6,948 matches
-
în misiune, am venit după materiale, spuse robotul Felix S 23. N-am! răspunse scurt nea Gică. — Hai, nea Gică, nu fi om, ce dracu! spuseră roboții. Dacă n-am, n-am! De unde să am dacă n-am? se înfurie nea Gică. — Lăsat la el, fost mult bolnav, se rugă de ei Șari-neni. — Avem delegație, nea Gică! spuse Felix S 23, fără să ia în seamă vorbele marțienei. Nu ne mai ține degeaba, ne grăbim. A dispărut „Veac Nou”. Vă grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
boala în voi de grăbiți ce sunteți! Și dacă a dispărut „Veac Nou”, cu ce sunt eu de vină? Pot eu să-l aduc înapoi? Pot? — Hai, nea Gică, lasă gargara și scoate materialele! — Eu totdeauna am spus - se înfierbântă nea Gică - să fim mai atenți cu sateliții naturali și în special cu „Veac Nou”. Voi nu știți, că sunteți tineri și proști, dar eu am susținut totdeauna să nu scăpăm din ochi sateliții naturali. — Gică, draghe, lase superare! Mult face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sateliții naturali și în special cu „Veac Nou”. Voi nu știți, că sunteți tineri și proști, dar eu am susținut totdeauna să nu scăpăm din ochi sateliții naturali. — Gică, draghe, lase superare! Mult face rău la tine! se tângui Șari-neni. Nene Gică, să știi că trimitem după director! îl amenință Felix S 23. — Și dacă trimiteți, ce? se înmuie nea Gică. Directorul nu e și el ca un robot? Bine, bine, dați lista! Felix S 23 îi dădu lista de materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
susținut totdeauna să nu scăpăm din ochi sateliții naturali. — Gică, draghe, lase superare! Mult face rău la tine! se tângui Șari-neni. Nene Gică, să știi că trimitem după director! îl amenință Felix S 23. — Și dacă trimiteți, ce? se înmuie nea Gică. Directorul nu e și el ca un robot? Bine, bine, dați lista! Felix S 23 îi dădu lista de materiale. Nea Gică o parcurse într-o clipă cu privirea. — Salam n-am, spuse el. — Vrei să chemăm directorul, nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Gică, să știi că trimitem după director! îl amenință Felix S 23. — Și dacă trimiteți, ce? se înmuie nea Gică. Directorul nu e și el ca un robot? Bine, bine, dați lista! Felix S 23 îi dădu lista de materiale. Nea Gică o parcurse într-o clipă cu privirea. — Salam n-am, spuse el. — Vrei să chemăm directorul, nea Gică? ziseră roboții. — Vai, rău îmi pare că cine m-a programat nu m-a programat să vă și... și... cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nea Gică. Directorul nu e și el ca un robot? Bine, bine, dați lista! Felix S 23 îi dădu lista de materiale. Nea Gică o parcurse într-o clipă cu privirea. — Salam n-am, spuse el. — Vrei să chemăm directorul, nea Gică? ziseră roboții. — Vai, rău îmi pare că cine m-a programat nu m-a programat să vă și... și... cum se zice, măi? întrebă nea Gică. — A înjura, răspunseră veseli roboții tineri, mai complecși. — Așa, măi, zise nea Gică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
într-o clipă cu privirea. — Salam n-am, spuse el. — Vrei să chemăm directorul, nea Gică? ziseră roboții. — Vai, rău îmi pare că cine m-a programat nu m-a programat să vă și... și... cum se zice, măi? întrebă nea Gică. — A înjura, răspunseră veseli roboții tineri, mai complecși. — Așa, măi, zise nea Gică și, neavând ce face, indică unde se aflau toate cele trebuincioase. Roboții le luară și ieșiră. Șari-neni, marțiana, se apropie blândă de nea Gică și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
directorul, nea Gică? ziseră roboții. — Vai, rău îmi pare că cine m-a programat nu m-a programat să vă și... și... cum se zice, măi? întrebă nea Gică. — A înjura, răspunseră veseli roboții tineri, mai complecși. — Așa, măi, zise nea Gică și, neavând ce face, indică unde se aflau toate cele trebuincioase. Roboții le luară și ieșiră. Șari-neni, marțiana, se apropie blândă de nea Gică și-l mângâie: — Nu fost supărat, draghe. Dache tu vrut, învățat io la tine suduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zice, măi? întrebă nea Gică. — A înjura, răspunseră veseli roboții tineri, mai complecși. — Așa, măi, zise nea Gică și, neavând ce face, indică unde se aflau toate cele trebuincioase. Roboții le luară și ieșiră. Șari-neni, marțiana, se apropie blândă de nea Gică și-l mângâie: — Nu fost supărat, draghe. Dache tu vrut, învățat io la