6,787 matches
-
de plecare în spatele căreia primul jucător din prima echipă, așezat în poziția ghemuit, așteaptă semnalul de plecare. Conducătorul jocului din fiecare echipă pornește prin săritura iepurelui până la limita de sosire care se marchează la o distanță de 6-10 pași. Aici ocolește un steguleț și se întoarce și atinge cu mâna umărul următorului jucător. Următorii jucători procedează la fel. Jucătorul care a terminat cursa trece în spatele ultimului jucător din echipă. Jocul continuă până ce ultimul jucător din fiecare echipă a făcut cursa. Echipa
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
jucător din echipă. Jocul continuă până ce ultimul jucător din fiecare echipă a făcut cursa. Echipa care termină prima este învingătoare. În timpul cursei nu este voie să se schimbe poziția de alergare. Nu este voie a se atinge stegulețul în timp ce este ocolit. Jucătorul care urmează să alerge trebuie să aștepte până ce precedentul l-a atins pe umăr. 20.Cursa în patru labe Elevii sunt împărțiți în echipe egale ca număr așezați în flanc unul în spatele altuia, în spatele unei linii de plecare marcată
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Elevii sunt împărțiți în echipe egale ca număr așezați în flanc unul în spatele altuia, în spatele unei linii de plecare marcată pe teren. La semnalul conducătorului, primii jucători din fiecare echipă merg pe patru labe până la linia de sosire unde se ocolește un obstacol și se întrec în același fel la echipa respectivă. La linia de sosire, primul jucător atinge cu mâna pe umărul jucătorului din echipa sa care continuă jocul în același fel. Jocul se termină după ce au mers toți elevii
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
atrage atenția ca fiecare jucător să-și țină minte numărul. Jocul se începe, iar învățătorul strigă un număr, de exemplu 4. Din fiecare echipă elevul care poartă numărul 4 se ridică din locul său și aleargă înainte pe lângă echipa sa, ocolește apoi un obstacol, aleargă către ultimul jucător din echipă și ajunge cât mai repede la locul de unde a plecat. Echipa a cărui jucător a ajuns mai repede, are un punct. În felul acesta aleargă fiecare jucător și echipa care are
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
fi consumat. Nu părea Încîntat de Însărcinarea pe care o avea, căci deși era șeful instituției aceleia, părea, e impresia ce mi-o lăsase, că executa dispoziții ierarhice, sfîrșitul a fost la Canal, unde am fost trimis «pe cale administrativă», adică ocolind justiția, să execut doi ani de detenție. Dumneata știi... Oricărei dictaturi i-e teamă de justiție. - «Vă Înșelați, vorbii, va veni o vreme În care vor subjuga și justiția, fără să Înțeleg nici azi de ce a fost nevoie de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca mine erau atîția alți colegi, pe care Îi cunoșteam după felul În care deliberau cu asesorii populari, ne aflam de atîtea ori În aceeași cameră de consiliu, după care comentam Între noi interpretările adoptate, dar și ei și eu ocoleam să ne rostim aversiunea, ne făceam a nu observa natura abuzivă a unor legi pe care eram chemați a le aplica, ignorarea unor drepturi pînă ieri elementare, ne era teamă unul de altul, o coaliție tacită, ne făceam a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de aplicare și consecințele acesteia. Pentru ce e nevoie de teroare, mă Întreb, de temnițe, de Închisori, de execuții, cele mai multe - sute de mii - chiar fără judecată. Răfuiala directă cu supușii, uciderea sau Înspăimîntarea acestora. În aceste cazuri tribunalele au fost ocolite, tocmai pentru că oamenii erau vădit nevinovați, iar reacția puterii odioasă. De ce a fost și este Încă nevoie de toate acestea? - Uiți că mijloacele fac parte din doctrină. GÎndește-te la legile tale. Ce-ar fi de pildă codul tău civil fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
