6,387 matches
-
octombrie 1946, când procesul de la Nürnberg a luat sfârșit, numai 6% din populație admitea că i se păruse „nedrept”; patru ani mai târziu, un german din trei era de această părere. Ceea ce nu e surprinzător: Între 1945 și 1949, majoritatea nemților găseau că „nazismul era o idee bună, prost aplicată”. În noiembrie 1946, 37% dintre cei intervievați În cadrul unui sondaj În zona americană considerau că „exterminarea evreilor, polonezilor și altor nonarieni era necesară pentru siguranța germanilor”. În același sondaj din noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nazismul era o idee bună, prost aplicată”. În noiembrie 1946, 37% dintre cei intervievați În cadrul unui sondaj În zona americană considerau că „exterminarea evreilor, polonezilor și altor nonarieni era necesară pentru siguranța germanilor”. În același sondaj din noiembrie 1946, un neamț din trei era de acord cu afirmația că „evreii nu ar trebui să aibă aceleași drepturi ca și arienii”. Deloc șocant: timp de doisprezece ani, un guvern autoritarist le inculcase această convingere. Mai surprinzător este un sondaj Întreprins șase ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și frauda electorală, era să facă apel la interesul electorilor. În est și sud, comuniștii au promovat expulzarea etnicilor germani și s-au erijat În garanți și protectori ai sârbilor/polonezilor/slovacilor care preluaseră fermele, casele și afacerile rămase În urma nemților. În Germania trebuia găsită altă tactică. La alegerile din Austria, la sfârșitul anului 1945, partidul comunist local a comis greșeala de a respinge sprijinul potențial al naziștilor de rând și al foștilor membri de partid, ceea ce a năruit șansele comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că mulți au ispășit lăuntric o vină care nu era prea mare, este hotărât, pe cât posibil, să lase deoparte trecutul”. Fără Îndoială că mulți germani aprobau din toată inima această declarație. Dacă denazificarea a eșuat este pentru că, din motive politice, nemții se „denazificaseră” spontan la 8 mai 1945. și nu erau singurii. În Italia, cotidianul noului Partid Creștin-Democrat a lansat În ziua morții lui Hitler un apel similar la amnezie: „Avem puterea de a uita!”, proclama el. „Uitați cât mai curând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au mulțumit să spele bani și să servească drept canal plăților germane - contribuții substanțiale la războiul lui Hitler. În 1941-1942, 60% din industria de armament elvețiană, 40% din cea optică și 40% din industria constructoare de mașini produceau pentru nemți și erau remunerate În aur. În aprilie 1945, firma de arme ușoare Bührle-Oerlikon Încă mai producea pentru Wehrmacht arme automate. Cifrele spun totul: pe durata celui de-al doilea război mondial, banca națională a Germaniei a depus În Elveția echivalentul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cooperare sovietică. În opinia unor consilieri prezidențiali bine informați, precum George Kennan, Europa din primăvara anului 1947 se afla pe marginea prăpastiei. Frustrările occidentalilor, care crezuseră Într-o refacere mai rapidă și În Întoarcerea la condiții economice normale, alături de disperarea nemților și a altora din Europa Centrală, amplificate de neașteptata criză a mijloacelor de subzistență din 1947, nu puteau decât să alimenteze șansele comunismului sau riscul instaurării anarhiei. Comunismul avea un succes real. Deși partidele comuniste din Italia, Franța și Belgia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
impunea ridicarea tuturor restricțiilor asupra producției vest-germane, pentru ca țara să-și poată aduce contribuția crucială la economia europeană. Secretarul de stat american a anunțat clar de la Început că Planul punea capăt speranțelor francezilor de a primi reparații de război de la nemți: scopul său era dezvoltarea și integrarea Germaniei, nu transformarea ei Într-un paria aservit. Pentru a evita repetarea tragică a evenimentelor din anii ’20 - când tentativa eșuată de a obține reparații de război de la o Germanie distrusă a provocat, până la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de război de la o Germanie distrusă a provocat, până la urmă, nesiguranța Franței, resentimentele Germaniei și ascensiunea lui Hitler -, americanii și aliații lor au conceput Planul Marshall ca pe o parte dintr-un acord politic mai amplu, În care francezii și nemții deopotrivă găseau avantaje reale și durabile. Nu era un mister: rezolvarea situației din Germania era cheia viitorului politic al Europei, lucru la fel de evident pentru Moscova ca și pentru Paris, Londra și Washington. Dar forma concretă a acestui acord era aprig
