7,150 matches
-
aduce cu sine oamenii vechi: blajinii și uriașii, reînvie mitologia comorilor și a mătrăgunei. Proza este, de asemenea, o rememorare a vârstei de aur, în care gesturi obișnuite (trasul cu arcul, explorarea unei pivnițe vechi) se metamorfozează în gesturi miraculoase; nostalgia libertății reale și a unui topos unde aceasta era posibilă (Bucureștiul vechi) se împletește cu nostalgia mitului 379. Simbolismul evident al numelui protagonistului, evidențiat de autor ("Fărâmă este numele bătrânului, care înseamnă în limba română "miez", "fragment""; din acest punct
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de asemenea, o rememorare a vârstei de aur, în care gesturi obișnuite (trasul cu arcul, explorarea unei pivnițe vechi) se metamorfozează în gesturi miraculoase; nostalgia libertății reale și a unui topos unde aceasta era posibilă (Bucureștiul vechi) se împletește cu nostalgia mitului 379. Simbolismul evident al numelui protagonistului, evidențiat de autor ("Fărâmă este numele bătrânului, care înseamnă în limba română "miez", "fragment""; din acest punct de vedere, Eliade își numea nuvela, "parabolă a omului fragil". Pe când "cei puternici vor cădea", Fărâmă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
517 arată că aproape toate temele mitologice și escatologice folosite de autorii gnostici sunt anterioare gnosticismului stricto sensu, contribuția acestui curent fiind în reinterpretarea îndrăzneață și pesimistă a unor mituri și idei. Amnezia (sau uitarea propriei identități), somnul, captivitatea, căderea, nostalgia după țara pierdută sunt simboluri și imagini specific gnostice, deși nu sunt creații ale gnosticilor, fiind mult mai vechi. Odată scufundat în Materie (=Viața), sufletul își uită propria identitate, "centrul", "ființa eternă". Dumnezeu dispune ca un Trimis să-l trezească
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
duhul în toată lumea asta a noastră. Dar cel mai faimos tot Parsifal a rămas. Căci a fost singurul care a întrebat: unde se află potirul Sfântului Graal?"747. Prin atitudinea naivului, visătorului Pantelimon, prototip al "nebunului sfânt" și a cărui nostalgie după iubirea pierdută rămâne "inconștientă până la sfârșit", Eliade dezvăluie "legăturile adânci dintre imaginație și sens"748, opunându-l pe acest nou Parsifal în căutarea Graalui, reprezentanților celeilalte atitudini în fața sensului, cea sceptic-raționalistă. De aici și aprecierea finală a lui Pantazi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
spre Ființă, aspirație care, concretizată, este singura care poate justifica felul de a fi al omului în Univers - leagă această proză de "basmul ființei" (cum numea Constantin Noica basmul Tinereții fără de bătrânețe și al vieții fără de moarte) basm exprimând aceeași nostalgie a condiției umane care tinde să se împlinească, să depășească "cercul strâmt". Este singurul basm care "nu se încheie în chip fericit", dar este basmul nostalgiei fericite pentru că e singurul care exprimă "plinătatea, măsura, adevărul a ceea ce se poate numi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Constantin Noica basmul Tinereții fără de bătrânețe și al vieții fără de moarte) basm exprimând aceeași nostalgie a condiției umane care tinde să se împlinească, să depășească "cercul strâmt". Este singurul basm care "nu se încheie în chip fericit", dar este basmul nostalgiei fericite pentru că e singurul care exprimă "plinătatea, măsura, adevărul a ceea ce se poate numi ființă"783. Mitul eternei reîntoarceri (spre care converg toate celelalte mituri), necontenita aspirație și permanenta întoarcere a omului la starea originară, depășirea limitelor sunt punctele de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poate trăi. Atracția aceasta a fost pricina primei căderi a omului în istorie ca și pricina celui de-al doilea eșec al său. În Exerciții spirituale, Eliade propovăduia o adevărată religie în acest sens, tocmai ca refuz, ca apărare împotriva nostalgiei. El cerea omului să-și creeze o memorie impersonală, refuzându-și-o pe cea personală "sentimentală, nostalgică prin care actele nu se consumă, oamenii nu se uită, durerile și bucuriile însămânțează alte acte inutile. Învățați deci să ignorați timpul, să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu se uită, durerile și bucuriile însămânțează alte acte inutile. Învățați deci să ignorați timpul, să nu vă temeți de implicațiile lui. Suprimați cu desăvârșire orice urmă de memorie sentimentală, suprimați contemplațiile evanescente, amintirile din copilărie, regretele, toamnele, florile presate, nostalgiile. Încercați să concepeți viața așa cum e: sub semnul întâmplării"807. Problematica esențială a basmului, aceea a darului, se regăsește la Eliade prin vehicularea acelorași motive: călătoria, probele inițiatice, cucerirea condiției paradisiace (timpul abolit, ieșirea din timp), căderea în istorie, moartea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Humanitas, București, 1991, 1997. Eliade, Mircea, Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Editura Junimea, Iași, 1992. Eliade, Mircea, " Mitul eternei reîntoarceri", în Eseuri, Editura Științifică, București, 1991. Eliade, Mircea, Morfologia religiilor. Prolegomene, Editura Jurnalul Literar, București, 1993. Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. Istorie și semnificație în religie, Humanitas, București, 1994. Eliade, Mircea, Nuntă în cer, "Eus", Chișinău, 1995. Eliade, Mircea, Oceanografie, Editura Humanitas, București, 1991. Eliade, Mircea, Proză fantastică, Vol. I-V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991. Eliade, Mircea, Sacrul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și poezie, vol. III, nr. 7, iulie 1953 și nr. 8, 1954, Editura "Jurnalul literar", București, 2003, p. 7. Dualitatea creatoare este, în fapt, o expresie a naturii scriitorului în care se zbat, după propria mărturisire "două mari și seducătoare nostalgii: aș vrea să fiu în fiecare ceas altul, să mă scald în fiecare zi în alte ape, să nu repet niciodată nimic, să nu-mi amintesc nimic, să nu continui nimic. Dar aș vrea, în același timp, să pot găsi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ibidem, p. 163. 84 Mircea Eliade, "Mituri, vise și mistere", în Eseuri, Editura Științifică, București, 1991, p. 123. 85 Corin Braga, 10 studii de arhetipologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2007, p. 17. 86 Adrian Marino, op. cit., p. 362. 87 Mircea Eliade, Nostalgia originilor, Editura Humanitas, București, 1994, p. 8. 88 Idem, Mitul eternei reîntoarceri, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999, p. 38. 89 Ibidem, p. 39. 90 Ibidem, p. 92. 91 Nicolae Balotă, Un hermeneut al secolului XX, în Euphorion, București, Cartea Românească
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
coord.) Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Mit, magie și manipulare politică, Nicu Gavriluță Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
IV, pp. 18-19. 43 Ibidem, p. 17; Despre arta poetului, în op. cit., vol. IV, p. 186. 44 "E trist de partea sa de umbră, de materia care-l încarcă și - ca Ulysse pe malul Ogygiei - e trist de amara-i nostalgie" (Dan Botta, Charmion, în op. cit., vol. IV, p. 44). 45 Ibidem, pp. 36-37. 46 Platon, Phaidros, 248 c. 47 Ibidem, 246 d. 48 Ibidem¸ 248 b-c. "De îndată ce și-a pierdut aripile, el rătăcește până ce dă peste tăria unui lucru de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inepuizabil de fertilă în strategii; împrumutând abraziunea mediului, ea o întoarce insurecțional împotriva lui. Reciproc, piatra ademenește tacit la statornicire aluviunile dinspre marginea mai domolită a șuvoiului - cele mai vlăguite și mai ezitante, cârtind tulbure împotriva răpirii și roase de nostalgia întregimii cu prundișurile din amonte. Pentru aceste dizidente ale făgașului bine bătut, între uscat și curent se dă o neluptă clisoasă ca îndoiala, ce alunecă până și dintre propriile-i contururi înspre un abandon sedimentar. Ea are, și în același
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
În asemenea condiții metafizice vitrege, dragostea de gust hollywoodian era o slăbiciune prea exorbitantă pentru nomazi. Dincolo de un anume punct, durerea capabilă să opună rezistență sfâșierii se schimba imperceptibil în indiferență. În locul ei se instala resemnarea cu pierderea, cedarea fără nostalgie - suprema adaptare la agonie. Nomazii stânjeneau comunitățile prin care poposeau în primul rînd prin felul neliniștitor cum reușeau să suporte un putativ insuportabil. Da, putem" păreau ei să spună acolo unde celorlalți le-ar fi plăcut să creadă că putința
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Karabalgasun, pe Drumul Mătăsii, căpeteniei uigure i se instalase pe terasa superioară a palatului iurta lui mongolă de pâslă complet acoperită cu foaie de aur, iar împăratul tibetan recursese și el, pare-se, la aceeași soluție pentru a-și palia nostalgia de un trecut neașezat nu foarte îndepărtat 2. Nomazii se simțeau prea apăsați de masivitatea zidurilor pentru a se putea regăsi pe deplin la adăpostul lor. Își doriseră palate atâta vreme cât zidurile le respinseseră cu răceală avansurile, dar, odată încorporată lumii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
trebuie să fi afirmat identitatea comunității la distanță mai ceva ca o flamură. Mă gândeam ce-ar fi să punem o terasă tropeziană pentru nomazii noștri deasupra ultimului etaj, unde n-au decât să-și întindă cortul dacă-i încolțește nostalgia de trecut. O locuință modernă prevazută cu deschidere largă și primitoare înspre duhurile trecutului, să zicem. − Aaa, deci tu chiar le-ai luat în serios elucubrațiile despre castele medievale, se constată cu surpriză. Și crezi că ei înșiși s-ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
