8,009 matches
-
Dum spiro spero!" "Cât timp respiri, speră!". Și-am sperat! Am sperat că putem schimba viața noastră, că o putem face mai frumoasă, mai luminoasă, mai plină de satisfacții și de bucurii. Am considerat că e timpul să dăm jos masca temporară și falsă a dușmăniei, a urii și încrâncenării, a morții violente și implacabile, care nu ne reprezenta. Am zis că e momentul să ne arătăm celor din jurul nostru așa cum suntem în realitate, ca obrazul nostru și ochii noștri să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cea a clubului sătesc... Adică, trăiam într-o atmosferă artistică pe care eu însumi mi-o râvneam, dar făceam ceea ce reușeam, însă nu prea multe, totuși, fără școală specială nu înveți pictură sau sculptură, nu diversifici tu chipurile lumii cu măștile tale papier-mâché, astfel că, rând pe rând, am abandonat aceste îndeletniciri artistice "costisitoare", rămânând la fila de hârtie și la creion, pe care și cu care aveam să însăilez dintâile-mi versuri. Însă, până la ele, am trecut printr-o perioadă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
evenimentelor din 1789, dar, în ciuda faptului că Robespierre era una dintre cele mai marcante figuri ale Revoluției, despre el nu știam nimic, sau aproape nimic. Am colindat anticariatele, am cumpărat aproape tot ce s-a scris despre "marele nervos cu mască impasibilă", cum l-au numit istoricii pe omul de la 9 Thermidor, și am reînceput lectura. În anul 1990 piesa despre Robespierre era gata, iar în 1991, avea loc premiera mondială. Găsirea reperelor dramatice a fost însă extrem de dificilă. A.B.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și de alimentarea ideologiei acestora din urmă cu prestigiul nobleței originii ariene. Poate că nici de genealogia acelor grupări germane cvasireligioase, în care, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu patos wagnerian, Iisus nu mai putea reînvia decât sub masca răzvrătită a unui Wodan crucificat 3. După susținerea tezei de doctorat la Uppsala, Wikander se stabilește pentru aproape un an (cel mai probabil din toamna anului 1938 până în vara lui 1939) la München, ca lector de limbă suedeză. Aici îl
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
despre ce puteau vorbi, la Paris, doi exilați fostul elev, Virgil Ierunca, cu fostul lui profesor, Lucian Bădescu despre fără viitorul lor. Virgil Ierunca continuă să fie prezent în actualitatea românească. Într-un dialog purtat în "Vatra" (277/1994), despre Măștile oportuniștilor, criticul îi plînge pe aceștia (oportuniștii); cauza: "în primul rînd oportunistul este mereu încordat, trăiește sub o tensiune de fiecare clipă (de altfel, oportunistul și-a pierdut timpul, pentru a trăi în clipe succesive, fiecare clipă constituindu-se într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sergenții și caporalii în termen. Niște haidamaci, care nu cruțau nimic. Dintre călăi, mai trebuie pomeniți un neisprăvit de sergent major, un sadic, și o femeie, dactilografa, care era în stare să ne mănînce de vii. Feller arbora la început masca bunăvoinței. Dar, după ce ieșea, trimitea o bestie care ne bătea cumplit. Altă plăcere a lui Feller era să ne pună la curent electric. Plăcerea lui și a altuia, un ofițer care a fost și la arestarea mea. Nu putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
după care s-ar fi extins și la intelectualii maturi și vîrstnici. 2) Li s-a dat studenților iluzia că, reeducîndu-se, ei își vor obține eliberarea și își vor putea apoi continua în liniște și siguranță existența. 3) Sub această mască binevoitoare, Securitatea a găsit în rîndul studenților un grup dispus să se implice în acest proces; pornit inițial pașnic, de îndată ce Țurcanu a devenit omul cel mai de încredere al Securității, reeducarea a luat cursul sîngeros pe care îl știm. 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în libertate. Eu mă simt încă la jumătatea drumului". Mai întîi sîntem datori să subliniem că aceste amintiri au fost scrise, ne spune Ion Ioanid, nu doar pentru victime, ci și pentru călăi, pentru acei care, prin mila Domnului, purtau mască de om, după zicerea lui Petre Țuțea, fără a fi și oameni. Fostul deținut politic consemna, acum zece ani, că se simte încă la jumătatea drumului spre libertate. Nu sînt un sceptic, mi-am refuzat întotdeauna cinismul, dar la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
