6,725 matches
-
femeie în nici un fel. Ceea ce nu înseamnă că aș fi fost băiețoasă, ci mai degrabă îmi trăiam pe atunci feminitatea în deplină inconștiență, uneori ca o plantă, alteori ca un animal, cum numai la vârsta aceea e cu putință, în ciuda mirărilor pe care le-ar putea trezi afirmația în această epocă hipersexualizată. Cu toate acestea, o anumită revoltă față de propriul gen mi-a fost mereu caracteristică, deși nu-i pot localiza cu precizie sursa. Poate să fi fost de vină patriarhatul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
drepturi speciale! Plin de indignare i-am scris Melaniei, așa, ca să fie informată. Individul respectiv era mic de statură, un om butucănos care de la 17 ani avea ca țel principal în viață ... să mănânce bine, astfel că nu era de mirare că fetele nu se prea uitau la el. Probabil că fata nu știa cum să-l mai refuze, iar eu nu eram decât un pretext. Mai departe pot să-mi închipui foarte ușor ce s-a întâmplat și să-mi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
trebuie să-i mai dăm peste ce datorăm anual 5 măsuri de unt, 40 găini și 400 de ouă.... Lucrul domnesc niciodată nu se isprăvește în casa noastră, noi într-o parte iar muierile noastre torc necontenit și e de mirare că mai avem cămașă în spate sau o bucată de pâine la gură. Locuiesc în satul nostru mai mult de zece servitori ai domnului, care pe noi nu ne ajută nici la dări, nici la altceva, darea lor câzând asupra
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
culeasă de pe drum). Să tragem, de fapt, aerul, făcîndu-ne că-l dăm afară, atunci cînd vreun profesor ne punea să suflăm. Să avem șervețele parfumate cu care să ne ștergem degetele (sau să fumăm cu mănuși). Nu e deci de mirare că diminețile în care ne sim țeam cel mai bine erau cele cețoase - ceața ne era cel mai bun aliat. În plus, contribuia și ea la crearea efec telor speciale de care aminteam mai sus. Ce să mai vorbim de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Caiete ; „Ori cîte definiții se pot da artei, ea e totuși, în ultimă analiză, expresia unei reacții specifice la problemele existenței, mărturie semnificativă a participării la ea“ - George Gană). Uneori, contribuiam și eu la acest tezaur de gîndire. „Sf. Augustin : «Mirarea este speci fică unui om deștept». Iar nemirarea este spe cifică pros tului și înțeleptului“ - completam eu cu înțe lepciune. La școală, mă duceam la rîpa din apropierea liceu lui (un alt loc unde obișnuiam să ne ascundem pentru a nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sau ștergeu urmele pe care tălpile lui le lăsau pe nisip. Deodată băiatul a ridicat privirea și a descoperit la cîțiva pași în fața lui un grup de oameni care nu știu ce făceau. S-a apropiat curios și mare i-a fost mirarea cînd a descoperit jos, pe nisip, un pește uriaș. Oamenii vorbeau că îl adusese apa și se întrebau unul pe altul ce fel de pește era. Unii ziceau că ar fi delfin. Orice ar fi fost, oamenii erau gospodari și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
reușește să pătrundă în mințile sărace și încețoșate ale copiilor ca în niște încăperi slab luminate, își încălzește propriul suflet la lumina incandescentă emanată de zecile de ochi ațintiți asupra sa, se străduiește să descifreze de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a înțelegerii. Cred că astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă intens, în ambele sensuri (de la învățător la clasă și invers), reprezintă mirajul profesiei de învățător. Dascălii cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
unde era director pe vremea aceea d-ul Horațiu Vornica. Aveam și eu niște tablouri expuse pe acolo, iar d-lui Mașek i-au plăcut foarte mult, așa că l-am invitat la mine acasă, ca să vadă și alte lucrări. Spre mirarea mea, a acceptat invitația, așa că a doua zi pe la ora 11, am fost la el la hotel, lam luat și am plecat pe jos spre apartamentul unde locuiam, la câteva sute de metri distanță. Aici am avut o discuție foarte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
