7,693 matches
-
Namila îi sfârtecă apoi în bucăți, își pregăti ospățul, înfulecându-i cu lăcomia unui leu crescut în munți. Mâncă de-a valma mațele și carnea și ciolanele" (9.289-293)78*. Această scenă se repetă dimineața și seara următoare. De asemenea oaspetele e cel care oferă vinul și nu invers. Nici vorbă de petrecere de rămas bun, nici vorbă de propunere de a însoți oaspete până la următoare destinație decât într-un mod foarte brutal ("Să rog pe Poseidon să te ajute la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și carnea și ciolanele" (9.289-293)78*. Această scenă se repetă dimineața și seara următoare. De asemenea oaspetele e cel care oferă vinul și nu invers. Nici vorbă de petrecere de rămas bun, nici vorbă de propunere de a însoți oaspete până la următoare destinație decât într-un mod foarte brutal ("Să rog pe Poseidon să te ajute la drum" (9.518)79*. Cât despre discursul de adio și urările de drum bun, ciclopul nu vrea decât să-l trimită pe oaspete
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
oaspete până la următoare destinație decât într-un mod foarte brutal ("Să rog pe Poseidon să te ajute la drum" (9.518)79*. Cât despre discursul de adio și urările de drum bun, ciclopul nu vrea decât să-l trimită pe oaspete la Hades, și îl imploră pe Poseidon să-i aducă toată nenorocirea din lume: "Fă ca Ulise, distrugătorul de cetăți... să nu se mai întoarcă niciodată acasă! Dacă îi este totuși scris să-i vadă pe ai lui și să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Conștiința unei violări reciproce a drepturilor și îndatoririlor de ospitalitate este pe deplin împărtășită și stă la originea a numeroase viitoare nenorociri. Inversarea rolurilor Întoarcerea lui Ulise este, de asemenea, construită după schema convențională a ospitalității. El se prezintă ca oaspete, dar stăpânii propriei sale case inversează și în acest caz semnele: ceea ce servește primirii oaspetelui (scaune, mâncăruri) se transformă în mâinile pretendenților în obiecte aruncate cu animozitate în capul oaspetelui primit. Asta pentru că pretendenții uzează și abuzează de o ospitalitate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
stă la originea a numeroase viitoare nenorociri. Inversarea rolurilor Întoarcerea lui Ulise este, de asemenea, construită după schema convențională a ospitalității. El se prezintă ca oaspete, dar stăpânii propriei sale case inversează și în acest caz semnele: ceea ce servește primirii oaspetelui (scaune, mâncăruri) se transformă în mâinile pretendenților în obiecte aruncate cu animozitate în capul oaspetelui primit. Asta pentru că pretendenții uzează și abuzează de o ospitalitate care a devenit jaf și ruină, înfruptându-se cu bună știință și fără măsură din
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
construită după schema convențională a ospitalității. El se prezintă ca oaspete, dar stăpânii propriei sale case inversează și în acest caz semnele: ceea ce servește primirii oaspetelui (scaune, mâncăruri) se transformă în mâinile pretendenților în obiecte aruncate cu animozitate în capul oaspetelui primit. Asta pentru că pretendenții uzează și abuzează de o ospitalitate care a devenit jaf și ruină, înfruptându-se cu bună știință și fără măsură din rezervele palatului lui Ulise. Turmele fiind pe terminate, podurile fiind aproape goale, Ulise și Telemah
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care îi dau să mănânce pe o desagă găurită și îl trimit să doarmă în casa unui potcovar (18.327-329)95* și care se întrec în a-l umili, "vai și-amar de cerșetorul ce se rușinează" (17.347)96*. Oaspetele, (în cel mai bun caz, unul tolerat) în loc să se bucure el însuși de ospăț și petrecere, trebuie, dimpotrivă, să-i distreze pe ceilalți bătându-se cu Iros, un alt cerșetor (18.1-111)97*. Acest lung episod este presărat și cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de bun venit constă într-un picior de bou, partea cea mai rea, și care nu-i este servit ci aruncat pentru a-l lovi). Penelopa îi spune că nu mai este nimeni în palat care să "primească cu cinste oaspeții vrednici și să-i trimită pe la vetrele lor" (19.316) 4*, p. 93 II. Toate aceste transgresiuni sunt detaliat descrise în sensul lor parodic. Pretendenții, care nu se tem de indignarea legitimă a oamenilor, nici de pedeapsa zeilor, ("umblați după
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
