6,868 matches
-
că ar fi bine să invităm și pe frații Huber. Cel mare, David, are mașină... Apropos, ce zici de prezența mea de spirit cu "iubita"? Te-am salvat, Allan, să știi... IV Mă deșteptam în fiecare dimineață cu o nouă mirare. Patul meu de campanie se afla chiar lângă ușă, și cele dintâi priviri descopereau o încăpere ciudată, cu fereastra înaltă și zăbrelită, pereții vopsiți în verde, un vast fotoliu de paie și două taburete, alături de o masă de lucru, câteva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
căci era iarnă și curtea pietruită. Dar eram mândru de curajul acesta al meu; ceilalți aduceau cu ei și câte o găleată cu apă caldă și, când au aflat că îmi iau întotdeauna dușul rece, nu și-au putut ascunde mirarea și admirația. Gîteva zile, toată casa n-a vorbit decât despre baia mea de dimineață, fără apă caldă. Așteptam să-mi spună ceva și Maitreyi, pe care o întîl-neam devreme de tot, la ceai, într-o sari albă, simplă, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cavalerul găsi comoara. (Îmi era peste putință să continuu. Mi se părea că Maitreyi înțelege jena mea. dar când ridicai ochii, o văzui că asculta foarte atentă si, aparent, foarte interesată de cele ce vor urma.) Care îi fu însă mirarea, când peste comoară descoperi un balaur viu, cu ochi de jăratec și gura de foc. Roșii pronunțând ultimele cuvinte.) Atunci... ― Dar pomul? întrerupse Chabù... Ce-a zis pomul? ― Acela nu era un pom fermecat și n-avea darul vorbirii: așa că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-mă să prind înțelesul acelor cuvinte pe care le striga Maitreyi când era chemată sau când se supăra. Învățasem, astfel, că giacè înseamnă "vin acum"; iar ki vishan! ― pe care îl auzeam în orice discuție ― un fel de exclamație și mirare, ceva cam "ce extraordinar!". Manualul meu nu prea m-a învățat mult și, când Maitreyi mi-a propus să luăm lecții împreună, am primit. În schimb, eu trebuia să-i dau lecții de franceză. Chiar în acea zi, imediat după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitreyi înveștmîntată în cea mai frumoasă sari pe care o avea, de culoarea cafelei crude, cu șal maron și papuci de aur. ― Fiică-mea ține o conferință despre esența frumosului, îmi spuse. Eu îi privii surprins și zâmbii cu o mirare și încîntare prefăcute. Maitreyi se juca indiferentă cu șalul. Avea un sul manuscris în mână și coafura foarte îngrijită. Fără îndoială că se parfumase cu "Keora atar", pentru că pătrundea până la mine esența aceea zăpăcitoare. ― Îi urez din inimă tot succesul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Grăbesc pasul. Nu mă opresc decât la o dugheană ca să-mi cumpăr țigări. "Scissors", singurele pe care le găsesc. Ardea o lampă de acetilenă, și câțiva drumeți se odihneau fumând huka, cu pufăituri lungi, potolite. M-au privit toți cu mirare, și unul a ieșit chiar în șosea, să mă vadă cum pornesc mai departe, singur, în întunerecul dinainte. Nu știu până la ce ceas am mers și prin ce sat am trecut. Nu-mi era nici somn, nici obosit nu mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
văduvă"... Ascensorul se opri și Adrian se retrase ca să facă loc nou-ve-niților, două doamne și o foarte tânără fată, și doi bărbați, aproape bătrâni, dar încercînd zgomotos să-și ascundă vârsta. - Coborîm? întrebă Adrian pe unul din ei, cu oarecare mirare. - Așa s-ar spune. Voiați să urcați? - Ah, făcu Adrian ridicând din umeri, asta e greu de spus. Cine ar îndrăzni, întrebat dacă vrea să urce, cine ar îndrăzni să răspundă: Nu? Una din doamne izbucni în râs și-l
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Și într-un anumit sens mi se pare firesc că Leana a dispărut dintre noi acum un an, un an și jumătate, în preajma războiului. - Ți-e teamă că nu s-ar fi putut adapta împrejurărilor? întrebă Cladova cu o falsă mirare, ca și cum s-ar fi silit să nu pară sarcastic. Te asigur că te înșeli. Leana e o femeie originală și o mare artistă, dar știe să facă deosebire între fantezie și autenticitate... și sinucidere. Dovadă, cum spuneam adineaori, că a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că a mai adăugat ceva, îl întrerupse Bărăgan cu o prefăcută naivitate. Le-a mai spus că n-o cheamă Leana, dar că așa a fost ea blestemată, să cânte prin cârciumi... Hrisanti întoarse brusc capul și-1 privi cu mirare. - Dar de unde știi de asta? îl întrebă. Asta le spunea Leana la "Floarea-soarelui", acum aproape douăzeci de ani. -Toată lumea le știe, continuă Bărăgan zâmbind. Și mulți pretind că au auzit-o și ei, cu urechile lor. - În orice caz
