KorAP: Find »[drukola/base=nebun & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...250 251 252 ...305 >

7,611 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

de la el la Rogojin? Ar fi trebuit să fugă el însuși după ea, nu să aștepte vești. Dar... oare nici până acum Rogojin nu i-a remarcat nebunia?... Hm... Rogojin vede în toate alte cauze, cauze pasionale! Și ce gelozie nebună! Ce-o fi vrut să spună cu ipoteza lui de dinainte? (Prințul roși de tot și ceva păru că-i tresare în inimă.) La drept vorbind, ce rost au aceste amintiri? Aici e nebunie de ambele părți. Dar pentru el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu fața în sus, drept în jos pe scară, lovindu-se în cădere cu ceafa de o treaptă de piatră, Rogojin se repezi pe scară, îl ocoli din fugă pe cel prăbușit și ieși din hotel într-o goană aproape nebună. Din cauza convulsiilor, zbaterilor și a spasmelor, trupul bolnavului alunecă pe trepte, care nu erau mai mult de cincisprezece, până la capătul de jos al scării. Foarte repede, în cel mult cinci minute, cineva îl văzu pe cel căzut și un grup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
asta, o stima infinit de mult pe Lizaveta Prokofievna a lui. Însă principalul și permanentul ei chin era Aglaia. „E întocmai, întocmai ca mine, îmi seamănă leit, își zicea Lizaveta Prokofievna în sinea ei. E un drăcușor neascultător, ticălos! Nihilistă, nebună, rea, rea, rea! O, Doamne, cât de nefericită va fi!“ Însă, cum am mai spus, soarele răsărit părea să atenueze și să însenineze totul pentru o clipă. De aproape o lună Lizaveta Prokofievna parcă se descotorosise pe deplin de toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
apucă să repete cu chipul bucuros și fericit: — Ah, slavă Domnului, slavă Domnului! În acest moment nu mai rezistă nici Alexandra și râse și ea din toată inima. Se părea că râsul celor trei surori va fi nesfârșit. Da, sunt nebune! bombăni Lizaveta Prokofievna. Ba te sperie, ba... Dar râdea deja și prințul Ș., râdea și Evgheni Pavlovici, hohotea și Kolea fără încetare, privindu-i pe ceilalți, râdea și prințul. Haideți la plimbare, haideți la plimbare! strigă Adelaida. Să mergem cu toții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fire și știind bine cu cine are a face, politicos, ofițerul (acoperindu-și de altfel obrazul cu batista) i se adresă prințului, care se ridicase deja de pe scaun: — Sunteți prințul Mâșkin, cu care am avut plăcerea să fac cunoștință? — E nebună! Smintită! Vă rog să mă credeți! îi răspunse prințul cu vocea tremurătoare, întinzându-și - cine știe de ce- spre el mâinile tremurânde. — Desigur, nu mă pot lăuda cu asemenea informații, însă trebuie să știu cum vă numiți. Dădu din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
te întreb: cine a auzit, la urma urmelor? Cum crezi tu că s-ar explica asta dacă nu prin faptul că afacerea este pe jumătate miraj, că nu există, cum ar fi, bunăoară, lumina lunii... sau alte fantasme? — Ea e nebună, bâigui prințul, amintindu-și deodată, cu durere, întâmplarea de mai înainte. — Ăsta-i cuvântul, dacă la ea te referi... Și mie îmi trecea prin minte ideea asta și adormeam liniștit. Dar acum văd că aici sunt unii care gândesc mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
s-a jurat, a dat jos icoana de pe perete, a sărutat-o. Așa că, prințe, înseamnă că e rândul tău, he-he! E o aiureală! Ceea ce-mi spui nu se va întâmpla niciodată, niciodată! Mâine trec pe la voi... — Cum să fie nebună, observă Rogojin, când pentru toți ceilalți e întreagă la minte și numai pentru tine e smintită? Atunci cum de scrie scrisorile alea? Dacă ar fi nebună, dumnealor și-ar fi dat seama de scrisori. — Care scrisori? întrebă prințul speriat. — Celeilalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
spui nu se va întâmpla niciodată, niciodată! Mâine trec pe la voi... — Cum să fie nebună, observă Rogojin, când pentru toți ceilalți e întreagă la minte și numai pentru tine e smintită? Atunci cum de scrie scrisorile alea? Dacă ar fi nebună, dumnealor și-ar fi dat seama de scrisori. — Care scrisori? întrebă prințul speriat. — Celeilalte îi scrie, și ea le citește. Ori n-ai știut? Bine, o să afli, precis o să ți le arate. Nu pot crede așa ceva! strigă prințul. — Eh! Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