soldat roman. O mână strângea un pumnal plin de sânge. Cealaltă, cu palma în sus, întindea spre Valerius degetele mânjite de sânge, într-o grotescă implorare. Croncănitul neașteptat al unui corb deasupra copacilor îl făcu să tresară. Continuă să meargă; ocoli cu grijă o stâncă mare, acoperită de mușchi. Atunci auzi zgomotul metalic al lamelor ce se loveau una de alta și, ascunzându-se în spatele stejarilor, văzu niște oameni care se luptau în poienița luminată de razele soarelui. Se ascunse după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și vor arunca pietre în noi. Iar mai încolo, acelea - arătă spre scorpiones - vor arunca în noi cu săgeți, cu o putere nemaipomenită. Vom folosi scuturile și palisada ca să ne apărăm. Arătă spre pajiște. — Vedeți petele acelea întunecate pe iarbă? Ocoliți-le când luptați sau împingeți-i pe dușmani într-acolo... Sunt capcane în care puteți cădea. În cele din urmă, arătă spre castrapila plasate la jumătatea colinei, ce semănau cu niște mistreți gata să ucidă. — Iar acelea... au vârfurile îndreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în spatele lui și îi smulse coiful cu atâta violență, încât aproape că îi frânse gâtul. Când putu să respire iar, Flamma se simți înșfăcat de păr, aruncat la pământ și târât. Încercă zadarnic să-l apuce pe Valerius de picioare. Ocolind porțiunile de pământ întunecate, Valerius se aruncă în apă, continuând să-l tragă de păr pe Flamma, care se scufundă din cauza armurii grele și dădu zadarnic din mâini pentru a ieși la suprafață; începu să înghită apă. Valerius ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rămână profund și pururi îngrijorat... Iar dacă Ion Iachim făcând literatură eseisti că d in Istorie, o face cu durere, dar și cu multă responsabilitate, aceasta se întâmplă pentru că el în mulțimea expresiilor cru de - și de data aceasta - nu ocolește deloc adevărurile vieți i, c i scriind „extrem de simplu, accesibil, ușor și foarte poeticʺ(Iurie Colesnic), face Istorie din drama propriului său popor, istorie pe care o realizează cu talent, punând noi file fundame ntal e și în dosarul istoriei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la început, bătură brusc aerul și, cu tot cu proprietarul lor, dispărură dincolo de cei doi castani care umbreau fereastra. Expresul Național. În aer. Editorial www nae @ expresul national Într-o celebră prelecțiune un nu mai puțin celebru savant al cărui nume îl ocolim cu toată atenția care i se cuvine, spunea: Dați-mi un punct de sprijin și voi mișca Universul! Din nefericire pentru știință, la desele sale solicitări a primit avize negative, poate și datorită faptului că încă nu se instituise un
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
credibilitatedecât ne închipuim. Uneori, profesionalismul gazetarilor neautohtoni intuiește fapte și întâmplări care, dacă nu au șansa de a fi și reale, impun prin limbă, paginație și caracterul literelor. Apoi, culegerea articolelor fiind complet computerizată, gazetarul respectiv își poate permite să ocolească inteligent capcanele gramaticii, calculatorul având o marjă de greșeli neînchipuit de mare, deci admisibilă. Astea sânt, adică sunt exhibiții, interveni al șaselea vorbitor conform tragerii la sorți. Pentru a reuși la un concurs de corespondent nu ai nevoie de nimic
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
peisaje din Georgia. Culori. Nisip. La fel ca-n Dakota de Sud. În trecere, privește doar copiii și bătrînii. Pe el Îl privește mireasa. DJ gîndește: „femeia ca blestem ?” Și le vorbește ca unor nobili gîndacilor, porcilor, rațelor, nu putea ocoli mireasa. Ni se spune că DJ nu era un seducător, nu a sedus niciodată pe nimeni. El avea o putere. În ochi. Imediat ce le privea, femeile vedeau În dînsul pe salvatorul general. Un nuntaș se Îneacă cu un os de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă apuca pofta de lucru sau de somn. Dormeam mult și greu, mai ales când am lucrat acele trei săptămâni la patruzeci de mile nord de Sadyia. Veneam la bungalow cu mașina, câteodată chiar după miezul nopții, căci trebuia să ocolim drumurile joase și alegeam numai șoselele de pe pantă. Adormeam îmbrăcat și nespălat, după ce înghițeam o ceașcă de ceai cu rom mult și chinină, căci a doua zi, înainte de nouă, trebuia să fim porniți la drum. Neglijasem tot mai mult toaleta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de nici o mână virilă.) Mi-a mai spus, tot în după-amiaza aceea, de o altă dragoste a ei. Avea pe atunci doisprezece sau treisprezece ani și se dusese cu d-na Sen la marele templu de la Puri, la Jaganath. Pe când ocoleau, laolaltă cu mulțimea, coridoarele întunecate din jurul sanctuarului, cineva se apropie pe nesimțite de Maitreyi și îi puse o ghirlandă de flori peste cap. La cea dintâi haltă în lumină, d-na Sen observă ghirlanda și, aflând că i-a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mașină și am dat adresa lui Harold. Când porneam, am încercat să mai privesc încă o dată casa din Bhowanipore, dar mi s-au înlăcrămat ochii, mașina a virat, și n-am mai văzut nimic. M-am trezit când mașina tocmai ocolea către Park Street. Am desfăcut plicul lui Sen și am cetit, cu inima strânsă, cele ce-mi scria el, în englezește, fără cuvântul de început, pe o coală care purta în colțul de sus cuvintele "strict confidențial" subliniate. "Dumneata ești