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în mai 1969... E, în orice caz, ceva subversiv. E împotriva Statului. Se întrerupse o clipă, întoarse capul spre ușă, făcu un semn, și continuă ridicând glasul. - Este împotriva așezării noastre socialiste. Întâlnești saboteuri în orice întreprindere. Nu e de mirare. Dușmanul de clasă nu renunță la privilegiile pe care, pe bună dreptate, partidul și poporul... Ușa se deschise și în prag apăru Ioanichie Petrescu. Intră, cu tabacherea deschisă, îmbiindu-i. - Știu, știu bine că nu fumați, dar eu, în orice
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de anii studenției. Apoi îl întîmpină o alee străjuită de arbori înalți; în clipa următoare poarta se deschise și mașina, înaintînd încet pe pietriș, se opri în fața scării de piatră vânătă. "De ce nu coborîți?" auzi un glas necunoscut. Privi cu mirare în jurul lui; nu era nimeni. I se păru că sus, în capul scării, se deschisese ușa. Era deci așteptat. "Ar trebui să cobor", își spuse. Trezindu-se, îl orbi lumina puternică de-afară și privi surprins ceasul. Nu era încă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al doilea război mondial, care abia începuse, este, de fapt, un război ocult între două societăți secrete, și anume între Templieri și Cavalerii Teutoni... Dacă un om de inteligența și cultura lui Mathila Ghyka putea gândi astfel, nu e de mirare că tradițiile oculte sunt desconsiderate... Dar văd că nu spuneți nimic, adăugă zâmbind. - Vă ascultam. Mă interesează... - De altfel, nici nu e nevoie să vorbiți prea mult. Am să vă rog doar, la sfârșit, să-mi răspundeți la o întrebare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
răspund! - Care problemă, domnu Matei? îl întrebă Nicodim. Ar fi vrut să răspundă: Problema care ne frământă pe toți!" dar își simți deodată clătinîndu-i-se toți dinții și, umilit, furios, îi strânse cu putere. Apoi făcu câțiva pași spre ieșire. Spre mirarea lui, ceilalți se depărtară de masă și-l lăsară să plece. Voi să se mai întoarcă o dată și să-i salute pe toți, ridicând brațul, dar fiecare mișcare îl istovea. Șovăind, suflând greu, pe nări, pentru că-si ținea gura încleștată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i omori. Nu-ți făceau nici un rău... De mai multe ori, în fața cafenelei, Antim încercase zadarnic să-i ia violoncelul din mână. În cele din urmă, ridicase exasperat brațele în aer și, deschizîndu-i larg ușa, o poftise să intre. Spre mirarea lui, fata intrase cu pasul sigur, cu fruntea sus, zâmbind și rotindu-și privirile în toate părțile, parcă ar fi căutat pe cineva, sau poate doar ca să se convingă că nu era intimidată. Când au intrat, abia trecuse de zece
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
brațul. - Ți-am spus: ține cald. O scoți după ce coborâm în salon. E mai ușor s-o porți în spate decât s-o duci în mână... Nu mai avem mult, adăugă. Așezase rochia de mireasă, dar își dădu seama cu mirare că nu încăpea în ladă, și rămase câtva timp derutat. - Poate ar fi mai bine să-mi suflec mânecile, spuse. Dacă ții o clipă lanterna... Ieronim i-o luase și, cu mâna stângă, distrat, începu să preseze franjurile rochiei. - Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi repetase, dar când aveam vreo 14,15 ani, am citit o povestire ciudată, destul de stranie, o poveste într-un anumit fel absurdă, și povestea asta m-a silit să devin muzicant..." Casals îl ascultase zâmbind tot timpul și, spre mirarea lui, nu părea surprins. În fond, asta se întîmplă cu noi toți, cu toți artiștii, îi spusese. Pe de o parte, trădăm, trădăm un ideal, căci orice ideal, în cele din urmă, este inaccesibil. Dar pe de altă parte..." Fata