simbolizau esența progresului istoric. Importată din URSS, ideologia comunistă a justificat atacul împotriva societății civile, a pluralismului politic și economic, nimicirea partidelor democratice, distrugerea pieței libere, exterminarea prin asasinat, deportări, muncă forțată, întemnițare a sute de mii de oameni. În spatele măștii "umanismului socialist" s-a ascuns cel mai profund dispreț pentru om ca individ". Întemeiat pe documentația acumulată și probele administrate, ce argumentează natura antipatriotică a totalitarismului comunist, Traian Băsescu afirmă îndreptățit, pentru prima oară de la înălțimea acestei funcții, în fața Parlamentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
s-au adunat în fața palatului. Totul a decurs pașnic pînă cînd, în mulțime, au pătruns camioane, încărcate cu trupe de șoc, muncitori înarmați cu pistoale și cu arme automate, alături de ei, soldați din divizia Tudor Vladimirescu. Dînd la o parte masca democratică, guvernul Groza a instituit o adevărată teroare. Agenții lovesc cu răngi de fier, se trage în manifestanți, sînt morți și răniți de ambele părți. În țară, liderii locali ai PNL și PNȚ sînt vînați, arestați și chiar omorîți. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
auziseră versurile. — Dar te-ai îmbătat bine, amice, de-ai lăsat tu câteva versuri să se-audă de la tine, îl bate pe umăr Mihail. — Ei, ei, stai așa... C-oi fi eu tont și fonf și slut și am o mască incoloră... De cimpanzeu sau de mamut, dar voi să știți, femeile m-adoră ! De sunt urât și nătăfleț, de n-am nici mușchi, nici intestine, un singur lucru am măreț, și... — Și ? ! — Și ce ? Și-mi pare foarte bine ! — Dacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mare diversitate de situații și evenimente care Îți fac de multe ori imposibilă, „ne-realistă”, tendința ta de a-ți păstra și respecta principiile. Totul, se pare, În lume, ne Împinge spre a ne „trăda”, spre a ne schimba Încontinuu măștile, În acest „carnaval existențial”; iar noi ne părăsim Într-un asemenea, radical, mod ideile juneții - când, o spuneam, fusesem cu adevărat curați, apți de idealuri Înalte, umane! -, Încât nu numai că nu le recunoaștem În anii greori și tracasanți ai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
varii domenii, dar și de imaginație „debordantă”, capacitate analogică, „desfrânare, beție și dans”, adică o anume, insistentă, capacitate de a depăși granițele acelui bun-simț care uneori e o frână, un adversar al noului, cel ce se ivește nu rareori sub măștile, sub chipurile cele mai paradoxale. Da, dar dacă În chinuita, dureroasa și totuși fericita mea copilărie au apărut - și a trebuit să-i suport, confuz și zăpăcit! - mugurii a ceea ce am numit mister - capacitatea de a Înconjura ființele, lucurile și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum o spuneam, e suficient de „nebun”, de „mândru” de infirmitatea sa socială, Încât, În loc s-o ascundă, cu răbdare, calm, prudență până la marginile vicleniei - se știe, prostia și nebunia folosesc adesea viclenia, pentru a se „strecura”, pentru a se „masca!” -, „Îi” face un loc, modest la Început, printre ceilalți, acestei „prostii” la care ține, pe care o crede o „altfel de inteligență”, iar, apoi, „singura, adevărata inteligență!” și, nu m-ar mira ca talentul său oratoric, cu care și-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încercând să ne intre În voie, vroind să ne răstoarne „pe dinlăuntru”, să ne submineze, cum se zice! Și atunci, nu-i așa, cu atât mai lăudabile „creațiile” unor tineri tovarăși-scriitori, precum Petru Dumitriu sau Titus Popovici, care „le rup masca de pe față acestor târâturi, chiaburi care Îndeamnă satul să nu-și dea animalele și pământul, neînțelegând, aceste scorpii, revoluția mondială, sau intelectualii lași și corupți, legionari sau nu, care murdăresc tot ce ating”... ejusdem generis!... Da, „revoluția” m-a ales
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi fost „instalată” undeva pe la mijlocul existenței umane, ea s-ar bucura de o faimă ceva mai blândă, ar fi - ceea ce eu, În profunzime, cred că este! - În ochii multora doar una din acele etape ale formării și cunoașterii, o altă „mască” a ceea ce numim pripit viață, o formă de a rezista timpului. Deoarece timpul este acela care ne transformă, nu-i așa, din copii În tineri și apoi din tineri În maturi și așa mai departe; iar carnea, arterele și nervii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și Înșelătoare, dar senzația și chiar „sentimentul” tău este același, identic, și „el” este adevărul: pe tine nu numai că nu te-a schimbat „timpul” cu uriașa-i Încărcătură de fapte, oameni și evenimente, dar iată, apar În tine, sub masca unui „fals trecut”, semnele și semnalele existenței În ceea ce are ea, de fapt, esențial. O repetiție care, de fapt, nu este o repetiție, și poate, prin această „viziune” a naratorului proustian, putem Înțelege și una din „cheile” filosofiei nietzscheniene, acea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
