9,947 matches
-
bicicleta. Revenind la șosea, derutat, am luat-o în sens invers, bornele kilometrice determinându-mă să-mi schimb, fără să fi pedalat prea mult, sensul de mers. Mă simțeam încântat pedalând prin locuri necunoscute, spre locuri necunoscute, fără să simt oboseala. Undeva m-am oprit la umbră, să-i aștept pe ceilalți. Într-un târziau, am hotărât să merg totuși mai departe, să găsesc un loc în care să dormim. Urmă o pantă mare, cu o pădurice la marginea căreia m-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
adevăr, niște pâini proaspete. La vreo cinci sau șase kilometri de Curtea de Argeș ne-am oprit la un motel, să mâncăm și să ne cazăm. N-am reușit nici una nici alta. În plus, mi-a sărit lanțul - era primul semn de oboseală al bicicletei, care se comportase excelent până atunci. La Curtea de Argeș, hotelul primitor ne-a asigurat și frigidere în camere. După ce ne-am aranjat, era firesc să vizităm orașul, darîn primul rând -mănăstirea, cu mormintele vestite. În ziua următoare, la drum
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
aranjat, era firesc să vizităm orașul, darîn primul rând -mănăstirea, cu mormintele vestite. În ziua următoare, la drum spre Câmpulung Muscel. Dar, necazuri! Voiam să strâng cablul frânei slăbite, n-am reușit și bicicleta mai dădea și alte semne de oboseală. Uneori pedalele mergeau în gol, scăpau. Cei aproximativ 40 kilometri până la Câmpulung Muscel mi s-a părut 100! Nu mai eram în zonă muntoasă, însă dealurile înalte, doar pe lângă bicicletă le puteam urca, iar văile le coboram ca din pușcă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
orașele Buhuși, Sfântu Gheorghe, Transfăgărășanul, Curtea de Argeș, Campulung Muscel și Brașovul, toate traversate pe două roți de bicicletă. La intersecția cu drumul către Sfântu Gheorghe, am oprit și m-am întins pe o bancă. Nu eram obosit, dar voiam să previn oboseala. Trecând prin sate cu denumiri duble (românești și ungurești) destul de repede, s-a ivit perspectiva de ajunge la Odorheiu Secuiesc, după vreo 170 de kilometri parcurși în aceeași zi. La intrarea în oraș, un unguraș m-a confundat și mi-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pasul Oituz mă îngrijora, parcă mai mult decât culoarul Rucăr-Bran. Trecusem pe acolo cu mașina împreună cu Nicu și, poate asta era explicația. Mă încurajam singur, doar fusesem pe Transfăgărășan, Oituzul n-avea cum fi mai dificil. Cred că, de fapt, "oboseala” bicicletei mă îngrijora. Îndepărtându-mă de oraș, am mâncat în dreptul unei borne kilometrice. Se lumina afară, dar încă era foarte devreme, și vizibilitatea era redusă. Mi se făcuse sete. Căutând apă, îmi ziceam că oameni mai egoiști decât cei de pe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
acasă. Am descălecat la urcușul mare, cu care începe județul Neamț. Dacă aș fi avut altă bicicletă, altfel ar fi fost... De la sensul giratoriu spre Suceava și Roman, deși mergeam la vale, în dreptul Petrom-ului, începusem să simt o oarecare oboseală. De fapt era vorba de puțină foame... Parcursesem mai mult de 50 km. (Roman - Săbăoani = 14 km; Săbăoani - Mircești = 7 km; Mircești șosea = 8 km, pod ȘcheiaRoman = 22 km., cu aproximație). LA MOLDOVENI - 2005 Duminică, știind că partenerul meu de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
având o valoarea intrinsecă inestimabilă). Pe lângă pavilionul nerestaurat, după ce am neglijat niște înaripate supărăcioase, la drum, cu peisaje demne de penelul unui pictor, spre Butea. Parcursesem vreo 25-26 kilometri fără dificultăți mari. La deal, lungimea drumului devenea supărătoare. Priveliștile compensau oboseala și căldura devenită supărătoare; noroc de un izvor amenajat , loc de popa și odihnă. La Butea, localitate în care mai fusesem cu bicicleta când eram elev, am găsit noul pe străzi. Știam că prin anii 50, un preot se răzvrătise
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Nimic. Nicio mișcare. Mă așteptam ca mama să mă certe pentru întârziere. Dar nu s-a întâmplat așa. Mama, săraca, mergea și lucra cu ziua pe la cei avuți. Când se întorcea, seara, după o zi de muncă, era frântă de oboseală. Dar nu avea parte de odihnă: trebuia să ne facă de mâncare, să ne spele, să ne îngrijească. Eram șase copii, șase copii care o așteptau pe mama lor, seară de seară, să se întoarcă acasă cu sufertașul de mâncare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ne asiguri în fiecare zi hrana necesară, îmbrăcămintea, cărțile și caietele și tot ce trebuie unei familii cu șase copii fără tată. Of, Doamne! Unde sunt mila, dreptatea, dragostea și înțelegerea față de cel sărman? Unde ești, "bunule samaritean"?? Răpusă de oboseala acumulată, de frământări, emoții și de perspectiva nebuloasă a zilei de mâine, mama a adormit cu bărbia în piept, rezemată cu spatele de peretele vagonului, avându-i în stânga și în dreapta sa pe cei doi mezini ai familiei, Bebi și Țuki