semănături, culegerea roadelor, despre recolte. E un limbaj al sărbătoririi, elogiului, laudei, temeiurilor și perenităților, care nu poate să nu te miște. Statistici, fotografii de unelte vechi, descrieri amănunțite ale instrumentelor și lucrărilor. Nu știu cum să-mi definesc sentimentele când citesc, nostalgie, memoria vie a copilăriei? Am mai prins și eu aratul cu plugul, duceam caii de dârlogi, nu puteam ține bine coarnele, se cerea forță și pricepere. La fel era cu prășitoarea, trebuia condus calul pe mijlocul rândului, un chin pentru
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dezvoltarea rela?iilor sociale reflectate, măi abstracte, deci mai pu?în spontane. Spectacolului unei lumi contemporane dominate de o lupt? necru??toare, egoist?, calculat?, c?reia i se abandonaser? indivizii sau clasele legal constituite, Ț�nnies le opune, cu oarecare nostalgie, contratipul unei comunit??i fuzionale, dominate de organic ?i de afectiv, pe scurt solidare [Aron, 1935]. Cu toat? importan?a crucial? a acestei c?r?i � �n ochii multora capodoperă sociologiei psihologizante fiindc?, dup? Ț�nnies, oamenii prin voin?a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Semne particulare - antologie (1979), De bună voie, autobiografia mea (1986), Ultimul turnir - antologie (1992), Optional Future (1988), Viitorul Facultativ/Optional Future (1999), Tânărul Ulise - antologie (2000). Cărți de publicistică: Martori oculari - în colaborare cu Eugen Seceleanu (1976), Biografia debuturilor (1978), Nostalgii intacte (1982), Adaptarea la realitate (1982), Frost or Fear? On the Condition of the Romanian Intelectual - traducere și prefață de Vladimir Tismăneanu (1988), Onoarea de a înțelege - antologie (1998), Kakistokrația (1998). Pentru unele din cărțile sale, autorul a primit Premiul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
realizat de Nicolae Coande, spuneați că titlul primei dvs cărți, ca și cel al ultimului volum publicat în România (Adaptarea la realitate, 1982), erau, „ca un făcut”, ironice. Dincolo de (auto)ironia aceasta devoalată, nu există oare, astăzi, și o mare nostalgie după acele vremuri ale debutului? Puteți să reintrați în pielea tânărului de 28 de ani și să reconstituiți momentul de atunci? Ce ați simțit când ați luat în mână primul exemplar din carte, ce au zis părinții și prietenii apropiați
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ați simțit când ați luat în mână primul exemplar din carte, ce au zis părinții și prietenii apropiați, cum a fost la decernarea premiilor Uniunii Scriitorilor? Dorin Tudoran: Există. Cum să nu existe? Există chiar mai mult decât o mare nostalgie. E un sentiment greu definibil, dar hai să încerc - e ca și cum aș sta undeva, pe un promontoriu foarte înalt, de unde văd de jur-împrejur totul, mai ales apa care mă înconjoară. Locul oferă ceea ce se poate numi perspectivă. Vezi ceea ce nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
premiați, plătim mai mult. Așa se cuvine. Nici o grijă, de acum încolo veți avea tot timpul să plătiți mai multe mese decât vă imaginați”. Nu rareori, când am plătit o masă ori alta, mi-am adus aminte, cu o imensă nostalgie, de curtoazia protectoare și respectul pe care mi le-au arătat în acea lungă zi Cezar Baltag și câțiva dintre prietenii săi. În afara lui Adrian Păunescu, despre Mic tratat de glorie au scris și alți prieteni - Nicolae Prelipceanu, Dana Dumitriu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
un vis. (Adevărul literar și artistic, 6 august 2002) Azimutul Cu tot „rolul istoric și sfânt!” al Tovarășului, îngrădirea și dirijarea politică a presei în anii dictaturii comuniste constituie amintiri de coșmar. Sigur, pentru cei care au participat la siluire, nostalgia acelor timpuri rămâne sfâșietoare. Dovada o constituie chiar publicațiile conduse de către asemenea ipochimeni ori vlăstarele lor spirituale. Acolo, „unitatea de monolit” în jurul obsesiilor și intereselor patronului, directorului ori redactorului-șef constituie singura îndatorire „deontologică”. În grade și nuanțe foarte diferite
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Uniunea Scriitorilor este o nouă Ciolaniadă de Vară. (Jurnalul Național, 27 mai 2005) Pacientul național Este râvnit de ospicii și pușcării dar libertatea de care se bucură îl ajută să facă el viața politică asemănătoare unui ospiciu ori unei pușcării. Nostalgiile unora pentru groapa de gunoi a istoriei continuă să-l trimită în Parlament, instituție pe care el a reușit să o transforme într-un circ al cărui unic rol este să-i asigure imunitate. Are mâinile încălțate în Rolexuri de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]