7,852 matches
-
că fragmentul "și diploma dumneavoastră?" nu este atribuit judecătorilor, ci unui locutor care-l interpelează pe narator. Aici nu mai este vorba despre o întâmplare adevărată care conține fragmente de discurs raportat, ci despre un fel de meditație interioară a naratorului, în conștiința căruia intervin mai multe voci, inclusiv vocea lui. În textul lui Céline se află și indicii tipografici pentru discursul direct: ghilimelele, liniuța de unire, enunțul introductiv "aud ecouri de la Palat". Dar dacă se renunță la orice indiciu, se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Discursul indirect ar pretinde subordonarea și ar exclude frazele exclamative; cât privește discursul direct, el ar fi enunțat cu eu, voi și prezentul deictic... Remarcăm dificultatea gramaticienilor în fața acestei forme de citat pe care nu o putem atribui niciunui singur narator, nici unui singur autor al celor raportate. Chiar dacă, la o primă abordare, ar părea utilă o caracterizare negativă a discursului indirect liber, aici trebuie avut în vedere un mod de enunțare original, care se sprijină exclusiv pe polifonie. Continuând perspectivele lui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
avut în vedere un mod de enunțare original, care se sprijină exclusiv pe polifonie. Continuând perspectivele lui M. Bahtin 197, se admite, de comun acord, că acest tip de citat face să se audă două "voci" indisolubil amestecate, cea a naratorului și cea a personajului: "În aceeași construcție lingvistică, există accentele a două voci diferite". Adoptând termenii lui O. Ducrot, vom spune că percepem doi "enunțători", puși în scenă prin cuvintele naratorului, care se identifică în persoana unuia dintre ei. Nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să se audă două "voci" indisolubil amestecate, cea a naratorului și cea a personajului: "În aceeași construcție lingvistică, există accentele a două voci diferite". Adoptând termenii lui O. Ducrot, vom spune că percepem doi "enunțători", puși în scenă prin cuvintele naratorului, care se identifică în persoana unuia dintre ei. Nu sunt doi locutori adevărați, asumându-și enunțările, spusele, ci două "voci", două "puncte de vedere" cărora nu li se poate atribui niciun fragment delimitat din discursul raportat. Cititorul nu reperează această
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deci vocația! Acum ținta existenței lui era limpede și viitorul cert198. În acest text, partea pe care am plasat-o în italice poate fi interpretată ca DIL. Însă există indicii: semnul de exclamare, greu de explicat printr-o emoție a naratorului și distanța ironică din ultimele două fraze: naratorul își poate asuma niște păreri atât de ingenue. În alte texte, discordanța ar fi perceptibilă prin prezența unor cuvinte, a unor turnuri sintactice care nu aparțin neapărat de registrul narativ. Atunci își
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și viitorul cert198. În acest text, partea pe care am plasat-o în italice poate fi interpretată ca DIL. Însă există indicii: semnul de exclamare, greu de explicat printr-o emoție a naratorului și distanța ironică din ultimele două fraze: naratorul își poate asuma niște păreri atât de ingenue. În alte texte, discordanța ar fi perceptibilă prin prezența unor cuvinte, a unor turnuri sintactice care nu aparțin neapărat de registrul narativ. Atunci își aminti de eroinele din cărțile pe care le
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
atâta vreme înăbușită, izbucnea întreagă, cu clocote de veselie. Le gusta din plin, fără remușcări, fără îngrijorări, fără zbucium 199. Dacă acceptăm enunțul exclamativ, singurul fragment care apare indubitabil în discursul indirect liber (" Nu suferise destul?!"), vocea eroinei și a naratorului sunt atât de bine amestecate, încât cu greu se poate determina dacă este vorba de un DIL. Ar putea fi doar punctul de vedere al Emmei. Dacă discursul indirect liber nu are mărci proprii, acest fapt nu înseamnă că enunțarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu locutorul sau cu alocutorul din discursul care citează). În următoarele rânduri din François Mauriac: Protestă cu o fermitate neașteptată și pledă împotriva lui însuși. Eu nu pot, spunea el, să măsor amploarea greșelii sale200. În acest caz, eu desemnează naratorul, însă nu instanța își asumă narațiunea, ci este doar o transpunere a unei alte persoane. Remarcăm în exemplul precedent prezența unei incidente ("spunea el"), mai degrabă asociată discursului direct. De fapt, discursul indirect liber are multe aspecte, oscilând între două
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