însă nu prea clar. — Ieri? Ieri dimineață? Când ieri? Înainte sau după concert? — După; seara, pe la ora douăsprezece. — A-a, bine, dacă-i vorba de Rogojin... Dar știi ce-mi scrie în scrisorile astea? — Nu mă mir de nimic; e nebună. — Iată scrisorile (Aglaia scoase din buzunar trei scrisori în trei plicuri și le aruncă pe bancă, în fața prințului). E o săptămână întreagă de când mă imploră, mă îndeamnă, mă seduce cu ideea de a mă mărita cu dumneata... Ea... ei bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
scoase din buzunar trei scrisori în trei plicuri și le aruncă pe bancă, în fața prințului). E o săptămână întreagă de când mă imploră, mă îndeamnă, mă seduce cu ideea de a mă mărita cu dumneata... Ea... ei bine, e inteligentă, deși nebună, și spui adevărul când zici că e mult mai inteligentă decât mine... îmi scrie că e îndrăgostită de mine și că în fiecare zi caută un prilej să mă vadă măcar de la distanță. Scrie că mă iubești, că știe acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
începu să tremure în vocea Aglaiei. — Da, pentru ea. Trecură vreo două minute de tăcere posomorâtă din partea amândurora. Aglaia se ridică de pe bancă. Dacă spui, începu ea cu voce nesigură, dacă și dumneata crezi că această... femeie a dumitale... e nebună, să știi că pe mine nu mă interesează fanteziile ei smintite... Te rog, Lev Nikolaevici, ia dumneata aceste trei scrisori și aruncă-i-le din partea mea! Și dacă, strigă deodată Aglaia, dacă mai are curajul să-mi mai trimită vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cu asta? rânji Rogojin. Am văzut ceea ce știam. Ai citit scrisorile, nu? Cum, le-ai citit și tu? întrebă prințul, uimit de acest gând. — Ba bine că nu; fiecare scrisoare mi-o arăta. Doar ți-amintești de brici, ha-ha! E nebună! strigă prințul, frângându-și mâinile. — Nu se știe, poate că nu, spuse încet Rogojin, ca pentru sine. Prințul nu-i răspunse. — Bine, rămâi sănătos, spuse Rogojin. Știi că plec și eu mâine; să nu mă vorbești de rău! Dar, frate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
clipă curaj, în asemenea cazuri rutina se lasă intimidată, dar noi n-o să ne lăsăm!“ Rămas fără de Aglaia și strivit de împrejurări, se pierduse cu firea și într-adevăr îi dăduse prințului banii pe care i-i aruncase femeia aceea nebună, bani aduși ei tot de un om nebun. Pentru restituirea banilor se căise de mii de ori după aceea, deși gestul îi oferea mereu motive de înfumurare. Plânsese într-adevăr de-a lungul celor trei zile cât prințul rămăsese atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
intimidată, dar noi n-o să ne lăsăm!“ Rămas fără de Aglaia și strivit de împrejurări, se pierduse cu firea și într-adevăr îi dăduse prințului banii pe care i-i aruncase femeia aceea nebună, bani aduși ei tot de un om nebun. Pentru restituirea banilor se căise de mii de ori după aceea, deși gestul îi oferea mereu motive de înfumurare. Plânsese într-adevăr de-a lungul celor trei zile cât prințul rămăsese atunci la Petersburg, dar în aceste trei zile reușise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
strigăt și se repezi spre prinț: — E al meu! Al meu! exclamă ea. A plecat duduia cea mândră? Ha-ha-ha! râdea ea cuprinsă de isterie. Ha-ha-ha! Era cât pe ce să i-l dau acestei duduițe! De ce? Pentru ce? Am fost nebună! Nebună!... Pleacă de-aici, Rogojin, ha-ha-ha! Rogojin îi privi fix pe amândoi, nu scoase o vorbă, își luă pălăria și ieși. Peste zece minute, prințul ședea lângă Nastasia Filippovna, o sorbea din ochi și o mângâia pe creștet, pe față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și se repezi spre prinț: — E al meu! Al meu! exclamă ea. A plecat duduia cea mândră? Ha-ha-ha! râdea ea cuprinsă de isterie. Ha-ha-ha! Era cât pe ce să i-l dau acestei duduițe! De ce? Pentru ce? Am fost nebună! Nebună!... Pleacă de-aici, Rogojin, ha-ha-ha! Rogojin îi privi fix pe amândoi, nu scoase o vorbă, își luă pălăria și ieși. Peste zece minute, prințul ședea lângă Nastasia Filippovna, o sorbea din ochi și o mângâia pe creștet, pe față, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
m-am uitat la chipul ei! Încă de dimineață, văzându-i portretul, nu-l puteam suporta... Uite, Vera Lebedeva are ochii cu totul altfel; mie... îmi e frică de chipul ei! adăugă el extrem de înspăimântat! — Vă e frică? — Da, e nebună! șopti prințul, pălind. — Asta o știți sigur? întrebă Evgheni Pavlovici extrem de curios. — Da, sigur. De-acum o știu sigur. Acum, în ultimele zile, m-am convins de asta! — Atunci de ce v-o faceți cu mâna dumneavoastră? strigă speriat Evgheni Pavlovici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919