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de toamnă, imaginația parcă-i mai sprințară. Aud ropot de cal în galop... „Trebuie să fie un călăreț de Țarigrad, care aduce cine știe ce veste către vodă?” Îmi trec mâna peste frunte, ca să-mi alung vedenia... Și nu mică îmi este mirarea când, într-adevăr apare un călăreț, dar pe o biată mârțoagă, care-i gata-gata să-și dea duhul... Pe nebăgate de seamă apare și ieșeanul, făcându-mi semne de departe. Când ajunge aproape, îmi compun o figură oficială, care nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
plătească „la 21 a lunii maiu”, stareța Antonia a mănăstirii Socola spune: „Și spre mai bună încredințare, iscălindu, am pus și pecete sfinti mănăstiri”. E posibil ca într-un an de zile să fi învățat să scrie. Nu-i de mirare. Poate... Dar să nu ne impiedecăm de lucruri mărunte, vere. Știi ce am băgat de seamă că scrie în majoritatea actelor care vorbesc despre vii? Dacă n-ai să-mi spui, de unde să știu? Am observat că unde este o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că “a adormit pe cămeșa fimeii” cum se zice și am de așteptat nu șagă - gândesc eu când urechile îmi sunt lovite de un râs din toată inima. Întorc capul înspre partea de unde vine hohotul. Nu mică mi-a fost mirarea când din spatele unui trunchi de tei iese ieșeanul. Bănuiam eu că nici nu ți-a trecut prin cap că eu te voi aștepta acolo unde îi era locul barierei Socola. Adică? Păi Bariera Socolei nu făcea parte din cele 11
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Mama lui - mătușa Rarița - intra în bucătărie, dar nu zăbovea prea multă vreme...Intr-o seară, însă, după ce am închis oile în ocol, am intrat în cuhne, să primesc porția de mâncare, ca de obicei...Si mare mi-o fost mirarea când l-am văzut pe nenea Jănel stând pe prispa casei, cu privirea pirdută în zare. Când m-o văzut, sau mai degrabă când m-o simțit, s-o luminat la față și m-o întrebat: „Ce faci, mânzule?” Si
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se învârtă în jurul nostru cu gând hain...Asta ne lipsea, Dumitre! Apoi multe mi-au trecut și mie prin cap, dar la lupi, și încă la o haită, nu m-am gândit - a răspuns moș Dumitru, clătinând din cap a mirare. Când ne spui pățania țiganului cu haita de lupi, moș Pâcule? a întrebat Hliboceanu. Diseară, la Crâșma din drum. Colea la căldurică, cu un vinișor fiert dinainte și cu niște guri căscate ca ale voastre în față, îi altceva - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu adevărat. Si ce credeți că am putut să văd?!... Cerul era negru de atâția nouri, iar ploaia curgea ca și cum s-ar fi rupt zăgazurile cerului...Tuna și trăsnea fără încetare...M-am pipăit și nu mică mi-a fost mirarea când am simțit că eram ud din cap până în picioare, dar de apă, nu de sânge... Apoi bine, măi pâclișâtule! N-ai putut să spui mai repede ce s-o întâmplat? Ne-ai ținut cu sufletul la gură o jumătate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
el doarme? Frumos! N-am ce spune.” Paznicul n-o avut încotro și l-o trezit pe doctorul de gardă. Acesta, somnoros, l-o întrebat: „Ce spui? Ce strigoi, omule?” Au ieșit în curte și nu mică le-a fost mirarea când l-au văzut pe omul turmentat vorbind cu strigoiul prin ușa morgii...Atunci doctorul s-o înfuriat : „Ce-i cu zăpăcitul acela care vorbește de unul singur la ușa morgii?” „Ii un bețiv care o dat buzna peste mine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aceiași clopoței deasupra ușii. Ritmul bătăilor inimii i se acceleră fără voie. Se apropia de ulița care ducea la casa părintească. Salcâmii și stejarii cu frunze dese, gardurile, unele din piatră, scânduri sau nuiele împletite (ale celor mai sărmani), de mirare, erau la fel ca înainte, numai că păreau mai mici. *** Firesc, primele lui amintiri erau legate de casa părintească. De fapt, în ogradă erau două clădiri. Într-una locuia el cu mama, cu fratele și surorile mai mari, Mărioara și
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
am oprit lângă un copac bătrân, ne-am lipit, ținându-ne strâns de mâini, în jurul tulpinii groase, sperând să nu fim văzuți. Nemții ne-au înconjurat, noi, în desperare de cauză, am încercat să le opunem rezistență. Nu-i de mirare că eu am fost rănit de baioneta unuia. Urmarea, după spitalizare (rana fusese serioasă), m- a așteptat iar detenția!“ Îl privea pe când urca în tren. Fără a fi bătrân la cei nici patruzeci de ani, îi stârnea niște sentimente greu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]