6,327 matches
-
el însuși a luat toiagul și desaga de pelerin, străbătând împreună cu noi drumul lung spre cetatea infinitului. Se poate concluziona așadar că acest efort de reflecție teologică, în forma sa definitivă, se așază în perioada postexilică, după pierderea țării, sfârșitul monarhiei și distrugerea templului. Ar fi cu adevărat dificil să ne imaginăm ca o astfel de teologie să fi fost elaborată în timp ce Israel trăia în țara sa, condus de regii săi și oferind cult Dumnezeului său în templul din Ierusalim sau
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
arheologice ca urmare a acestor distrugeri. Nu este însă posibil să demonstrăm că toată țara Canaanului a fost cucerită în această perioadă. Deja un text precum Jud 1 redimensionează mult marea frescă epică pictată de Cartea lui Iosue. Numai în timpul monarhiei a existat o cultură arheologică mai mult sau mai puțin omogenă în întreg teritoriul Israelului biblic. Cucerirea pare să fi fost un fenomen gradual și progresiv care s-a extins pe o lungă perioadă de timp. „Campania fulger” a lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
puțin, au ocupat teritoriile mai puțin populate, în special colinele. Astfel, triburile lui Israel s-ar fi stabilit progresiv mai întâi în zona înaltă și în părțile mai puțin primitoare ale țării, apoi în câmpiile mai fertile. În final, în timpul monarhiei, ar fi luat puterea și cucerit cetățile cananeene. 3. Răscoala țărănească împotriva cetăților cananeene A treia teorie încearcă să explice mai bine fenomenul din punct de vedere religios. Ce fel de liant ar fi putut să unească, înainte de monarhie, diferitele
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în timpul monarhiei, ar fi luat puterea și cucerit cetățile cananeene. 3. Răscoala țărănească împotriva cetăților cananeene A treia teorie încearcă să explice mai bine fenomenul din punct de vedere religios. Ce fel de liant ar fi putut să unească, înainte de monarhie, diferitele triburi într-un singur popor? Numai credința într-un unic Dumnezeu, diferit de cel adorat de populația cananeeană care domina țara prin cetățile sale fortificate. Această teorie, propusă de exegeții din Statele Unite, George Mendenhall și Norman K. Gottwald, introduce
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o bază istorică, ba chiar este plauzibilă. Este însă foarte dificil să o demonstrăm în mod convingător. Onestitatea ne obligă să recunoaștem că și în acest caz faptele concrete care stau la baza povestirilor ne scapă în mare parte. II. Monarhia lui David și Solomon 1. David și Solomon: mari regi sau mici conducători locali? Astăzi figura lui David este și ea mult redimensionată. Regatul lui David și Solomon nu putea să aibă proporțiile despre care vorbește Biblia. Nici un document contemporan
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
neconsimțirea la călăuzire în vederea dobândirii libertății. Într-un prim caz e vorba de o lume în care, în afara călăuzitorului, nimeni nu are, nici măcar auroral, conștiința libertății, și în care călăuzirea către libertate nu se poate face decât prin constrângere (cazul monarhiilor luminate). Într-un al doilea caz e vorba de o lume care, neavând conștiința libertății și astfel neresimțind nevoia eliberării, nu se lasă călăuzită nicicum către libertate, posibilitatea constrângerii din partea călăuzitorului neexistând la rândul ei. În acest tip de scenariu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să scrie istoria "fără teamă sau favoritism". Ranke a mers pe urmele lui scriind istoria wie es gewesen ist (așa cum a fost). Cu totul altfel se prezintă situația în Europa central-răsăriteană și în România. Aflată la răscruce de drumuri față de monarhiile militare germane, austriece și rusești, acest "pămînt al nimănui" face parte din Europa doar din punct de vedere geografic. Unii intelectuali se referă la România cu dispreț, numind-o "partea întunecată a Europei" (care, ca și partea întunecată a lunii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a abuzurilor electorale. Numărul de unguri locuitori ai Ungariei istorice crescuse de la recensămîntul anterior din 1900 de la 8 742 000 la 10 050 000; Iorga a numit acest lucru "o adevărată binecuvîntare a cerului"200. Austria își guverna partea din monarhia dualistă mai tolerant decît Ungaria, dar austriecii nu erau îngăduitori față de românii din Bucovina. Anaționalii habsburgi reușiseră să copleșească populația românească autohtonă cu ucraineni, evrei, germani, chiar și cu polonezi, iar austriecii reacționau brutal împotriva manifestărilor naționalismului român. Iorga considera
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