minții și sufletului uman, loc secret și incitant care i-a interesat și pasionat pe cei din vechime; Grecii, În primul rând, și care le-au exprimat desăvârșit și inegalabil, Într-un fel, prin limbajul lor ce era cel al măștilor și al figurilor hibride, numiți monștri, sau prin Zeii lor care s-au amestecat Întotdeauna, adesea nepoftiți și insolenți, brutali, În destinele „celor de jos”, trăind ei Înșiși, apoi, ca printr-o contagiune sau printr-un firesc „reflex de oglindă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care cineva aducea vorba despre cocaină (care devenise, e drept, un obicei nocturn regulat), amănunte ale acestei vieți ascunse începeau să se reverse provocator din gura mea. Deși atunci când remarcam expresiile întristate, uimite, ale celor care îmi intuiau durerea din spatele măștii, schimbam subiectul și le ofeream noua mea mantra - “Glumesc, glumesc doar “ - și atunci o prezentam din nou pe prietena mea de moment unor oameni care o cunoșteau de ani de zile. Fata își ridica privirea din oglinda plină de dâre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spațios atunci când am avut acest schimb de replici și am încercat să clarific situația ridicându-mi brațele și rotindu-mă încet ca să-i dau șansa să-l admire pe Bret din toate unghiurile. - M-am decis să nu port nici o mască, am zis eu cu mândrie. Vreau să fiu adevărat, dragă. E ceea ce se cheamă Fața Oficială. În timp ce continuam să mă rotesc l-am observat pe Victor, labradorul cafeniu, privindu-mă atent, tolănit într-un colț. Câinele mă fixă atent, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se petrecea absolut nimic înfricoșător la 307 Elsinore Lane - doar un aranjament ludic și inocent menit să-i amuze pe invitați. Ca măsură de precauție împotriva unor musafiri nepoftiți am angajat doi bodygarzi (unul machiat ca Frankenstein, celălalt purtând o mască reprezentându-l pe Dick Cheney) și i-am plasat în fața ușii de la intrare, dincolo de un cordon de catifea, fiecare înarmat cu o listă de oaspeți stropită cu sânge și cu un megafon. Petrecerea urma să fie filmată de unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu femei căsătorite mai vârstnice, casete care încep să apară, destul de „dubios“, pe Internet. „Poftim? O să faci carieră din futut?“ (soția unui industrialist bogat). El se zgâiește la ea de parcă ar fi o legumă, apoi îi trage pe mutră o mască de gaze. În același timp inventează o serie de cocteiluri, cum ar fi Fundgol, Chiloșlitz, Ciocanul Dement, Weenus, Dublă Penetrare, Părosul și Spermata. Cea mai nouă cucerire - de unde și titlul - o puștoaică insipidă de vreo șaisprezece ani care crede că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zâmbit generos (un rictus de la Klonopin), după care a încercat să-l îmbrățișeze pe Ashton, care s-a întors brusc și a zbughit-o din cameră. Fața lui Nadine tresări aprinsă de îngrijorare - însă numai o secundă - după care redeveni masca zâmbitoare a gazdei. Era un moment semnificativ. Eram deja îngrozit și epuizat. Casa celor doi Alleni era o copie aproape identică a casei noastre - un palat minimalist și imaculat. Exista chiar și același candelabru în holul cu tavan înalt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gardianul, îndreptând lanterna spre ea. Nadine se aranjă, suflându-și nasul. Își drese vocea și privi printre pleoape spre gardian, răspunzându-i, zâmbitoare, cu o voce reținută, fals-voioasă: - Suntem bine, suntem bine, mersi mult de tot. Lumina păru absorbită de masca Nadinei înainte ca gardianul să plece, aruncându-ne o privire neîncrezătoare. Întreruperea provocată de gardian imprimase un aer de realitate confruntării noastre și o făcu pe Nadine să se ridice în picioare și, fără să se uite la mine, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era să mă prind în joc din moment ce era singura șansă de găsi răspunsuri. Voiam să trec peste detaliile contrafăcute și să pătrund în inima unui adevăr cuprinzător - oricare ar fi fost el. Nu voiam să accept nimic din partea lui sub masca prefăcătoriei; voiam să fie sincer cu mine. Și chiar dacă lui nu-i era atât de simplu, el fusese cel care inițiase conversația și doream ca ea să continue. - Păi nu vrei să ... mori pentru țara ta, am zis încet, înțelept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]