6,604 matches
-
Dunării. Asemenea mișcări au fost considerate un motiv suficient de către împăratul Nicolae I pentru declararea războiului. Pe 14/26 aprilie 1828, trupele ruse staționate în Basarabia au primit ordinul să atace posesiunile otomane de la sud de Dunăre. Imperiul Rus a mobilizat 95.000 de oameni pe frontul din Balcani sub comanda lui Peter Wittgenstein și 25.000 de soldați în Caucaz sub comanda lui Ivan Paskevici. Otomanii dispuneau de aproximativ 200.000 de oameni - 150.000 pe frontal din Balcani și
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
garnizoanei otomane a acceptat să capituleze pe 7 iunie. Pe mare, rușii au trimis o expediție la Anapa. În regiunea Dunării, atacul forțelor ruse a bătut pasul pe loc, iar împăratul a fost nevoit să trimită în zonă și unitățile mobilizate din Rusia Mică, ceea ce a crescut efectivele imperiale din zonă la aproximativ 60.000 de oameni. Alți 25.000 ai regimentelor de gardă au fost mobilizați, pentru a fi gata să fie trimiși pe teatrul de luptă. După cucerirea Brăilei
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
pasul pe loc, iar împăratul a fost nevoit să trimită în zonă și unitățile mobilizate din Rusia Mică, ceea ce a crescut efectivele imperiale din zonă la aproximativ 60.000 de oameni. Alți 25.000 ai regimentelor de gardă au fost mobilizați, pentru a fi gata să fie trimiși pe teatrul de luptă. După cucerirea Brăilei, forțele ruse au primit noi sarcini. Două brigăzi de infanterie și una de cavalerie au asediat Silistra, iar șase regimente de infanterie și patru de cavalerie
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
să opună o rezistență notabilă. Un atac unui grup separat al forțelor ruse a dus la cucerirea orașelor Poti și Doğubeyazıt. Ambele tabere s-au pregătit intens în timpul iernii pentru reluarea operațiunilor militare. spre sfârșitul lunii aprilie 1829, otomanii au mobilizat pe frontul din Europa aproximativ 150.000 de soldați și, în plus, puteau conta și pe sprijinul a 40.000 de membrii ai forțelor paramilitare albaneze mobilizate de Mustafa Pașa. Partea rusă avea la dispoziție doar 100.000 de soldați
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
în timpul iernii pentru reluarea operațiunilor militare. spre sfârșitul lunii aprilie 1829, otomanii au mobilizat pe frontul din Europa aproximativ 150.000 de soldați și, în plus, puteau conta și pe sprijinul a 40.000 de membrii ai forțelor paramilitare albaneze mobilizate de Mustafa Pașa. Partea rusă avea la dispoziție doar 100.000 de soldați. Pe frontul asiatic, turcii mobilizaseră 100.000 de soldați, un număr mult superior celor doar 20.000 de ruși din regiune. Rușii se bucurau doar de superioritate
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
aproximativ 150.000 de soldați și, în plus, puteau conta și pe sprijinul a 40.000 de membrii ai forțelor paramilitare albaneze mobilizate de Mustafa Pașa. Partea rusă avea la dispoziție doar 100.000 de soldați. Pe frontul asiatic, turcii mobilizaseră 100.000 de soldați, un număr mult superior celor doar 20.000 de ruși din regiune. Rușii se bucurau doar de superioritate navală - pe Marea Neagră cu cele aproximativ 60 de corăbii și în Marea Egee cu cele 35 de vase militare
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
iunie. Doar acum a fost o parte a armatei ruse (Corpul 6) a fost trimisă spre Șumla, în vreme ce restul a fost retras în secret spre Devnea și Provadia, în vederea unei viitoare campanii în sudul Balcanilor. Pentru apărarea Șumlei, otomanii au mobilizat toate forțele disponibile - inclusiv cele care apărau trecătorile Balcanilor sau cele din garnizoanele de la Marea Neagră. Trupele ruse au traversat în această perioadă râul Kamcia și, după o serie de lupte în regiune, au traversat Balcanii și au atacat fortărețele din
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
a efectuat conexiunea dintre trupele lui Alexei Greig și Van Heiden. Armatele ruse s-au apropiat la mai puțin de 70 km de capitala Imperiului Otoman, provocând panică în oraș. Generalul Kiseliov, care comanda trupele ruse din Principatele Dunărene, a mobilizat o parte a trupelor din Muntenia și a traversat Dunărea, îndreptându-se spre Albania. Amenințările multiple l-au convins pe sultan să ceară pacea prin intermediul ambasadorului Prusiei. Rușii și-au încetat acțiunile ofensive și, pe 2 septembrie 1829, a fost
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
aici. Împotriva acestor forțe otomane a fost trimis Paskevici, care a reușit în scurtă vreme să îi alunge pe turci din Akhaltsikhe și Guria. La mijlocul lunii mai însă, otomanii au lansat o ofensivă la scară mare: Seraskerul Gadji Saleh a mobilizat 70.000 și a decis să atace Karsul, pașa de Trabzon în fruntea a 30.000 de soldați a atacat Guria, iar pașa din Van s-a îndreptat spre Doğubeyazıt. Paskevici, în ciuda faptului că se afla în fruntea doar a