tine suduit. Noi la Marte mult folosit. — Zău? zise nea Gică. Ia s-aud! — Prima dat poți zici așa: Terra cui făcut la tine bou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se aflau toate cele trebuincioase. Roboții le luară și ieșiră. Șari-neni, marțiana, se apropie blândă de nea Gică și-l mângâie: — Nu fost supărat, draghe. Dache tu vrut, învățat io la tine suduit. Noi la Marte mult folosit. — Zău? zise nea Gică. Ia s-aud! — Prima dat poți zici așa: Terra cui făcut la tine bou și azvârlit în spațiu... Episodul 5 Prin cosmos În echipa însărcinată să caute satelitul natural „Veac Nou”, dispărut, cum s-a văzut în precedentele episoade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
întrebă Getta 2. — Da’ ce n-am, coniță! Am reumatism, am un frate-n pușcărie și am și pământ de flori dacă doriți, un pol ghiveciul, pui în el laleaua și iese garoafa. EPISODUL 40 MARKETING — Și cum te cheamă, nene? întrebă comandantul Felix S 23, după ce omul își mai trase sufletul. — Anghelinei Nelu, dom’ șef - răspunse tuciuriul -, da’ puteți să-mi spuneți Jan. Jan Relativu’, așa mă strigă lumea. Păi înseamnă că ești de-ai noștri! făcu Felix S 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
răgușit, având probabil atașat la glob un amplificator stereo, de se auzea așa bine. Pe când atingeau platforma cu o mică zguduitură, apăru paznicul. Ținea o bâtă în mână și era om. — Silence, Ursu! strigă el. Who is it? — Oameni buni, nene! răspunse Felix, ieșind pe scara navei. — Nene ești cu tac-tu, nu cu mine! Acum se vine? — Poftim? nu înțelese comandantul. — Am zis: acum se vine? Bine că n-ați venit la anu’! — De unde să venim? zise nedumerit Felix S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
amplificator stereo, de se auzea așa bine. Pe când atingeau platforma cu o mică zguduitură, apăru paznicul. Ținea o bâtă în mână și era om. — Silence, Ursu! strigă el. Who is it? — Oameni buni, nene! răspunse Felix, ieșind pe scara navei. — Nene ești cu tac-tu, nu cu mine! Acum se vine? — Poftim? nu înțelese comandantul. — Am zis: acum se vine? Bine că n-ați venit la anu’! — De unde să venim? zise nedumerit Felix S 23. Paznicul se uită atent spre navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
colț, pe un podium, un taraf mic, dar vioi și atent, susținea un program de café-concert. După ce se așezară, tov. Roșca 7 pocni din degete și strigă către podium: — Ia zi-i, măi nea Rică, una mai de-ale noastre! Nea Rică zâmbi larg, săltă acordeonul, pupă microfonul și începu: — Am avut-un saaateliiitîî, da’ l-am părăsiiitîîî... Episodul 49 Penultimul Pe acest fundal muzical antrenant asigurat de taraful satelitului, ce mai cântă, printre altele, cunoscutele melodii „Mărioară de pe Vega”, „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
etajul cinci, ciuciți pe covorașul lui, cocoțați pe balustrade și întrerupătoare, cam nădușiți și doar în condiția fizică și îngăimă: "Ce e, bă, la ușa mea? Daciada?" - Rupe din efecte, Genele, că somnolăm cu toții după replica ta... 72 DANIEL BĂNULESCU - "Nene"... zic eu... Că-l știam cât e de felcer la serviciul ăla al lui de asistent medical. "Nene"-i zic. Nu lua în seamă că ne vezi mai descheiați la șliț sau desfăcuți la aoleu. Comitetul de bloc a hotărât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și îngăimă: "Ce e, bă, la ușa mea? Daciada?" - Rupe din efecte, Genele, că somnolăm cu toții după replica ta... 72 DANIEL BĂNULESCU - "Nene"... zic eu... Că-l știam cât e de felcer la serviciul ăla al lui de asistent medical. "Nene"-i zic. Nu lua în seamă că ne vezi mai descheiați la șliț sau desfăcuți la aoleu. Comitetul de bloc a hotărât ca tu să ne faci vizita medicală..." - Vizita medicală, bineînțeles... Are susur de Boccacio, banditul... Și Necuratul, jucîndu-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o putea avea într-o 224 DANIEL BĂNULESCU Toți cei care nu voiau să-și piardă viețile într-o facultate sau într-o întreprindere tâmpită, toți cei care se bănuiau c-ar avea o brumă de talent muzical, fuga la "nenea" Floyd să ne-nvețe el ce-i ăla griful. Să ne demonstreze chiar el, pe viu, cum se prăvălește Nick Mason înainte, la pasajele cele mai nervoase de tobe. Să ne dezvăluie el câți centrimetri lasă exact între tălpi David
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