străini, amestec de suspiciune și animozitate. Atena, sub chipul unei copile, cu un ulcior în mână îi spune foarte clar: "vino după mine și nu te uita și nu vorbi cu nimeni, că oamenii de pe aici nu-s bucuroși de oaspeți și nu se poartă bine cu cei ce vin de departe", (7.30-33)120. De aceea Atena îl învăluie într-o ceață care îl face invizibil "nevăzut trecu el prin mijlocul feacilor"121*. Dar deja Nausica, cerându-i să nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
rămâne multă vreme așezat în cenușă timp în care toți locuitorii rămân tăcuți și muți. Eheneu, cel mai bătrân dintre feacieni, este nevoit să-l admonesteze pe rege: "Alcinou, nu-i bine și nici nu-ți șade să lași un oaspete pe cenușa vetrei; nerăbdători, îți așteptăm răspunsul" (7.159-162)124*. Ce înseamnă că Alcinou îl întreabă pe Ulise cine este înainte ca el să fi mâncat ceea ce îl face pe acesta să se lanseze într-un discurs în care se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fără îndoială, într-o poziție inferioară și este nepregătit pentru orice fel competiție. Ca musafir nu ar trebui să fie supus la nici o probă în care ar putea să se facă de râs. Alcinou nu ia, așa cum ar trebui, apărarea oaspetelui său în fața grosolăniei și violenței lui Eural care îl insultă în public (8.158-164)126*. Fără îndoială indigenii au vrut să-și bată joc de străin și să-l supună unei încercări care ar fi înjosit și descalificat discursul și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
hoților deși echipajul este feacian 128. Ulise însuși nu se comportă întotdeauna ireproșabil: el taie spatele fripturii, bucată onorifică prin excelență și i-o dă lui Demodocos rugându-l să-i cânte (8-474/498)129*, gest care nu îi revine oaspetelui și care uzurpă locul gazdei regale. Cântecele aedului Demodocos în loc să-l încânte pe Ulise îl fac să plângă în două rânduri, ceea ce contrazice uzanțele 130. Este de altfel neobișnuit ca regale să ofere dintr-odată unui străin găsit gol pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
daruri de ospitalitate care sunt oarecum prezentate ca un fel de impozit, o taxă pe avere: "Nu pregetați să-i dați stăinului câteva daruri, voi, care prin bunătatea zeilor, aveți atâtea bogății" (11.340-341)132*. Fără îndoială cadourile făcute unui oaspete de marcă, sporește Gloria celor care le fac. Dar este surprinzător ca regele însuși să spună: "ne vom scoate apoi prețul de la norod, că-i greu unuia singur să facă atâtea daruri" (13.14-15)133*. La aceste ambiguități, s-au
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
are aproape toate elementele, care dovedesc natura generoasă și ospitalieră a acestuia. Eumeu coase o pereche de sandale de piele așezat în fața bordeiului său când Ulise se ghemuiește, poziție înjositoare, fiind atacat și amenințat de câini. Eumeu se repede către oaspetele său și îl roagă să intre, îl conduce în casă și îl invită să ia loc. Pregătește masa și îl invită să mănânce, oferindu-i bucata cea maionorantă, spatele. Îl asigură pe Ulise că nu-l va întreba nimic până ce
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vatră, în timp ce el însuși se va culca afară, îi oferă pentru a se așeza o piele de capră luată chiar din patul său, îi cedează cupa pentru a bea și propria haină pentru a se înveli noaptea. Își conduce apoi oaspetele și îi oferă un toiag, un modest cadou de ospitalitate, dar care respectă toate formele ritului. Această generozitate umilă se justifică prin pietatea, mila, dreptatea și omenia gazdei, care contrastează absolut cu purtarea crudă a pretendenților la palat: "chiar de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
formele ritului. Această generozitate umilă se justifică prin pietatea, mila, dreptatea și omenia gazdei, care contrastează absolut cu purtarea crudă a pretendenților la palat: "chiar de sunt și mai nenorociți ca tine, eu tot îi primesc bine pe străini, că oaspeții și cerșetorii ni-i trimite Zeus, iar darul ce le facem, oricât de mic, e pe placul lui, că atât pot da slugile, ce tremură când poruncesc stăpânii necopți"137. Ulise, deși mișcat, îl pune la încercare în continuare pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
formală sau autentică. Dorința îi va fi împlinită și Eumeu va fi răsplătit. Steve Reece se întreabă dacă o astfel de scenă ține de xenia, pentru că, în lumea homerică, xenia se referă la relația între oameni cu același statut social. Oaspetele este un cerșetor, un implorator și nu un xenos propriu-zis. Este de o ironie evidentă și emoționantă să vezi un servitor care oferă ospitalitate stăpânului său. Primirea este în același timp indubitabilă, dar fiind vorba despre cocioaba unui porcar, dicția