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
Franciei apusene în 913. Mai mult decât atât, teritoriul lui Conrad a fost expus neîncetatelor raiduri ale triburilor maghiarilor, intensificate după bătălia de la Pressburg din 907, fapt ce a condus la declinul clar al autorității sale. Tentativa sa de a mobiliza episcopatul din Francia răsăriteană condus de Unni de Bremen pentru a adera la cauza sa în 916 cu ocazia sinodului de la Hohenaltheim nu a întrunit rezultatul scontat. După câteva ciocniri armate, Conrad a reușit cel puțin să ajungă la negocieri
Conrad I al Germaniei () [Corola-website/Science/325403_a_326732]
-
în susținerea disidentei din Europa Centrală și de Est și în special, din România. Între 1977 și 1989, a publicat articole care dezvăluiau și denunțau realitățile epocii Ceaușescu. A făcut parte din grupul prestigios al exilului democratic anticomunist care a mobilizat vocile disidente din România. După căderea regimurilor comuniste, s-a remarcat prin susținerea organizațiilor și mișcărilor democratice din Europa ex-comunistă, în special din România, Bulgaria, Albania și Republică Moldova. a urmat Facultatea de Istorie a Universității București între anii 1966-1970
Mihnea Berindei () [Corola-website/Science/325438_a_326767]
-
și de Est și în special, în susținerea rezistenței față de regimul Ceaușescu din țara natală. După prăbușirea regimului comunist din România, Mihnea Berindei s-a implicat în crearea Grupului pentru Dialog Social și în sprijinirea primelor organizații civice românești. A mobilizat resurse umane și financiare din Franța menite să asiste democrațiile incipiente din România, Bulgaria, Albania, Republica Moldova. În anii 2000, a participat la restituirea pentru istorici și opinia publică a arhivelor Partidului Comunist din România. În primii ani dupa rămânerea să
Mihnea Berindei () [Corola-website/Science/325438_a_326767]
-
New York, la finele anului 1990, expoziția "Brâncuși, Șase capodopere din muzeele românești", cotidianul "The New York Times" făcând cu această ocazie elogiul micilor expoziții de mare semnificație. În 1991 Radu Varia creează la New York și la București Fundațiile Internaționale Constantin Brâncuși, menite să mobilizeze toate competențele naționale și internaționale precum și fondurile necesare pentru restaurarea Ansamblului Monumental creat de Brâncuși la Târgu Jiu. Tot în anul 1991 primește Premiul Ion Andreescu al Academiei Române. În 1992 susține prima sa conferință despre Brâncuși în Aula Academiei. În
Radu Varia () [Corola-website/Science/325466_a_326795]
-
și iunie 1940, și-a continuat studiile postuniversitare cu o bursă la Accademia di România, la Romă. În perioada în care a studiat la Romă, a supravegheat executarea unei copii de pe Columna lui Traian, comandata de statul român. A fost mobilizat și a luptat în al Doilea Război Mondial pe frontul din Crimeea. Revenit la viață civilă, s-a angajat în 1943 la Facultatea de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a urcat una cate una treptele universitare în cadrul până la
Ion Lucian Murnu () [Corola-website/Science/325879_a_327208]
-
avut succes în invadarea Goguryeo, dar a obținut concesii minore și promisiuni de supunere care nu au fost îndeplinite niciodată. Cea mai dezastruasă campanie a Șui împotriva Goguryeo a fost în 612, în care Șui, conform Istoriei Dinastiei Șui, a mobilizat 30 de divizii armate,cu un numar de soldați de aproximativ 1,133,800 soldați.Strapungând linia de fortificații Goguryeo de pe Râul Liao, un detașament de armată format din 9 divizii, aproximativ 305,000 de soldați, au ocolit principalele linii
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
cele mai multe trupe romane din Pontus au fost mutate în Mesopotamia. Două legiuni conduse de Gaius Flavius Fimbria (aproape 12 mii de oameni) au refuzat să plece și au fost o pradă ușoară pentru Mitridate al VI-lea. Legatusul roman a mobilizat sclavi ca să lupte alături de legionari, dar persanii au câștigat prima bătălie. Romanii au pierdut 500 de oameni și s-au retras. Mitridate a fost rănit în față de o săgeată, dar s-a recuperat în câteva zile. Bătălia de la Zela a
Bătălia de la Zela (67 î.Hr.) () [Corola-website/Science/324947_a_326276]
-
au organizat atacuri de încercare împotriva egiptenilor dar nu a fost realizată nici o avansare în teren. Forta de Apărare a Israelului a preluat inițiativa și a fost în ofensivă în cea mai mare parte a Palestinei. Până în acest moment, israelienii mobilizaseră o armată de 49.000 de oameni. Organizarea și echipamentele se îmbunătățeau tot timpul. Rutele de aprovizionare arabe erau lungi și fragile și o data cu lungirea războiului au avut probleme cu aprovizionarea. Ambele părți au declarat din nou armistițiu pentru a
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