parte Basarabia, unde așa ceva nu avea nici o perspectivă. Atunci cînd arhiducele antimaghiar Franz Ferdinand a vizitat România, dr. Aurel Popovici, un naționalist român reacționar, a fost în culmea entuziasmului. El preconizase o soluție austro-germană a problemelor României prin instituirea unei monarhii unite austro-române după urcarea pe tron a lui Franz Ferdinand, "cu sau fără rege (al României)"202. Iorga era dezgustat de ideile lui Popovici, deoarece nu putea accepta o soluție austriacă și cu atît mai puțin una germană 203. Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Bissing a răspuns: "Dar, Monseniore, noi vom cîștiga războiul și noi vom scrie istoria"27. Dragostea lui Iorga pentru Franța și aversiunea sa față de Germania aveau rădăcini culturale, ca și sentimentele lui față de Rusia. Care vor dura cît va trăi. "Monarhia națională a Germaniei", scria el în 1915, "încearcă să achiziționeze cît mai mulți sclavi posibil pentru prosperitatea rasei dominante". Vorbind despre socialismul german, Iorga considera că muncitorul german era îmburghezit; ca "boier" ce era, standardul lui ridicat de viață avea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai indicată persoană ca să trateze cu generalii Franchet d'Espray și Berthelot. Peste cîteva săptămîni, Ion Brătianu devenea din nou prim-ministru. În toamna lui 1918, generalul (ulterior Mareșalul) Prezan a dat ordin Armatei Române să intre în Transilvania. Întrucît Monarhia Dualistă se prăbușise, în Ungaria s-a format un guvern democrat sub conducerea Contelui M. Károlyi; ministrul naționalităților era Oszkár Jászi. Acesta a încercat să oprească naționalitățile să părăsească teritoriul cuprins între granițele Ungariei istorice, făcîndu-le promisiuni democratice, dar nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dacă Iorga era șeful opoziției, el reprezenta cea mai loială opoziție față de Coroană. Iorga nu a tras niciodată concluzii din faptul că principalul bancher al lui Brătianu era Coroana. El nu era un anarhist doctrinar (ca Charles Maurras). El sprijinea monarhia, mai ales pe Regele Ferdinand și pe Regina Maria, iar mai tîrziu pe regele Carol, mai mult din motive afective decît pe o bază doctrinară, cum era și cazul a 90% din politica sa și chiar al naționalismului său românesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Atunci cînd Maniu a afirmat că într-o democrație "regele domnește, dar nu guvernează", Iorga a replicat: Acest lucru este împotriva tradiției istorice a românilor. România și-a avut întotdeauna conducătorii ei". După cum vedem, gîndirea lui Iorga evolua spre o monarhie autoritară de tip medieval. Pentru Maniu (și alți ardeleni), regățenii erau "un amestec rezultat dintr-un grec ortodox și o țigancă necredincioasă". În ultimă instanță, Iorga i-a administrat lui Maniu cea de pe urmă insultă, vorbind despre el "ca despre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să fie chiar atît de grave dacă nu uităm că toate opiniile sale în domenii legate de artă, literatură și moralitate erau completări la principala sa preocupare: România. L-a sprijinit pe rege (care era, din păcate, Carol II) și monarhia deoarece credea că în acest vîrtej amețitor regele era o garanție a stabilității, constituid un bastion al unității naționale împotriva hrăpărețelor partide politice, cu "Suprafanarul" lor, pe de o parte, și detestata "anarhie" a Legiunii, pe de alta. În zilele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
anii ’30. Dacă politicienii experimentați i-au Înlocuit cu ușurință după 1945 pe activiștii partizani e pentru că, deși toți Împărtășeau etosul antifascist și dorința de schimbare, Rezistența și urmașii ei nu aveau propuneri concrete. Partidul Acțiunii din Italia urmărea abolirea monarhiei, naționalizarea industriei și marelui capital și reforma În agricultură. Consiliul Național Francez al Rezistenței nu avea un rege de detronat, dar nutrea aspirații la fel de vagi. Grupurile rezistente fuseseră prea absorbite de luptă sau de simpla supraviețuire ca să se Îndeletnicească cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Italia, Franța și Belgia femeile au obținut În cele din urmă drept de vot. În iunie 1946, Italia a decis În urma unui scrutin să devină republică, Însă cu o diferență relativ mică de voturi (12,7 milioane pentru abolirea monarhiei, 10,7 milioane pentru menținerea ei), iar rezultatul n-a făcut decât să exacerbeze divizarea politică a țării: tot Sudul, cu excepția regiunii Basilicata, votase pentru rege (În Napoli, de exemplu, În proporție de 80%). Grecii, În schimb, au votat În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