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ușor deloc. Veneam de la școală, mâneam ceva și treceam la făcut chirpici. Apoi, seara, în bordei, la lumina lămpii, în jurul unei măsuțe din scândură de brad, stăteam toți patru și învățam și ne scriam lecțiile pentru a doua zi. Dar oboseala își spunea cuvântul. De multe ori adormeam cu capul pe masă, iar mama mă trezea și mă îndemna să continui. Hai, Titi, hai, concentrează-te și termină de scris, apoi culcă-te. Hai, curaj, fii mai puternic, Titi! Vă asigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
culcă-te. Hai, curaj, fii mai puternic, Titi! Vă asigur, dragii mei, că și Mircea, care era cel mai puternic dintre noi, suporta cu greu acest program. Nu ne mai zbenguiam, nu ne mai jucam. După lecții, cădeam frânți de oboseală pe așternutul de paie până dimineața, când mama, săraca, ne trezea cu milă și cu dragoste pentru a relua programul de la capăt. Hai, dragii mei copii, treziți-vă, hai, chinuiții și obosiții mamei! Sculați-vă și spălați-vă. Iată! Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
este comparabilă decât cu o imaginară relatare a copilăriei lui Iov. Ion Mureșan Ca o gigantică insectă apocaliptică... Am parcurs manuscrisul acestei cărți într-o singură noapte, cu o curiozitate tot mai accentuată și care nu mi-a permis, în ciuda oboselii, să îl las din mână până la săvârșirea ultimei lui litere și ivirea zorilor. Vreau să spun că mi-a prilejuit o lectură captivantă, deși, compozițional vorbind, extrem de amalgamată, la mai multe niveluri, începând cu varietatea genurilor literare prin care te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
A.B. Ați declarat într-un interviu anul trecut că "vă simțiți scriitoare mai mult în străinătate". De ce? Pentru că, în timp ce la noi interesul pentru lectură este în scădere și primează goana după valorile materiale, în Apus funcționează un fel de oboseală de societatea de consum, sentimentul că (pentru a-l cita pe Malraux: "Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc") singura noastră salvare este să ne descoperim scânteia de spiritualitate încă vie, iar poezia este o cale a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
valori, ce bucurie că putem face acest lucru!)... În opinia dvs. poezia și literatura română merg pe un drum bun? Suntem conștienți de valorile noastre? Spuneam într-un text din cartea de debut: "Nu ținta spune ceva despre tine, ci oboseala călătoriei". Într-o vreme, în prima tinerețe, făceam călătorii mai lungi cu bicicleta, treceam prin sate și ne amuzam, noi, companionii, bicicliștii, întrebînd pe cîte un sătean: "Nu vă supărați, drumul acesta duce pînă la capăt?" Sau: Nu știți, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
orgi, departe, M-a deghizat zugravul de cerneală, Frumos împăturită, într-o carte, Ieri, azi, citită, recitită mâine, Cinstită seara, noaptea, dimineața, Cuvântul meu nu ține loc de pâine, Dar pâinea mea iluminează viața. M-au scris prin vremi penițe, oboseala, Durerea, frica și-am clădit paharul Cu-otravă sau nădejde, cu-ndoiala De Dumnezeu, bând până-n drojdii-amarul. Nu-s ceas, doar trec prin luștri, ani și zile, Adeseori cu-o floare între file. Ștefan Ion Ghilimescu Ca scriitor, important ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ghid. Avea 20 de ani și n-a consimțit niciun sigur moment să se despartă de copilul ei, pe care l-a purtat În spinare, Într-o legătură de piele. Niciodată În acest greu drum n-a dat semne de oboseală sau descurajare. După săptămâni de drum greu au ajuns În fine În câmpul tribului său, unde au luat un repaus binemeritat. I-a condus apoi mai departe, până la trecătoarea peste munți, pe unde au trecut Lewis și Clark, cucerind astfel
