6,872 matches
-
nostru. În timp ce vorbea, trăgea tacticos din pipă și își mângâia chimirul lat unde stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică peste un kilogram de aur, poate ceva mai mult câteodată. Toamna târziu, imediat ce cădea prima brumă, chiar înainte să-și strângă tot calabalâcul și să plece, le făcea socoteala. Fiecare își primea partea și erau mulțumiți. Până atunci însă nimeni nu știa unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
închidă o ființă supranaturală într-o peșteră? Ia, spuneți-mi, întrebă el după câteva clipe în care căutase febril o posibilitate de a confecționa un dispozitiv infernal, putem face rost de niște îngrășământ chimic? Azotat de amoniu, vreo mie de kilograme? Habar n-am! spuse Calistrat. Poate că da, însă la ce-ți trebuie? Mai avem nevoie de niște motorină și câteva capse, continuă Toma să vorbească, ca și când nu auzise întrebarea moș neagului, astea cred că sunt mai ușor de găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
treaba. Ce spui tu acolo? întrebă femeia. Nimic, interveni Cristian, vorbim de ale noastre. Se apropie de lada de lemn și o deschise. Înăuntru, înveliți în hârtie parafinată, se aflau cei zece cilindri de dinamită. Erau încărcături de jumătate de kilogram și își dădu seama că avea sufi cient exploziv pentru a rezolva treaba pe care și-o puseseră în gând. Se apucă să desfacă ambalajul și încremeni pe loc. De unde ai luat-o? întrebă el, neîndrăznind să se mai miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu era convins de ajutorul din partea zeilor, dar nu mai întinse vorba. Ridică de jos bocceaua și dădu să plece. Greutatea acesteia îl miră. Nu se așteptase să cântărească atât de mult. După părerea lui, erau acolo peste douăzeci de kilograme de aur. Odată ajunși acasă, îi găsiseră pe Pop și pe nevastă-sa topiți de fericire. Se jucau cu nepotul întrecându-se care mai de care să-l poarte în brațe și să-l alinte. No, să ne iertați, dragilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să mă gândesc mai târziu la problema aceasta. Altceva? Cum vrei, ridică Boris din umeri. De ce crezi că te-am întrebat de cantitate? Ia spune! Păi, una e să scoți din țară câteva sute de grame de aur, alta câteva kilograme dar, și mai complicat câteva sute de kilograme. Nu va fi simplu deloc, chiar dacă vom reuși aici, pe loc, să ne mișcăm cu discreție maximă. Și, ce propui? Să încercăm să-l vindem în România. Poate găsim o piață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Altceva? Cum vrei, ridică Boris din umeri. De ce crezi că te-am întrebat de cantitate? Ia spune! Păi, una e să scoți din țară câteva sute de grame de aur, alta câteva kilograme dar, și mai complicat câteva sute de kilograme. Nu va fi simplu deloc, chiar dacă vom reuși aici, pe loc, să ne mișcăm cu discreție maximă. Și, ce propui? Să încercăm să-l vindem în România. Poate găsim o piață de desfacere aici. Care piață? Cine crezi că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imediat de la volan și veni în spatele mașinii. Aruncă o privire scurtă spre prizonierul său și lăsă oblonul din spate să cadă. Îl apucă de picioare și îl trase jos. Omul acela avea o putere extraordinară. Cristian cântărea peste optzeci de kilograme, dar uriașul nu păru să depună nici un efort. Îl prinse cu dexteritate de brațul drept, chiar înainte ca trupul inspectorului să atingă pământul, ajutându-l să se ridice în picioare. Îl întoarse fără menajamente cu spatele la el, pentru a-i verifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mari de la picioare, cum sta în dreptul geamului înalt, așteptând să ies și eu de sub duș. Tanger a rămas capiu de la pescuitul pe râurile și lacurile cele mari din Rusia asiatică, pe Baikal, pe Enisei, visează noaptea pești de zeci de kilograme cu burțile-n sus, transparente de li se văd înăuntru ciorchinii roz de icre. Din visele ăstea homerice, se scoală dimineața la patru, încă pe-ntuneric, își trage-n picioare ghetele vechi (ca să nu piardă timpul nici nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aruncă pe cel otrăvitor, atât de repede’ că-ți ia ochii operațiunea asta și te trec fiori, dacă nu s-a ales tot