transpunere a unei alte persoane. Remarcăm în exemplul precedent prezența unei incidente ("spunea el"), mai degrabă asociată discursului direct. De fapt, discursul indirect liber are multe aspecte, oscilând între două extremități care sunt, pe de o parte, discursul dominat de narator și lipsit de mărci ale subiectivității locutorului citat și, pe de altă parte, un discurs apropiat de discursul direct, în care vocea personajului îl domină clar pe narator. Acest contrast este perceptibil în cele două citate, în care discursul indirect
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
între două extremități care sunt, pe de o parte, discursul dominat de narator și lipsit de mărci ale subiectivității locutorului citat și, pe de altă parte, un discurs apropiat de discursul direct, în care vocea personajului îl domină clar pe narator. Acest contrast este perceptibil în cele două citate, în care discursul indirect liber este marcat în italice: (a) Se auzea cum Mes-Bottes îl făcea pe nea Colombe ticălos, învinuindu-l că nu-i umpluse paharul decât pe jumătate. El era
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ilegitim, din punct de vedere literar, deoarece este parte a limbii vorbite, cu tot ceea ce implică aceasta, cu vorbe reluate, neterminate, cu stângăcii sintactice, cu mimări...). Or, datorită discursului indirect liber, cititorul poate auzi doi "enunțători" în vorbirea populară: vocea naratorului, care stăpânește citatul, și "poporul", care imprimă propria lui alteritate de limbaj în instituția romanescă. Doamna Bovary și Gervaise, două opere consacrate ca "naturaliste", nu exploatează DIL în acest sens. În Gervaise, el este folosit în scop sociolingvistic, după cum o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În Gervaise, el este folosit în scop sociolingvistic, după cum o arată și faptul că servește mai ales la redarea conversațiilor. Pe când în romanul lui Flaubert, DIL apare atât la limita dintre conștiința personajului și lume, cât și la limita dintre narator și eroina lui; povestea nu trebuie să se situeze neapărat în pământ normand, nu există o confruntare adevărată cu vorbitorii de la țară. În Doamna Bovary, DIL redă mai cu seamă discursul interior, nu conversațiile. 5.9. Contaminarea lexicală și naratorul-martor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
apucă să-l facă ticălos pe nea Colombe (Gervaise). În timp ce vorbeau, peste umerii lui Blanche el îl pândea pe bancher, ca să vadă dacă ăsta se ținea după Nana (Nana). Cele două expresii pe care le-am subliniat sunt incluse de narator în "povestirea" fără ambreiori, cu toate că aparțin, fără îndoială, vocabularului clasei de mijloc din care personajele fac parte: muncitorimea sau o lume de mâna a doua. În acest caz, se poate vorbi de o contaminare lexicală a narațiunii prin povestire. "Contaminarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cunoscut în stilistică și sub denumirea de "pseudo-obiectivitate" sau de "contaminare stilistică" (D. Cohn). Ea poate viza vocabularul unui personaj din povestire, dar și termeni atribuiți opiniei comune sau unuia dintre subansamblurile sale. Dacă expresia care nu poate fi atribuită naratorului, este pusă în ghilimele sau în italice, nu mai are loc o "contaminare lexicală" propriu-zisă. Dacă mergem mai departe cu contaminarea lexicală și considerăm că întreaga narațiune este "contaminată", atunci se creionează figura unui personaj implicit, un narator-martor care nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai are loc o "contaminare lexicală" propriu-zisă. Dacă mergem mai departe cu contaminarea lexicală și considerăm că întreaga narațiune este "contaminată", atunci se creionează figura unui personaj implicit, un narator-martor care nu este parte din intrigă. Este vorba de un narator care nu are nici neutralitatea anonimă a unui narator și nici chipul unui personaj; el trimite la figura unui martor care împărtășește perspectiva și limbajul colectivității evocate în roman, fără să ia parte la intrigă. Cunoaștem deja această poziție instabilă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mai departe cu contaminarea lexicală și considerăm că întreaga narațiune este "contaminată", atunci se creionează figura unui personaj implicit, un narator-martor care nu este parte din intrigă. Este vorba de un narator care nu are nici neutralitatea anonimă a unui narator și nici chipul unui personaj; el trimite la figura unui martor care împărtășește perspectiva și limbajul colectivității evocate în roman, fără să ia parte la intrigă. Cunoaștem deja această poziție instabilă din plan narativ: apare în primele romane ale lui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de sus, să poată vedea spumegând șuvoiul roșu; și când sticla se golea, glumea, întorcând-o cu gâtul în jos și apucându-se s-o strângă așa cum fac dintotdeauna femeile când mulg vacile 208. Fragmentul în italice ridică problema identității naratorului. Ne găsim în fața unui narator intermediar între un narator-martor (din afara acțiunii) și unul dintre comeseni: nu neapărat un personaj aparte, ci oricare dintre comeseni. Deosebit în acest fragment este tocmai faptul că narațiunea pare a fi asumată de un personaj