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că nu știu ce ara să fac, dar deocamdată am să rămân aici, pentru că acesta e un bungalow puțin cercetat de drumeți, și îmi priește de minune aerul pădurilor de pini... A doua zi am plecat în zori, după obiceiul meu. Am ocolit muntele, mi-am luat baia sub stâncă, am mâncat turtele cu miere și m-am întors noaptea. Paznicul îmi spuse că memsahib e bolnavă și că a întrebat de mine. Cum o fi ghicit el asta? mă amuz eu, gîndindu-mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adăugă absent. Poate voiam să spun altceva... Începu să soarbă, pe gânduri. Când ajunse în hall, clipi, ca să-și obișnuiască ochii cu lumina, apoi se apropie de un piccolo și-l întrebă de Sala catalană. Nu era departe; trebuia să ocolească rotonda cu oglinzi, către care păreau că se îndreaptă toate femeile, și să traverseze apoi coridorul care conducea la anexă. Adrian porni, cu pasul repede, dar, trecând pe lângă scaunele ispititor aranjate în jurul unei măsuțe, se răzgândi și se lăsă să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și nici azi n-aș ști să-ți spun ce era În ea. Toată chestia asta mă făcea să mă simt destul de rău. M-am strecurat pe după bar pînĂ-n bucătĂria din spate și de acolo am ieșit afară. Am ocolit piața fărĂ să arunc măcar o privire către mulțimea care se strîngea repede În fața cafenelei, am ieșit pe poartă și m-am dus direct la docuri, unde am urcat la bord. Tipul care Închiriase vasul mă aștepta pe punte. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o băutură din el și, mai ales, cît de repede. Stăteam acolo și din casa delegatului, printre tufișuri, se vedea lumină. Cele două lumini de pe promontoriu s-au lăsat În jos și una dintre ele a Început să se miște, ocolindu-l. Pe cealaltă o stinseseră probabil. La scurt timp după aceea am văzut o barcă ieșind din golf și venind spre noi, purtată de-un vîslaș. Îmi dădeam seama că-i un vîslaș pentru că-l vedeam aplecîndu-se Înainte și Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și mi-era așa de rău că mi-am pierdut capu’.“ Acum Îi apărură În față zidurile albe ale hotelului La Concha, catargele dezgolite și casele din oraș. Se vedeau deja bacurile de pe docul Trumbo, pe care trebuia să-l ocolească pentru a se-ndrepta spre Garrison Bight. „Willie, bătrînu’ Ăla,“ se gîndi. „Cre’ că-i chinuie ca pe draci. Cine-or mai fi fost și idioții Ăia? SĂfiu al dracu’ dacă nu mă simt În ultimu’ hal. SÎnt amețit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dusese deja de multe luni și ginul galben l-am terminat În mai, 1938. Acum nu prea ai de ce să te mai duci pe-acolo, și bănuiesc că dacă Luis Delgado ar fi sosit mai tîrziu la Madrid, ar fi ocolit locul Ăla și n-ar fi avut parte de necazuri. Dar În noiembrie 1937, cînd a sosit el În Madrid, mai era Încă gin galben și apă tonică. Dar parcă totuși nu ți-ai risca viața pentru așa ceva, așa că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
legați Între ei care cărau muniție, conduși de păstori, În spatele cărora veneau Încet bărbați ducînd tărgile goale. La dreapta, sub curbura crestei, se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major al brigăzii. Firele de telegraf ieșeau de sub tavanul peșterii, ocoleau creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam noi. Motocicliști cu căști și costume de piele mișunau În susul și-n josul trecătorii pe motocicletele lor sau, În locurile prea abrupte, mergînd pe lîngă ele și apoi, lăsÎndu-le la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Lua pușca, o punea pe buștean, după care o trăgea și pe soră-sa, și după ce treceau peste buștean ea se lăsa jos sau se lăsa el Întîi, lua pușca și după aia o ajuta și pe ea. Au tot ocolit tufărișuri cînd n-au putut trece prin ele, și era foarte cald, și polenul pufulițelor se depunea pe părul fetei și o făcea să strănute. — Al dracu’ drum, spuse ea. Se odihneau pe un buștean inelat, acolo unde fusese tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]