin Tăcu - vestitorul 161 Revoluției”: Într-un fel, Malin poate fi considerat o jertfă a revoluției care avea să vină. El a fost Vestitorul. Din prea marea plăcere de-a Îngenunchea/ sărut toate viorile lumii/ În melodia acestui câmp cu flori” acest hai ku străjuiește unul din cele mai frumoase monumente funerare situate În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
degrabă o altă ipoteză plauzibilă: și anume că pașaportul a fost transmis În semn de avertisment și intimidare nu numai familiei Tăcu, ci și cercului de disidenți ce se Închega la Iași. Într-un fel, Malin poate fi considerat o jertfă a revoluției care avea să vină. El a fost Vestitorul. În ceea ce privește destinul său literar, acesta Își urmează meandrele cunoscute și necunoscute. Versurile Călătorului profund găsesc rezonanță În sufletul noii generații. Recent, am avut surpriza să urmăresc, la Casa de Cultură
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se mențină la putere. Le-a mulțumit pentru că au Îngrozit o lumentreagă, pentru că au reinstaurat teroarea, domnia bâtei și a pumnului În gură, pentru că au facilitat restaurația comunistă, pentru că ne-au batjocorit, căsăpit, umilit, pentru că și-au bătut joc de jertfele celor căzuți În decembrie 1989 (de altfel, să nu uităm că președintele de trei mandate și-a legitimat venirea la putere Încărcându-și conștiința cu uciderea a sute de români după 22 decembrie 1989; motiv pentru care nici el, nici
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
puțin de un deceniu nu poate fi normală!), dar victoria fostului prigonit al securității, a fostului deținut politic al regimului comunist asupra justiției postdecembriste ar putea fi un semn că vechea și noua echipă de nomenclaturiști ce conduce țara după jertfele de la Timișoara, București, Otopeni etc. Începe să dea semne de slăbire a vigilentei (de clasă!), Începe să dea semne de oboseală (preabinele a fost Întotdeauna dușmanul binelui!), de slăbiciune (Îmbuibarea, bat-o vină!), Începe să scape din mâini frâiele atotputerniciei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
înlocuit. Învățătura creștină a răsturnat fundamentele ideologice și morale ale lumii vechi, în care omului i se contrapunea din afară obiectivitatea silnică a naturii, căreia trebuia să-i facă față și s-o îmbuneze tot prin elemente obiective, fizice, precum jertfele. Această învățătură a venit cu o altă lume, întemeiată pe un principiu interior, subiectiv, prin comunicarea (= comuniunea) dată de identitatea dintre esența condiției spirituale a omului și esența divinului, ceea ce oferă fiecărui individ uman posibilitatea perfectibilității și temeiul libertății în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
imprima românului năzuința spre mai bine, ci numai teama de mai rău, încît atunci cînd apărea pericolul străin, el s-a comportat cu mult spirit de sacrificiu, neavînd nici o altă soluție decît aceea de a-și apăra "sărăcia". Ca atare, jertfa pe cîmpul de luptă a fost întotdeauna o fertfă pentru a păstra lucrurile așa cum erau, iar nu o năzuință pentru a obține ceva128. O asemenea comportare, oricît ar părea de meritorie, o însemnat totuși o defensivă permanentă și o lipsă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
îl anunță : Vei duce speranța, bucuria,/ Acelora ce-n lacrămi așteaptă pe Mesia (V, p. 128). Bucuros să vadă că suferințele îndurate n-au fost zadarnice, Prometeu își asumă perpetuarea sacrificiului pentru mântuirea umanității : O, câtă fericire să știu că jertfa mea/ N-a fost deșertăciune !... Și-n veacul ce-o să vie/ Nu va părea visare-mi o tristă nebunie ! (V, p. 126). În urma lui, Than, cuprins de remușcări din pricina lepădării de protectorul său, contemplă scena răstignirii prin mijlocirea lui Hefaistos
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
reproduce aproape exact replicile originale, de pildă când Antigona își sintetizează convingerile : sentința formulată de eroina lui Sofocle Iubirea-i rostul vieții mele ! Ura nu ! este transpusă în forma Nu m-am născut din ură, nici pentru ură, eu !/ Prin jertfă, pentru jertfă, și milă și iubire/ Mă îndârjesc în ele în ele și-a lor înfăptuire (III, p. 201). Alteori, însă, el introduce inovații importante, cum ar fi supraviețuirea Antigonei, miracol care îi permite eroinei să rostească profeția finală cu privire la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
exact replicile originale, de pildă când Antigona își sintetizează convingerile : sentința formulată de eroina lui Sofocle Iubirea-i rostul vieții mele ! Ura nu ! este transpusă în forma Nu m-am născut din ură, nici pentru ură, eu !/ Prin jertfă, pentru jertfă, și milă și iubire/ Mă îndârjesc în ele în ele și-a lor înfăptuire (III, p. 201). Alteori, însă, el introduce inovații importante, cum ar fi supraviețuirea Antigonei, miracol care îi permite eroinei să rostească profeția finală cu privire la destinul glorios