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Homer recurge la un limbaj vernacular, adaptându-l dicției unui eveniment ne-eroic. Această scenă tipică de ospitalitate nu are loc în palatul unui rege, într-un cadru eroic, ci la un porcar care nu poate oferi măcar o baie oaspetelui (singurul element clasic absent aici). Eumeu se scuză de altfel încă din urarea de întâmpinare de modestia primirii. De fapt, Ulise n-a mai întâlnit un cadru atât de rustic (doar la Polifem), el care fusese obișnuit cu palate de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
palate de regi și nimfe: aici nu sunt decât piei de capră, scaune de lemn, mâncare sărăcăcioasă (purcelușii fiind, de regulă, "lăsați slugilor"14.81)140*. Gazda însăși gătește, așează masa, amestecă și servește vinul, face patul și își conduce oaspetele mai departe. Sacrificiul ritualic, redus la cea mai simplă expresie 141 nu este cel al unei bovine tradiționale, ci al unui porc care este omorât cu o lovitură de bâtă și nu cu un cuțit sau o secure. Fără nici o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să știi că n-ai spus nimic fără folos" (14.508-509)143* p. 29 II În seara unei zile frumoase " Era într-o frumoasă zi, pe înserate ..." La Fontaine În imaginarul ospitalității găsim ideea unui timp care se împlinește. Sosirea oaspetelui, marcată de oboseala drumului, înseamnă sfârșitul unui timp, cel al rătăcirii, căruia îi urmează oprirea, destinderea, pauza, relaxarea. Și cel mai adesea seara, când se lasă noaptea, caută drumețul adăpost și bate la ușa casei a cărei lumină i-a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a primi un fiu necunoscut. Povestea lui Filemon și a lui Beaucis o ilustrează în felul ei: ospitalierul este marcat de bătrânețe. Într-o frumoasă zi, pe înserate..." spune La Fontaine. Dar mai este și un cuplu armonios bucuros de oaspeți și timpul a creat, de-a lungul anilor, această armonie. La fel stau lucrurile cu visul despre Itaca, capăt al periplului, moment de sfârșit de epocă și de renaștere de timp nou, în care ospitalitatea se confundă de acum înainte
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
preoți ai templului, până când, fiind prea vârstnici, vor fi transformați într-un stejar și un tei. Crengile acestor copaci sunt împodobite de coroane de către locuitorii regiunii în cinstea lor. Avem astfel o frumoasă ilustrare poetică a reprezentării arhaice a sfințeniei oaspetelui, a caracterului său sacru și a protecției divine de care gazda beneficiază. Sub aparenta ei simplitate povestea aceasta comportă elemente complexe. Ea relatează o serie de metamorfoze: călătorul devine zeu, vinul din vas nu scade niciodată, coliba este transformată în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Isus și Sfântul Petru ajung într-un sat și sunt găzduiți de un om sărac care sacrifică pentru ei singura lui oaie. După masă Isus cere oasele și le pune în pielea oii. Se culcă toți. A doua zi dimineața oaspeții sunt deja plecați, iar omul cel sărac găsește în fața casei o turmă întreagă de oi, prima fiind cea pe care o tăiase, acum odihnită, bine dispusă, sănătoasă și cu un bilet pe frunte: "Toate oile sunt ale săracului". Tot satul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și cum cea a bogatului, care intervine foarte târziu și nu este animată decât de câștig, este pedepsită. Să cităm pentru a termina povestea de Grimm nr. 87 "Săracul și bogatul" în care un cuplu de bătrâni primește de la un oaspete necunoscut (de fapt, bunul Dumnezeu), posibilitatea de a-și împlini trei dorințe. Ei își doresc fericire, sănătate și să aibă pâine cât vor trăi. Casa lor se transformă și ea într-o casă frumoasă și nouă. Când bogatul, care îl
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Sacrul ar fi o forță transcendentă, o putere pe care sociologii o interpretează, precum cea a societății percepută de către membrii ei ca exterioară lor și atribuită unei divinități. Ospitalitatea mai este sacră și prin faptul că este fondatoare și supranaturală : oaspetele este simbolul medierii între două sfere cu totul diferite. El este necunoscutul, el vine de departe, el este temut, e o ființă greu de surprins care pătrunde într-un loc delimitat, un spațiu circumscris, cel al locuinței. Orice străin prin
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]