plecarea din Oradea. Acum în schimb regreta că drumul se apropia de sfârșit, iar noaptea petrecută împreună a fost ceva de neuitat și a râs cu multă poftă. Abia atunci le- am povestit și noi pățania noastră arătându-le dicționarul. Mirarea a fost enormă, peste un sfert de oră a fost o liniște de mormânt în momentul când ne-a văzut fețele în cuprinsul cărții. Neștiind ce să creadă, toată noaptea le-am dovedit că eram niște adevărați nebuni, iar acum
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
peisajul ce era lăsat în urmă. Imediat își deschidea aripile largi luându-și zborul, întorcându-se în lumea sa pe tărâmul apelor și a văzduhului, lăsându-ne pe noi trecătorii să ne continuăm drumul în mica noastră drumeție. Sunetele de mirare și de bucurie pe care le scoteam cu toții la fiecare peisaj de vis ce apărea oferindu- ne o stare melancolică și în același timp o bucurie imensă ne dădeau de gol pe mulți dintre noi, deoarece eram pentru prima
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dai tot de ei. De fiecare dată mai au ceva de spus, ceva de arătat, iar televiziunile se bat să le surprindă orice gest, orice interjecție și să împărtășească poporului aceste frânturi de materie divină. Prin urmare, nu e de mirare că astfel de personaje îi bântuie pe români întrun fel sau altul, indiferent de gradul de cultură al fiecăruia. De fapt, oamenii sunt parazitați de ele, leau intrat în sânge, ca nu știu ce noxă din aerul poluat pe carel respiră. Picătura
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care se găseau, declarînd-o Anthesterion; și cînd cuceritorul a fost inițiat În micile mistere, aceeași lună a fost decretată Boedromion. Desigur, toate acestea au valoare În măsura În care mă ajută să pun ordine În sentimentele mele. Altfel, Între sărbătorirea lui Tezeu și mirarea cu care se uitau astăzi dimineață copiii la o meduză moartă azvîrlită de valuri În cursul nopții pe nisip, n-ar fi nici o deosebire. Și, oricum, e dificil să credem În vanitoasa declarație a lui Balzac: „Privirea mea e asemenea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
astfel un coșmar al logicii și era normal ca pe patul său, Într-o Grecie În care statuile n-au sîngerat niciodată, să fie adus În cele din urmă Procust Însuși, ucis de Tezeu. S-a vorbit uneori cu o mirare pe care n-o Înțeleg despre faptul că În loc să Înăbușe, să strivească arta, canonul grec i-a dat strălucire. Dar acest canon era chiar forma unui ideal de frumusețe. Departe de a fi o Închisoare, el era templul grecului. Acesta
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a mai ajuns la Paris. Întors în Spania, a plecat spre India împăratului 1 cu o anume femeie duhovnicească. Mai târziu, s-a întors în Spania, dar a plecat din nou în India împăratului, de unde s-a întors bogat, spre mirarea tuturor celor din Salamanca ce-l cunoscuseră mai înainte. Cáceres s-a întors în Segovia, orașul său natal, unde a început să ducă o asemenea viață încât părea că uitase cu desăvârșire de ceea ce-și propusese mai înainte. Arteaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
tare la Nicky era faptul că nu o întrebase multe lucruri. Adusese cu ea obiecte personale, amintiri de familie, fotografii cu Victoria. Când văzuse fotografia Victoriei devenise îngrijorat și foarte încordat, fără comentarii. În asemenea împrejurări nici nu era de mirare lipsa de afecțiune. De la bucătăria restaurantului venea un miros plăcut condimentat și se auzea zdrăngănit de oale și cratițe, dar nimeni nu se apropiase încă de masa lor să le ia comanda. Carmen ajunsese la conlcuzia în acel moment că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care el e receptat nu e cel mai mult sau mai puțin rarefiat al sălii de expoziție, nici măcar al cinematografelor dart et essai, dacă ele mai există, ci (mai nou și la noi) acela al mallurilor. Nu e de mirare (chiar dacă e profund regretabil) că el este expus atât de des riscurilor unei receptări „naïve” (dacă e nevoie aici de ghilimele). Cred, pe scurt, că e vorba esențialmente despre contextul, condițiile, rama/cadrul în care are loc receptarea lor. Altminteri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