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
spumegând șuvoiul roșu; și când sticla se golea, glumea, întorcând-o cu gâtul în jos și apucându-se s-o strângă așa cum fac dintotdeauna femeile când mulg vacile 208. Fragmentul în italice ridică problema identității naratorului. Ne găsim în fața unui narator intermediar între un narator-martor (din afara acțiunii) și unul dintre comeseni: nu neapărat un personaj aparte, ci oricare dintre comeseni. Deosebit în acest fragment este tocmai faptul că narațiunea pare a fi asumată de un personaj neidentificat, însă situat undeva cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și nu mai amestecă formele de discurs raportat. În cele două exemple de mai sus, există un "sociolect", un fel de a vorbi specific unui anumit loc (țăranii, muncitorii) care denotă un puternic contrast între vorbirea personajelor și cea a naratorului. Dar acest contrast nu este necesar pentru ca, prin vorbirea personajului, cititorul să observe o contaminare a discursului indirect; astfel, în acest fragment din La Fontaine: Dar Psyché le spusese minciuni: Că nu era deloc mai bătrân decât cea mai tânără
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
putea să dea o claritate atât de roșie "de semăna cu focul din cuptorul meu", îmi spuse când stăteam amândoi la taclale 217. La început, se observă contaminarea lexicală ("aista"), specifică vorbirii țărănești, într-o frază pe deplin asumată de narator. După "dar" se pare că începe un discurs indirect liber care amestecă vocea naratorului cu cea a personajului sau, cel puțin, cu un soi de discurs indirect liber: în orice caz, este vorba despre un fragment din planul secund, scris
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
meu", îmi spuse când stăteam amândoi la taclale 217. La început, se observă contaminarea lexicală ("aista"), specifică vorbirii țărănești, într-o frază pe deplin asumată de narator. După "dar" se pare că începe un discurs indirect liber care amestecă vocea naratorului cu cea a personajului sau, cel puțin, cu un soi de discurs indirect liber: în orice caz, este vorba despre un fragment din planul secund, scris la imperfect, care exprimă opinia personajului. Acest discurs indirect liber conține o insulă textuală
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
nu este vorba neapărat de un discurs direct autonom. 5.12. O scară dublă Diferitele tipuri de narațiune și de discurs raportat pot fi sintetizate la scară dublă, acolo unde sunt plasați la extreme cei doi poli ai dispozitivului narativ: naratorul și personajul. Instanțe narative Distanța maximă dintre vorbirea specifică naratorului și personajului Gradul 1: narator zero (= narator anonim fără limbaj marcat din punct de vedere social) Gradul 2: narator zero cu contaminare lexicală Gradul 3: narator-martor nedeterminat Gradul 4: narator-martor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
12. O scară dublă Diferitele tipuri de narațiune și de discurs raportat pot fi sintetizate la scară dublă, acolo unde sunt plasați la extreme cei doi poli ai dispozitivului narativ: naratorul și personajul. Instanțe narative Distanța maximă dintre vorbirea specifică naratorului și personajului Gradul 1: narator zero (= narator anonim fără limbaj marcat din punct de vedere social) Gradul 2: narator zero cu contaminare lexicală Gradul 3: narator-martor nedeterminat Gradul 4: narator-martor cu eu Gradul 5: narator MOC Gradul 6: narator care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tipuri de narațiune și de discurs raportat pot fi sintetizate la scară dublă, acolo unde sunt plasați la extreme cei doi poli ai dispozitivului narativ: naratorul și personajul. Instanțe narative Distanța maximă dintre vorbirea specifică naratorului și personajului Gradul 1: narator zero (= narator anonim fără limbaj marcat din punct de vedere social) Gradul 2: narator zero cu contaminare lexicală Gradul 3: narator-martor nedeterminat Gradul 4: narator-martor cu eu Gradul 5: narator MOC Gradul 6: narator care este personaj individualizat în povestire
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
narațiune și de discurs raportat pot fi sintetizate la scară dublă, acolo unde sunt plasați la extreme cei doi poli ai dispozitivului narativ: naratorul și personajul. Instanțe narative Distanța maximă dintre vorbirea specifică naratorului și personajului Gradul 1: narator zero (= narator anonim fără limbaj marcat din punct de vedere social) Gradul 2: narator zero cu contaminare lexicală Gradul 3: narator-martor nedeterminat Gradul 4: narator-martor cu eu Gradul 5: narator MOC Gradul 6: narator care este personaj individualizat în povestire Distanța minimă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]