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Atrizii se îndepărtează alteori sensibil de modelele întrebuințate de autor, cea mai notabilă schimbare fiind deplasarea în timp a sacrificării Ifigeniei. De data aceasta, omorul ritual este săvârșit după încheierea războiului troian, iar nu înainte de declanșarea ostilităților, ceea ce modifică miza jertfei menite inițial să asigure plecarea sub bune auspicii a întregii oștiri grecești spre cetatea asiatică și înfăptuite, în varianta modernă a tragediei, doar pentru a favoriza reîntoarcerea lui Menelaos și a Elenei la Sparta. Interesant este că Eftimiu semnalează adesea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prăbușește cetatea : case ard/ Și mare-nfuriată acoperă cenușa (III 8). În turn, profeteasa cu ochi care ard se mistuie în rugăciuni : Arzându-mi mâna în focul albastru din adâncuri [...] Arzând și cea din urmă putere-a voiei mele/ Ca jertfă către zeii de cari mă rugam (V 4). La vestea că Troia a fost iertată, Priam cere să fie înălțate focuri de mulțumire : Să se aprindă-n Troia lumini de închinare,/ În fiecare casă să ardă focul lor (V 4
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe cel venit cu vestea prăpădului să pună o candelă drept mulțumire zeilor : Se-mpacă zeii strașnici cari ne prigoneau./ Întoarce-te acasă și-aprinde candela/ Spre a mulțumi de mila ce se revarsă astăzi (V 6). Orice confuzie între jertfe și incendii este spulberată de femeia căreia îi arde casa (V 6). Casandra piere în foc laolaltă cu orașul pe care nu l-a putut salva. Lucrarea dramaturgului român continuă firesc tragediile eline consacrate Casandrei, ea prelungind traiectoria personajului până în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Admetos caută zadarnic să-i convingă să-și schimbe soarta cu a lui. Drama modernă conservă intriga tragediei antice între momentul când este anunțată condamnarea lui Admetos, vinovat de a fi uitat să o cinstească pe Atena când a adus jertfe zeilor la nunta lui, și moartea lui Alkestis, singura care acceptă propria pierire pentru a-și salva soțul. Dan Botta concepe aceste două acte ca pe o dispută cu final dinainte știut între viață și moarte, între lumină și întuneric
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
interpretare coerentă a mitului sacrificiului din dragoste : desăvârșirea iubirii nu poate fi atinsă pe pământ, ci doar în absolut, în lumea esențelor. După cum sună sentința finală a Persephoneei, măsura iubirii e în moarte (III, p. 251). Dramaturgul convins de frumusețea jertfei ce consfințește cea mai trainică legătură afectivă este totodată și eseistul din Unduire și moarte, fascinat de dragostea de moarte atribuită tracilor, pentru care existența ar fi fost o decădere a sufletului din condiția lui divină, moartea fiind legată de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-și anuleze inumana pornire inițială de a o chema pe Ifigenia pentru a fi sacrificată (Am fost nebun, atunci !... Uitasem că sunt părinte și mintea mi-era rătăcită - I 2), dar își dă seama că nu mai poate împiedica o jertfă pe care i-o cere acum întreaga armată. Afecțiunea lui față de Ifigenia - dublată de un adânc sentiment de vinovăție - îl face să se revolte neputincios împotriva sacrificiului impus, ceea ce nu-l ajută defel să înțeleagă seninătatea cu care fata își
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei nu vor să afle de ce li se cere cumplita ofrandă și se mulțumesc să crediteze interpretarea lui Kalchas, pusă la îndoială doar de Ahile (Eu nu știu dacă asta e sau nu voința zeilor - II 2). Singura pentru care jertfa are o semnificație și ca atare poate fi asumată și nu doar îndurată e Ifigenia. Victoria în război nu poate fi obținută decât cu prețul unui sacrificiu care să-i asigure eficiența. Eroina e convinsă că va supraviețui etern prin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
voi toți veți lupta și veți învinge prin mine... Eu voi trăi, fără sfârșit în ei, în urmașii lor, în visurile lor (III). În studiul Comentarii la legenda Meșterului Manole, posterior doar cu doi ani piesei Iphigenia, Eliade dezvoltă teoria jertfei indispensabile pentru a asigura durabilitatea oricărei realizări omenești, replică a actului primordial din timpul Creației : sacrificiul uman e prezent în pragul oricărei activități inițiale așadar, ori de câte ori se repetă gestul Creației (p. 66) ; orice viață jertfită înainte de a-și fi istovit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ceară celui cu adevărat responsabil de declanșarea luptei. Regele inconștient află tardiv că visele se plătesc cu sânge : zeii au voit ca tocmai visul tinereții mele să-mi ceară cel mai scump sânge (II 2). Ifigenia înțelege de la început legitimitatea jertfei pentru cucerirea Troiei și e fericită că-și ajută tatăl să-și împlinească vechea năzuință, iar în dialogul dintre cei doi bucuria ei contrastează cu amărăciunea regelui : Nu mai vorbi de visul tinereței mele... de mult l-a năruit oracolul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]