prin mijlocirea căreia se împărtășește în chip special și prin anumite semne văzute harul lui Dumnezeu. Pe parcursul studiului de față vom distinge elemente liturgice precreștine care au îmbrăcat mai mult sau mai putin ritualul acestei. De aceea nu este de mirare faptul că și Taină Nunții conține în rânduiala ei practici și obiceiuri în aparență deosebite de spiritul cultual ortodox, căci acestea în realitate exprimă trăsături sufletești izvorâte din trăirea misterului, sau altfel spus extind înțelesul liturgic prin gesturi și practici
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și după august; având această siguranță, tu vei putea să-ți desfășori mai bine și mai organic activitatea. Azi am telefonat lui Gaby; mi-a răspuns mama ei care mi-a spus că e răcită în pat; nu e de mirare: aici toamna s’a lăsat timpurie și geroasă; dar nu duce tu grije, vom fi tot atât de bine încălzite, cred, ca George când locuia în casa Florencei. Deocamdată, din prudență inteligentă, nu facem foc; dar de la 1 noembrie instituțiile și deci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
2 rochii de vară, 2 de iarnă, 1 mantou, o jachetă, 2 perechi de pantofi, tot numai câte două. A venit Pauline să ducă rândurile acestea. E deprimată cum nu-ți închipui. În atmosfera în care trăiește, nu-i de mirare că a plâns spunând că ea nu merită să aibe noroc. Iubita mea, Mouetta dragă și mică, cum trăești tu acolo? Ai adevărat atâta hrană cât spui? Nu uita să încerci sistemul cu bouillota pe care noi l’am adoptat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
asta, draga mea? M. 1951 este anul în care Virgil Ierunca a scris poemul Decemvrie, dedicat Monicăi Lovinescu, anul când ea, după o lună de vacanță în care plecase, ca de obicei, spre țărmuri italiene sau spaniole, consemna în jurnal „mirarea straniu indignată a lui Virgil Ierunca că am dispărut atâta timp din Paris fără să dau semn de viață“; este anul premergător căsătoriei lor, care va avea loc pe 3 mai 1952. Primul volum din corespondența EBL cu fiica ei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încă ora, nu? Nu încă! Îi zâmbesc frumos și-mi trec privirea peste vestimentația ei, compusă dintr-un tricou vechi bleumarin, cu mânecă lungă, pantaloni de călărie și cizme asortate. Are un corp senzațional pentru vârsta ei. Nu e de mirare că Suze e atât de subțirică. Mă uit în jurul meu, dar nu văd nici urmă de nimic care să semene a port-manteau care ascunde vreo rochie sau a cutie de pălării. — Deci, ăă... Caroline... Mă întrebam cu ce te îmbraci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
părut și mie. Becky, ce caută numele de Miu Miu aici? Mai dă un pic cu unghia și Tippexul începe să curgă de pe pagină, ca fulgii de zăpadă. O, Doamne. Fă să nu vadă... — Sephora... și Joseph... Nu-i nici o mirare c-am depășit creditul! Îmi aruncă o privire exasperată. Becky, contul ăsta am zis că e pentru cheltuielile casei. Nu pentru fuste de la Miu Miu! OK. Luptă sau fugi. Îmi încrucișez brațele și ridic bărbia spre el. — Așa deci... după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce să le cumperi mirilor. Tocmai vreau să apăs pe „Șterge“ și să revin, când mă opresc. Ar fi destul de cool să văd ce și-au ales alții, nu? Introduc cu prudență numele „R. Smith“ și apăs pe „Enter“. Spre mirarea mea, ecranul începe să se umple cu o serie întreagă de nume de familie. Rachel Smith și David Forsyth, Scottsdale, AY. Annie M. Winters și Rod Smith, Raleigh, NC. Richard Smith și Fay Bullock, Wheaton, IL. Leroy Elms și Rachelle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dintre ele. Ce naiba face aici? Tocmai vreau să-l strig și să-l întreb dacă nu vrea să vină să-i arăt rochia și pe urmă să vină cu mine la un cappuccino rapid. Însă chiar în acel moment, spre mirarea mea, el se uită în jur, se apleacă fără să-l vadă nimeni și bagă mâna după ceva în geanta lui de pânză. Scoate un tricou cu mâneci strălucitoare, pe un umeraș. Vâră umerașul pe stativ, se uită iar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
plimbare lungă pe jos, spune Luke. Și m-am gândit. M-am gândit foarte mult. — La... mama ta? zic cu teamă. — Da. La mama. Și la o groază de alte lucruri. Se întoarce pentru prima dată spre mine și, spre mirarea mea, văd că e nebărbierit. Mmm. Îmi place cum îi stă neras. — Ești bine? — Asta-i întrebarea, spune după o pauză. Sunt, oare? Probabil c-am exagerat un pic cu băutura azi-noapte. Îmi dau jos haina, pentru a da mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]