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În numai cinci ani, am dobândit un formidabil complex de inferioritate. Jean-Paul Sartre (1945) „Nimeni pe lumea asta nu poate să Înțeleagă ce simt europenii față de germani până nu vorbește cu belgienii, cu francezii sau cu rușii. Pentru ei, singurul neamț bun e neamțul mort.” Autorul acestor cuvinte, consemnate În 1945 Într-un jurnal, era Saul K. Padover, psihologul din armata americană cu care ne-am Întâlnit În capitolul III. Orice relatare a scindării Europei după război trebuie să țină cont
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani, am dobândit un formidabil complex de inferioritate. Jean-Paul Sartre (1945) „Nimeni pe lumea asta nu poate să Înțeleagă ce simt europenii față de germani până nu vorbește cu belgienii, cu francezii sau cu rușii. Pentru ei, singurul neamț bun e neamțul mort.” Autorul acestor cuvinte, consemnate În 1945 Într-un jurnal, era Saul K. Padover, psihologul din armata americană cu care ne-am Întâlnit În capitolul III. Orice relatare a scindării Europei după război trebuie să țină cont de această observație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe atunci, Împotriva Japoniei); problema Europei Centrale putea fi rezolvată pe timp de pace. De n-ar fi fost așa, Churchill și Roosevelt ar fi protestat mai vehement În august 1944, când 200.000 de polonezi au fost uciși de nemți În cursul unei revolte disperate la Varșovia, În timp ce Armata Roșie privea liniștită de pe celălalt mal al Vistulei. Poate că liderii vestici nu considerau, precum Stalin, că Armata de Interior poloneză era „o mână de aventurieri și criminali avizi de putere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai târziu, ei aveau să transfere această responsabilitate asupra germanilor Înșiși, moment În care vor trebui lăsați să-și reclădească economia. La aceste preocupări, criticii americani ai radicalei soluții inițiale adăugau Încă o observație. Nu era rău să le bagi nemților În cap că luaseră bătaie, dar dacă nu li se oferea și speranța unui viitor mai bun, rezultatul ar fi fost același ca În trecut: o nație Îngenuncheată, plină de resentimente, vulnerabilă la demagogia de stânga sau de dreapta. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Își recunoștea „cea mai mare greșeală În fața Istoriei... fidelitatea față de Franța”, iar toată regiunea Îi Împărtășea deziluzia. Atenția Franței era acum Îndreptată asupra Germaniei. și pe bună dreptate: Între 1814 și 1940, pământul francez a fost invadat și ocupat de nemți În cinci rânduri, dintre care cei vârstnici În 1945 apucaseră trei. Franța plătise un preț uriaș, suportând pagube teritoriale și materiale, suferință și pierderi de vieți omenești. Ministerul de Externe francez era torturat de faptul că nu putuse ține În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nefavorabile și Într-un mediu extrem de ostil), iar Stalin, ca orice tiran, trebuia să invoce pericole și dușmani - locali sau străini. Mai mult, el știa prea bine că victoria din al doilea război mondial fusese obținută printr-un noroc: dacă nemții ar fi atacat cu o lună Înainte (conform programului inițial al lui Hitler), Uniunea Sovietică putea fi Îngenuncheată. Ca și Statele Unite după Pearl Harbor, Însă din motive oarecum mai solide, conducerea sovietică era obsedată de „atacuri-surpriză” și de nerecunoașterea staturii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru popoarele În cauză (ele consfințeau abandonarea României, Bulgariei și Ungariei În mâinile sovieticilor), aceste acorduri au fost semnate tocmai pentru că nici una dintre marile puteri nu ar fi riscat o confruntare din pricina lor. În schimb Germania era cu totul altceva. Nemții contau imens, mai ales pentru ruși. Germania era subiectul războiului și al păcii. Spectrul revanșismului german nu bântuia numai calculele francezilor, ci și pe cele ale rușilor. Când Stalin, Truman și Churchill s-au Întâlnit la Potsdam (În perioada 17
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Când Stalin, Truman și Churchill s-au Întâlnit la Potsdam (În perioada 17 iulie - 2 august 1945, cu Attlee În locul lui Churchill după victoria laburiștilor În alegerile generale britanice), ei au reușit să cadă de acord În câteva privințe: expulzarea nemților din Europa de Est, divizarea administrativă a Germaniei pentru a facilita ocupația, obiectivele „democratizării”, „denazificării” și „decartelizării”. Dincolo de acest nivel general al bunelor intenții, au Început dificultățile. S-a convenit ca economia germană să fie tratată unitar, dar În același timp li