piatră, zice proverbul, și o sută de 'nțelepți nu pot s-o scoată. Regele Stroussberg le votează într-o zi dar ține nouăzeci de ani; cărăturile Warszawsky au ținut câteva luni, dar urmările epizootiei se resimt și acum; o babă nebună au adus ciuma în Vetlianca, dar a pus Europa întreagă în mișcare. Și daca ați lucra numai după instinctele d-voastră, dacă n-ar mai pune natura și împrejurările piedeci, nu cinci ani, cinci luni v-ar fi de-ajuns

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
nerușinare? Căci aceste idei ne sunt cunoscute de mult; oricine a pus mâna pe un tractat de istorie știe când și de către cine s-au zis. Acestea sunt ideile, acestea sunt chiar expresiunile cu cari cei mai nerușinați, cei mai nebuni cunducători ai Revoluțiunii celei mari a Franței, ațâțând mulțimea, o precipitau ca să omoare pe adversarii lor. Așa vorbea Marat ca să împingă la asasinarea lui Ludovic al XVI [-lea]; așa a vorbit Danton ca să asasineze pe prizonierii politici, așa vorbea Robespierre

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
ele nu s-ar putea întreține institutul, nu rămâne decât să așteptăm ca ele să crească ori să facem un nou apel la inimele binefăcătoare, dar institutul rămâne în principiu întemeiat, căci altfel am lăsa să se crează că e nebun acela care jertfește o parte din roadele muncii sale pentru buna creștere a generațiilor viitoare. Credem însă că institutul de la Pantelimon e atât de folositor încît merită să fie susținut chiar și în cazul când fondurile destinate anume pentru întreținerea

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
abate din calea noastră. "Romînul", după procedarea tot atât de naivă pe cât de comună a ziarului "Independance roumaine", vorbește de teorii bolnăvicioase, de institute filantropice, de medici speciali în privire-ne. Să presupunem că așa ar fi. Că autorul acestor șiruri e nebun, e bun de legat și de dus la Mărcuța. Rămâne mai puțin adevărat ceea ce-a zis? Asta-i cestiunea. Daca ceea ce-a zis autorul e adevărat, ceea ce a zis importă, nu cine a zis. Daca un nebun multiplică

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
e nebun, e bun de legat și de dus la Mărcuța. Rămâne mai puțin adevărat ceea ce-a zis? Asta-i cestiunea. Daca ceea ce-a zis autorul e adevărat, ceea ce a zis importă, nu cine a zis. Daca un nebun multiplică două cifre corect este quoțientul neadevărat pentru că cel ce-a calculat are idei fixe sau halucinațiuni? Daca un nebun constată conform adevărului că un perete e alb devine peretele negru pentru că nebunul i-a atribuit o calitate ce i

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
ce i se cuvine? Noi susținem, precum rezumă "Romînul", că "o pătură de străini, numită partida națională liberală, s-a superpus poporului, [î]l exploatează și-l duce la mizerie". Este aceasta sau nu adevărat, oricum ar fi, cuminte ori nebun, cel ce susține aceasta? E adevărat. Nici "Romînul" n-o negă, căci iată ce zice: Cu toată osteneala, n-am putut vedea lămurit decât un singur fapt și acesta este: Starea cea rea a sătenilor. Sătenii, o știm mai bine

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644

diferite pretexte medicale, inclusiv nebunia. Doc Daneeka îl informează asupra chichiței care îl va împiedica să obțină lăsarea la vatră. A continua misiunile de zbor este periculos, spune Daneeka. Piloții trebuie să fie sănătoși mental. Dacă Yossarian pretinde că e nebun, înseamnă că realizează pericolul, și deci este sănătos, deci trebuie să zboare în continuare. Acest raționament absurd ilustrează tipul catch-22 de (lipsă de) logică, situații asemănătoare fiind definite prin această expresie. CECIL B. DEMILLE AWARD Premiul, purtând numele lui DeMille

Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
numărului necesar de zboruri de luptă. Regulamentul, dar mai ales chichița numărul 22, pleacă de la ideea că un aviator trebuie să fie în deplinătatea facultăților mintale pentru a zbura. Yossarian se străduiește în fel și chip să demonstreze că este nebun. Problema este că, atunci când cere lăsarea la vatră pe motiv că e nebun, dovedește că e sănătos, pentru că orice om sănătos încearcă să își protejeze viața, chiar simulând nebunia. Aceasta este logica de fier a chichiței 22, și acest tip

Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]