peștele rău, o să orbim... Se mai vinde ceva și pe loc, din barcă, cu șaptezeci de mii kilogramul de hamsie, și ziua pescarilor s-a terminat, înainte de nouă dimineața. Femeia lui Tanger, sfrijita cu inel cu piatră albastră despre care am aflat că nu-i era nevastă, spune că altceva l-a căpiat, băutura pe care-o bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Cum să fie scump dacă (se apropie de mine până ajung să-i simt mirosul gurii) e-adus de-afară? Și cum te-a lăsat cu atâtea kile de wolfram la vamă? Dac-am declarat... Am spus, tată, am zece kilograme de... ăia au început să râdă, au zis toți lasă-l că-i nebun... Așa am trecut, vezi? - Da’ spune-mi ce-ai mai făcut cu plecarea aia la Strasbourg. - Ce plecare? - Păi nu spuneai anu’ trecut, domnu’ Ambrozie, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În timp ce fata din oglindă Își finisa machiajul și la ochiul drept. Sincer, era destul de sexy. Am răsucit Între degete superba bluză violet pe care intenționasem s-o port. Asta Înainte să-mi dau seama că Îmi aducea mult prea multe kilograme În plus. ― Accidentul ți-a afectat și vederea? țipă Maria. Arăți foarte bine cu ea. Pune-ți nenorocita aia de fustă și haide. M-am uitat nemulțumită la ea. Purta un top negru și o geacă de piele, o pereche
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
la chipul ei palid și Încercănat, la buzele ei aproape albe, la pomeții osoși și ochii Întunecați, ușor ieșiți din orbite. Arăta chiar mai rău decât ultima dată când o văzusem deși, dacă s-ar mai fi Îngrășat vreo cincisprezece kilograme, ar fi fost chiar frumoasă. ― Ai găsit ceva drăguț? mă Întrebă ea, jucându-se cu vârfurile părului său lung și blond. ― Nu chiar. ― Mie mi-a plăcut aia, zise ea arătând către o bluză vernil, dar toate numerele Îmi erau
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a plăcut aia, zise ea arătând către o bluză vernil, dar toate numerele Îmi erau prea mari. Probabil toate numerele din lume Îi erau prea mari. Iar ea chiar părea să se laude cu asta, de parcă a cântări patruzeci de kilograme la cei șaptesprezece ani ai săi era un motiv de mândrie. ― E o culoare drăguță... ― Tu și fratele meu nu v-ați mai văzut de ceva vreme, vorbi ea peste mine. Preferam subiectul cu numerele prea mari. ― Da, am aprobat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
chiar cal care a străbătut istoria României din 1953 până în 2007, când la pas, când la trap. Nu îndrăznesc să mă compar cu Fefeleaga & Bator, sisifii lui Agârbiceanu, fiindcă târâșul, împinsul sau opintitul cu ceva (între 2 și 250 de kilograme) s-au săvârșit, în ceea ce mă privește, fără prea mari suferințe și eroism. Deși uneori era de-a dreptul jalnic ce și cum căram, nu m-am simțit umilită decât rareori, nu m-am prea văicărit și nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
am început s-o strig și eu ca brigadierii din Brănești, Cățelu, Cătrunești-Măineasca, adică Madamana, într-un singur cuvânt, pot să spun doar că mi se părea de-a dreptul o halterofilă. Deși n-avea mai mult de 60 de kilograme, am văzut-o ducând în brațe saci de mălai, lăzi cu marmeladă, bidoane cu untură, butoaie cu țuică, un porc grăsuț, ba chiar proptind cu spatele șareta rămasă fără o roată. M-am întrebat mai târziu unde erau bărbații în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
doi săculeți de pânză, unul gri, altul bej, pe care îi bălăngăneam pe lângă mine. În sacul gri erau cipicii croșetați din lână groasă, pestriță, de umblat prin clasă, chiloții negri și tenișii albaștri pentru sport, de totului tot nici măcar un kilogram. În schimb, sacul bej pentru ujină atârna cât un pietroi, din cauză că îmi duceam mâncare ca un săpaș: șase felii mari de pâine unse cu ce se nimerea, trei mere, trei gutui, șase nuci, trei eugenii, o pungă de bomboane acrișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
roți, în rucsacuri, în genți, coșuri, valize, pungi colorate de plastic, cu taxiul, pe jos, în tramvai sau pe bicicletă, în mașină, tren, avion, autocar sau vapor, ba chiar de două ori în căruță. Dacă socotesc o medie de 10 kilograme pe zi (deși uneori duc de trei-patru ori mai mult și în ture repetate), se adună vreo 70 de tone. Ies la raport, purtate în mâini sau în spate, singură sau cu ajutor, mii de provizii de la piață și magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