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau fi trași la răspundere pentru orientarea politică viitoare a națiunii germane. Din fericire pentru Aliații vestici, politica de ocupație comunistă din Berlin și din teritoriile est-germane aflate sub control sovietic nu erau de natură să atragă voturile și simpatiile nemților debusolați. Oricât de antipatici le-ar fi fost americanii, englezii sau francezii, alternativa era mult mai rea; dacă Stalin chiar dorea ca Germania să rămână unită, cum i-a instruit pe comuniștii locali să susțină În primii ani de după război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ministrului britanic de Finanțe, Hugh Dalton, Marea Britanie „plătea reparații Germaniei”. Americanii nu sufereau aceleași constrângeri economice și zona lor fusese mai puțin afectată de război, dar situația le părea la fel de absurdă: armata americană nu era prea Încântată că milioane de nemți flămânzi se hrăneau din bugetul ei. George Kennan constata: „Capitularea necondiționată a Germaniei... ne-a transformat În unic responsabil pentru o parte a țării care nu a fost niciodată independentă economic În timpurile moderne și al cărei potențial de autonomie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Înfrângerea Germaniei. Când am acceptat acea responsabilitate, nu aveam un program de reabilitare economică a zonei noastre, preferând să lăsăm acest lucru În sarcina aranjamentelor ulterioare, convenite la nivel internațional”. Confruntat cu această dilemă și cu nemulțumirea crescândă a nemților, care Își vedeau uzinele și echipamentele dezmembrate și expediate În Est, guvernatorul militar american, generalul Clay, a luat În mai 1946 decizia unilaterală de a suspenda plata reparațiilor din zona americană către Uniunea Sovietică (sau către orice alt stat), remarcând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
patru miniștri de Externe s-au Întâlnit la Moscova Între 10 martie și 24 aprilie, Încercând să schițeze un Tratat de pace pentru Germania și Austria. Divergențele erau acum clare. Britanicii și americanii erau hotărâți să sprijine economia germană pentru ca nemții să poată subzista singuri, dar și să contribuie la reconstrucția economiei europene În general. Reprezentanții sovietici urmăreau reluarea plății reparațiilor din zonele occidentale ale Germaniei și, În acest scop, o administrație și o economie unite, așa cum se prevăzuse inițial (deși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
e că ne jucăm cu un foc pentru care nu avem extinctoare”, declara Marshall În fața Consiliului de Securitate Națională la 13 februarie 1948. Ar fi fost suficient ca Uniunea Sovietică să accepte Planul Marshall și să-i convingă pe majoritatea nemților că Moscova dorea sincer o Germanie neutră și independentă. În 1947, acest lucru ar fi Înclinat balanța europeană. Indiferent ce credeau Marshall și Bevin despre aceste manevre, ei nu ar fi putut să li se opună. Ideea nu i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moscova. Din perspectiva lui Stalin Însă, lucrurile erau mai complicate. Între sfârșitul anilor ’20 și Începutul războiului, Moscova reușise Într-adevăr să-și impună dominația asupra comuniștilor din lumea Întreagă, cu excepția Chinei. Dar războiul a schimbat totul. În lupta Împotriva nemților, Uniunea Sovietică a fost nevoită să invoce patriotismul, libertatea, democrația și alte țeluri „burgheze”. Comunismul și-a abandonat aerul revoluționar și s-a pierdut intenționat Într-o largă coaliție antifascistă. Desigur, aceasta fusese și tactica Fronturilor Populare antebelice, dar În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Harold Macmillan ce părere are despre o Germanie unită, acesta a răspuns: „Teoretic. Teoretic, trebuie să sprijinim mereu reunificarea. Nu e nici un pericol În asta”. Pentru Stalin, care a Înțeles că nu putea nici să rivalizeze cu Aliații În simpatia nemților, nici să-i oblige să-și abandoneze planurile, un stat est-german comunist era cel mai mic rău posibil. În al doilea rând, criza Berlinului a angajat pentru prima oară o prezență militară semnificativă a Statelor Unite pe teritoriul Europei, pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Departamentului de Stat, „dau mai multă importanță peticului de hârtie care promite sprijindecât i-am dat noi vreodată”. Deloc surprinzător: nu aveau altă speranță. Marea Britanie, măcar, era o insulă. Însă francezii, ca toți ceilalți, erau mai vulnerabili decât oricând: În fața nemților și, acum, a rușilor. NATO era așadar de două ori important pentru Paris: deplasa linia defensivă antisovietică mai departe către est - cum observa Charles Bohlen cu câteva luni Înainte de semnarea Tratatului, „francezii se agață de o licărire de speranță: multe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În calea agresiunii sovietice În zona Atlanticului de Nord. De unde faimosul bon mot al lordului Ismay, care a devenit În 1952 primul secretar general al NATO: scopul organizației era „să-i țină pe ruși afară, pe americani Înăuntru și pe nemți la pământ”. NATO era un bluf. Așa cum nota În memoriile sale Denis Healey, viitor ministru britanic al Apărării, „cei mai mulți europeni nu erau interesați de o nouă confruntare; scopul NATO era să prevină un alt război”. Originalitatea Tratatului nu consta În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]