parte din averea familiei pentru a crea un aparat de zbor propriu, concesionează inginerului francez Bernard dreptul de exploatare a codrului Borzei în contul datoriei. Organizarea exploatării se dovedește dificilă pentru că pădurea pare să se opună asaltului nimicitor al străinului, mobilizându-i pe oamenii locurilor pentru a-o apăra. Inginerul francez înțelege în cele din urmă puterea nebănuită de rezistență existentă în firea locuitorilor acestei țări și capitulează neputincios. Personajul principal al romanului este Codrul Borzei, care dobândește în viziunea lui
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
și Bernard Gunzburg, de la care va învăța germana, franceza, latina, istoria, matematica și științele naturii. Prin Gunzburg Perl va cunoaște toți iluminiștii (evrei) galițieni, devenind el însuși un dedicat promotor al idealurilor haskalei: imensele resurse financiare ale familiei vor fi mobilizate pentru educarea membrilor comunității din care făcea parte, astfel încât în 1813 înființează și devine directorul unei școli în Tarnopolul natal (“Deutsch-Israelitische Hauptschule”), în care alături de tradiționala educație religioasă erau predate tinerilor și materiile generale. Va dărui atât clădirile instituției cât
Joseph Perl () [Corola-website/Science/327417_a_328746]
-
Academia de Înalte Studii Comerciale din București (1938-1942), a revenit în Timișoara, unde s-a stabilit și și-a continuat activitatea ziaristică deja începută în perioada 1940-1941 la publicația „Vestul". Între anii 1942 și 1944 a efectuat stagiul militar, fiind mobilizat pe frontul din Bucovina, după care a lucrat ca ziarist, dar și ca redactor, la „Românul" (1945), „Făclia Banatului" (1945-1948), „Drapelul roșu" (1948-1950), colaborând și la publicațiile „Colț de țară", „Fruncea", „Scrisul Bănățean" (devenită apoi „Orizont", „România literară" etc., în
Mircea Șerbănescu () [Corola-website/Science/327497_a_328826]
-
obținut o medalie de aur într-un concurs organizat între licee. După terminarea liceului s-a înscris la cursurile Școlii de arte frumoase din Bucuresti, unde i-a avut ca profesori pe George Demetrescu Mirea și Costin Petrescu. A fost mobilizat în 1916 în Armata Română și a făcut armata la Infanterie, cu termen redus, drept de care se bucurau absolvenții liceelor, precum și ai Conservatorului de artă dramatică, ca fii ai Școlii de arte frumoase. A fost încorporat la Școala Militară
Iosif Keber () [Corola-website/Science/326941_a_328270]
-
Jun Kaname (în rolul lui Barashin). Acțiunea are loc în jurul anului 2075. După 15 ani de război neîntrerupt între Federația Estului și Eurasia, Federația Estului preia controlul continentului Eurasia. O mișcare de rezistență apare în Zona 7 și Federația își mobilizează iar trupele. Cu toate acestea, războiul și industria grea au dus la poluarea mediului înconjurător, sănătatea cetățenilor Federației fiind precară. În Federație. Ministrul Sănătății, Dr. Azuma își prezintă ultima sa descoperire, Neo-Celulele, celule umane care, teoretic, pot fi folosite pentru
Casshern (film) () [Corola-website/Science/323554_a_324883]
-
stradă. Marți, incendiul s-a împrăștiat prin mare parte din oraș, distrugând catedrala Sf. Pavel și trecând peste râul Fleet pentru a amenința curtea lui Carol al II-lea de la Whitehall, în timp ce eforturile de stingere a focului începuseră să se mobilizeze. Lupta de stingere a incendiului a fost câștigată în principal datorită a doi factori: încetarea vântului puternic dinspre est și utilizarea de praf de pușcă de către garnizoana din Turnul Londrei pentru a crea stăvilare eficiente, care a oprit înaintarea incendiului
Marele incendiu din Londra () [Corola-website/Science/323606_a_324935]
-
Europene privind clima și energia, Comisia Europeană a lansat pentru a susține și sprijini eforturile depuse de autoritățile locale în punerea în aplicare a politicilor privind energia durabilă. Având în vedere caracteristicile sale unice - singura mișcare de acest tip care mobilizează actori locali și regionali în jurul îndeplinirii obiectivelor UE - Convenția primarilor a fost descrisă de instituțiile europene ca fiind un model excepțional de guvernanță pe mai multe niveluri. Autoritățile europene locale de toate dimensiunile - de la mici sate la capitale și zone
Convenția primarilor () [Corola-website/Science/323656_a_324985]
-
urmeze o serie de pași și să accepte să întocmească rapoarte și să fie monitorizați în privința acțiunilor pe care le pun în practică. Într-un cadru de timp predefinit, aceștia se angajează oficial: Pentru a îndeplini nevoia esențială de a mobiliza părțile interesate la nivel local în elaborarea planurilor de acțiune privind energia durabilă, semnatarii se angajează și: Pentru a atinge și depăși obiectivele ambițioase ale Uniunii Europene privind energia și clima, semnatarii Convenției primarilor se angajează să elaboreze un plan
Convenția primarilor () [Corola-website/Science/323656_a_324985]