menținerea ei), iar rezultatul n-a făcut decât să exacerbeze divizarea politică a țării: tot Sudul, cu excepția regiunii Basilicata, votase pentru rege (În Napoli, de exemplu, În proporție de 80%). Grecii, În schimb, au votat În septembrie 1946 pentru menținerea monarhiei. Belgienii și-au păstrat și ei monarhia, dar l-au detronat pe Leopold al III-lea ca pedeapsă pentru colaborarea cu naziștii. Luată sub presiunea populară, această decizie ignora dorința a peste jumătate din populație și a creat diviziuni ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decât să exacerbeze divizarea politică a țării: tot Sudul, cu excepția regiunii Basilicata, votase pentru rege (În Napoli, de exemplu, În proporție de 80%). Grecii, În schimb, au votat În septembrie 1946 pentru menținerea monarhiei. Belgienii și-au păstrat și ei monarhia, dar l-au detronat pe Leopold al III-lea ca pedeapsă pentru colaborarea cu naziștii. Luată sub presiunea populară, această decizie ignora dorința a peste jumătate din populație și a creat diviziuni ce reflectau granițele comunitare și lingvistice: valonii au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vest era să-i Încurajeze pe germani să creeze ei Înșiși un stat democratic occidental”. Vtc "V" Venirea Războiului Recetc "Venirea Războiului Rece" Imaginați-vă Imperiul Austro-Ungar Împărțit Într-o mulțime de republici mari și mici. Ce Început promițător pentru monarhia rusă universală! František Palacký (aprilie 1848) Iugoslavii vor Macedonia de la greci. Vor și Albania, chiar părți din Austria și Ungaria. E prea de tot! Nu-mi place cum se poartă. Iosif Stalin (1945) Ca să ajungă la Marea Nordului, Armata Roșie avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apariția primului stat asistențial din lume. Reformele guvernamentale erau În general populare, chiar dacă atitudinile și obiceiurile cele mai profunde ale națiunii s-au schimbat remarcabil de puțin. Cum scria J.B. Priestley În iulie 1949 În The New Statesman, „suntem o monarhie socialistă care e, de fapt, ultimul monument al liberalismului”. Politica internă În Marea Britanie gravita, după război, În jurul aspectelor de justiție socială și a reformelor instituționale necesare. Lucru datorat În bună măsură eșecului cumulativ al guvernelor precedente, care ignoraseră inegalitatea socială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Berlinul, Între cele patru puteri aliate. Abia reușea să asigure haine și alimente locuitorilor săi; de contribuții la viața intelectuală a continentului nici nu putea fi vorba. Filosofii, economiștii și savanții austrieci, ca și omologii lor din teritoriile fostei monarhii austro-ungare, fie reușiseră să fugă (În Franța, Marea Britanie, Statele Unite), fie colaboraseră cu autoritățile sau fuseseră uciși. Germania Însăși era distrusă. Emigrația intelectuală germană după 1933 nu lăsase În urmă decât figuri compromise de colaborarea cu regimul. Simpatia notorie dintre Heidegger
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pedeapsă și visul unui nou Început nu au apărut odată cu Eliberarea. Ele recapitulau o venerabilă tradiție franceză. Încă din 1792, cei doi poli ai vieții publice franceze, revoluționar și contrarevoluționar, au exemplificat și perpetuat marea sciziune națională: pro sau contra monarhiei, pro sau contra Revoluției, pro sau contra lui Robespierre, pro sau contra Constituțiilor din 1830 și 1848, pro sau contra Comunei. Nici o altă țară nu avea o astfel de experiență Îndelungată și neîntreruptă a politicii bipolare, accentuată și de istoriografia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perioada interbelică Într-un conflict acerb. Social-democrații, În marea lor majoritate, priveau ca pe o aberație economică și politică apariția unui stat trunchiat - Austria - pe ruinele Imperiului Habsburgic În 1918. În opinia lor, foștii supuși de limbă germană ai fostei monarhii austro-ungare erau sortiți să se alăture celorlalți germani Într-o Anschluss (joncțiune) și acest lucru s-ar fi Întâmplat deja dacă clauzele de autodeterminare ale Acordului de la Versailles ar fi fost aplicate sistematic. Stânga austriacă s-a bazat dintotdeauna pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și capacității lui Karamanlis de a lăsa În urmă trecutul, cultivând simultan o imagine de politician longeviv și experimentat. În loc să reînvie discreditata Uniune de Centru, el a fondat un nou partid. În decembrie 1974 a propus un referendum pe tema monarhiei compromise și, când 69,2% dintre participanți au cerut abolirea acesteia, a purces la Întemeierea republicii. Pentru a nu Înstrăina armata, el nu a dat curs propunerilor de epurare; În schimb le-a impus Înalților ofițeri compromiși pensionarea timpurie, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
purces la Întemeierea republicii. Pentru a nu Înstrăina armata, el nu a dat curs propunerilor de epurare; În schimb le-a impus Înalților ofițeri compromiși pensionarea timpurie, În timp ce cadrele armate loiale au fost promovate și recompensate 6. După ce scăpase de monarhie și neutralizase armata, Karamanlis trebuia să se ocupe de problema nerezolvată a Ciprului. Nici el, nici urmașii lui nu intenționau să redeschidă subiectul unificării, dar nici nu puteau ignora prezența Turciei În insulă, chiar după revenirea lui Makarios, În decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]