carne. Problema a fost mai gravă din momentul în care nu am mai avut la dispoziție grădina părinților și situația generală s-a înrăutățit. De multe ori, mă duceam de dimineață cu copiii la coadă ca să cumpărăm fiecare câte un kilogram de zahăr. Am avut noroc cu copiii și pentru că, în general, au fost sănătoși. Au avut boli de copii, la febră mare le făceam comprese cu oțet de mere. Mai grav a fost cazul când una din fete s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
era timp pentru întocmirea actelor de preluare a casei din partea județului. În ultima zi, am făcut un foc mare în grădină, unde am ars multe lucruri, pe care nu aveam voie să le luăm. Adulții aveau dreptul la 80 de kilograme, iar copiii la 30 de kilograme de bagaje, duse în lăzi anume făcute și oferite la vama din București. Trebuia să plecăm cu avionul și am ajuns în sâmbăta de Paști la aeroportul din Frankfurt. Și ai început noua ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
preluare a casei din partea județului. În ultima zi, am făcut un foc mare în grădină, unde am ars multe lucruri, pe care nu aveam voie să le luăm. Adulții aveau dreptul la 80 de kilograme, iar copiii la 30 de kilograme de bagaje, duse în lăzi anume făcute și oferite la vama din București. Trebuia să plecăm cu avionul și am ajuns în sâmbăta de Paști la aeroportul din Frankfurt. Și ai început noua ta viață într-o țară capitalistă. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a călcat pe bec. În fața calului cu mușama stătea doctorița, cu un deget de cauciuc pus pe arătător și chițcăind la unison cu asistentele: — Astea-s curvele de la Filologie, intru în ele ca-n brânză. Aveam 19 ani, 48 de kilograme și stăteam la coada rândului, pentru că eram așezate în ordine alfabetică; mă simțeam umilită cel mai mult de faptul că trebuia să stau desculță pe linoleumul verde, acoperit din loc în loc de pete mici și lipicioase de mizerie. Eu eram cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
lovitură de geniu din partea lui Strickland că a scăpat de corvoadă pictându-i portretul lui Bill Ghioagă. Acesta nu numai că i-a plătit pânza, culorile și pensulele, dar i-a mai dat pe deasupra lui Strickland și o jumătate de kilogram de tutun de contrabandă. După câte știu s-ar putea ca tabloul să mai împodobească și în ziua de azi salonașul vreunei căsuțe prăpădite de pe lângă Quai La Joliette și presupun că acum s-ar putea vinde cu o mie cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
politică era pe muchie de cuțit. Așadar am urcat în biroul lui și am primit o farfurie cu fasole, ca să mă îngraș. N-ar fi fost frumos să ies de la el așa de slab. Ce rușine să am tot atâtea kilograme câți ani aveam. De ce nu m-am hrănit ca lumea? „De când sunteți guvernator?“ - l-a întrebat eu. „De șase ani“ - mi-a răspuns el. „Atunci prefer să nu vă răspund“ - i-am zis. A zâmbit din tot sufletul, pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
adânc și au îndrăznit să se plimbe printre ruine, la Roma, îngroziți de îndrăzneala lor. Anul acesta, din pricina ploilor, cireșele au putrezit înainte de a fi culese. Fructele sunt scumpe. Mi-am permis, totuși, să cumpăr în piața din Neptun două kilograme de căpșuni. Pe drum, m-am întîlnit cu câțiva colegi care mergeau să joace minigolf. M-am dus și eu. Am zis că mă destind puțin. Pe naiba! În loc să mă destind, m-am pomenit că puneam prea multă ambiție în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
62 de grade Fahrenheit... Apropo de asta. Mă izbesc mereu de dificultatea de a transpune reperele luate de americani de la englezi în cele cu care sunt obișnuit: să convertesc gradele Fahren heit în grade Celsius, milele în kilometri, pfunzii în kilograme... Traficul e uimitor de calm, n-are nimic din mitocănia celui de la noi unde ești, la fiecare pas, în pericol să fii înjurat, amenințat. Ar fi foarte instructiv, cred, pentru șoferii noștri să fie obligați să circule măcar câteva sute
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]