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Pentru prima oară călătoreau cu trenul, zburând, pretindeau ei, ca vântul prin câmpii și păduri. La 23 Iulie au ajuns la St. Louis. Drumul de aici a fost prin Illinois, plin de peripeții, lipsiți total de mijloacele necesare, rupți de oboseală, făcând 100 kilometri pe jos, au ajuns la 15 August 1845 la colonia de acum, New-Glarus. Au plecat de acasă 193 de persoane, și acum erau 122, din care 26 bărbați, 22 femei și 72 copii. A urmat o iarnă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ridicate de către unguri, mama, sora și o vară a dlui Iuliu Maniu, președintele Consiliului dirigent și, în plânsetele populației din sat, au fost duse pe jos între baionete. Românii din Șimlău au văzut-o pe bătrâna doamnă Maniu istovită de oboseală și suferință. Nu se știe unde au fost duse...” Deabia după două luni s-a anunțat eliberarea lor... Cât de mult au așteptat bucovinenii sosirea trupelor române ne-o spune și necrologul profesorului Emil Forgaci, ultimul luptător căzut pe ogorul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
predarea istoriei religiilor în Statele Unite. Să sperăm că veți scăpa de gripa asiatică! În familia mea, patru membri au avut-o succesiv, iar acum este rândul meu, dar rămân încă pe picioare! Mai ales urmările sunt dezagreabile, săptămâni în șir oboseală și surescitare. Prin urmare, dacă voiajul în Italia ne-a făcut ceva bine, acesta s-a pierdut deja. Mă grăbesc să vă trimit această scrisoare, ca să puteți s-o duceți pentru a cere viza. Sunt sigur că nu veți avea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
conștiință a responsabilității față de cultura națională. Cum aprecia și Al. Cistelecan, în același articol, cea mai solicitată funcție a autorului Fenomenului Pitești a fost, indiscutabil, cea de instanță morală, dotată ca un radar moral ultrasensibil, ce nu a cunoscut nicicînd oboseala sau blazarea. Prin articolele sale critice, Virgil Ierunca a propus o altă scară de valori în literele românești, mult mai aproape de adevăr decît cea impusă de partidul comunist. Prin tezele și antitezele de la Paris, susținute la postul "Europei libere", cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
supraaglomerată cu noi și noi loturi de deținuți, unii mai obosiți, mai terminați fizic decît mai vechii locatari, prilej de a-și ceda locul de pe prici și a se muta să moțăie pe o bancă, în următoarea noapte, frînt de oboseală adoarme și este dăruit cu un vis miraculos, o vedenie: "Nu-L văd pe Domnul Hristos întrupat, ci numai o lumină uriașă albă și strălucitoare și mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părțile, e o fericire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
2006, desecretizarea, dosariada (cum mai este numită acțiunea de deconspirare a fostei securități, declanșată prin ordin prezidențial, în vara acestui an, în urma acțiunii de predare, în principiu, în totalitate a arhivei instituției de înfiorătoare amintire), începe să dea semne de oboseală și bagatelizare mai ales de către cei interesați. Nu mai e mult și, cum probabil și mizează foștii securiști și nomenclaturiști, acțiunea ar putea sucomba, lăsînd practic fără urmări vizibile această palidă încercare de scoatere la lumină a tenebrelor din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de logica martorului, căpitanul judecător Prună l-a concediat fără întîrziere. Este condamnat la cinci ani de detenție. Calvarul detenției începe cu Jilava, vechiul fort de apărare al Capitalei convertit în pușcărie. Intră în celulă după miezul nopții, frînt de oboseală după trecerea chinuitoare printre furcile administrative ale preluării. Are senzația că a intrat într-un mormînt. "M-a izbit doar o putoare de neînchipuit, o putoare esențială, cosmică amețitoare, ucigașă otravă. Cineva dintr-un pat din stînga intrării m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
concept nou, însă administrația lagărului îl aplica pe scară largă și, din punctul ei de vedere, cu bune rezultate. Zub nu se plîngea. Supunerea corpului față de minte părea totală, în cazul său. Nu îi era foame, nu îi era frig, oboseala nu îl dobora. Duhorile barăcii nu îl atingeau și lăsa impresia că tratează murdăria din jur ca pe un mediu aseptic. Putea fi suspectat că se bucură chiar de luxul de a i se fi luat totul și de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
alături de câțiva biscuiței de casă, din care Cristi ciugulea în grădina casei, povestind cu tanti Apostolescu ultimele succese. Zilele cu ghionturile stomacului tot mai puternice se ter- minaseră. Nopțile de singurătate și de frig se terminaseră, iar somnul venea peste oboseala lui cu vise mărețe despre glorie și despre cum lumea are să se schimbe din temelii și are să fie mai bună ascultându-i vocea caldă. Diminețile nu mai erau uscate, ci parfumate cu bunătățuri, mic-dejunuri cu marmelade în restaurante, banii nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]