I-IV - hoarde pârjolitoare și insolente, care, pe la ceasul acesta, îl vizitau întorcîndu-se de la școală. Gâgâlicii îl năpădeau ca furnicile, i se cățărau pe noptieră, îi trăgeau prin fund apreturile și hârtiile, numai în găurile urechilor nu i se vârau. - Nene Sinistrate, dar ce ești tu?... Vreun sonat?! Ți-au deranjat microbii biblioteca? De ce te-ai mutat cu patul afară? - Las-o! E-o balama a noptierii plesnită din fabrică... Păi, știți voi ce stă la baza tuturor tipilor ce ies
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mari de transpirație pe frunte. Prin ușa deschisă a capelei năvăliră ultimele raze crepusculare, iar un vântișor rătăcit fâlfâi o clipă limbuțele incandescente ale lumânărilor, alungindu-le nefiresc. La scurt timp se ivi și preotul, Înalt și slab, Însoțit de “nea Gore”, un burtos cu mustățile arcuite, “tovarăș de haită” cu tata, cum Își spuneau ei În momentele de “grațioase Întâlniri nocturne”. Se apropie de sicriu și așeză câteva garoafe roșii la căpătâiul bunului său prieten. Apoi, cu palma apăsată pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prieten. Apoi, cu palma apăsată pe inimă, Începu să clatine mustrător din cap, În timp ce lacrimi mari i se răsfirau pe barbă. De afară răzbăteau confuz voci aglomerate și din când În când motorul unei mașini pornite rupea neîndurător Înserarea. Când nea Gore Începu să povestească același vis, identic, pe care l-a avut În ziua morții tatălui meu, domnul Martin simți un jet de greață pe esofag și se cutremură cu fața congestionată. Rămase siderat, cu privirea spânzurată departe, peste capetele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acolo Înțepenit, zbuciumat de murmurul unui plâns surd, care stârni indignare și nedumerire printre cei veniți. Mama făcu iar gestul acela de femeie ce-și duce dosul palmei la gură, iar tanti Valeria o sprijini de braț protector, cu duioșie. Nea Gore căzu În genunchi și, prinzându-se cu brațele de umeri, se ghemui Într-o mătanie Împietrită, pe când domnul Martin, care-l urmări pe Conte gâtuit de emoție, se prăbuși ca o marionetă fără sfori, cu sufletul spart În mii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cred, În pofida adevărului cosmic, viața lui Va acumula experiențe mai bune sau mai triste, aduna luni și ani și se depăna Împreună cu Aneta, bunica Ileana, bunicu’ Ghiorghi, Marțolea, Vizanti, Don Alba, Cristofor, Ghiță-Baiazid (chiar dacă originalele „zburau”, numele se păstrau!) și nenea Ion, Ionel cum Îl alinta bunica Ileana, mezinul familiei lui Ghirghi a dascălu’, un flăcăiaș de vreo ani, frumos și harnic pe care Va Îl diviniza pentru că știa să facă „minuni”, cânta frumos din gură și imita excelent „clanetul”, cel
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
foișor, Didița Îl plimba cu „mașina” până la Vizanti care se gudura bucuros că Va Îi oferea o bucată generoasă de măliguță foarte galbenă, iar Gristofor Îi Înghițea bucuros toți „petii” săi. Îl aducea la realitatea, care adesea era destul de cenușie, nenea Ion (așa să-i spui, nu „badi” cum se zice pe aici de către mojicii cei fără de carte, ai Înțeles, Hasmațuchi?! Da, tăticule!), Ionel (cum Îl alinta bunica Ileana), care Îi spunea: Prâsleo! Dacă nu ești cuminte și m-asculți ai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dorința de a ajunge ca tânărul său unchi, răspundea ca la comandă: Cum să nu, mai Încape vorbă! Cu ochii cât cepele, cu atenția mărită și cu privirea lipită de mâinile meștere, copilul curios urmărea cu sufletul la gură cum nenea Ion aducea un „caiuș” uscat (o suprafață de piele de porc, de-o „șchioapă” lățime și de lungimea lui Ghiță-Baiazid de anul trecut) pe care după ce-l Întindea fără grabă pe scaunul cu patru picioare („jâlțu’ di douî persoani”, cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Da să nu stai mult, auzi omule?! Va plecă grăbit, nu Înainte de a lua cobilița lui moș Ianoca. Se Întoarse repede, legănându-se pentru a asigura o cât mai mare stabilitate celor două căldări și așa cum a văzut el pe nenea Ionel că aduce apă fără să verse un strop din cele două căldări. Ajuns „acasă” Va primi mesajul: Acu se făcea că noi mâncăm! Au mâncat zdravăn ducând către gurițele lor porții mari de aer și Încercând să imite cât
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]