8,671 matches
-
proaspătă și îl privi cu tristețe. Auta se uită cu ochi pierduți după bunul sclav care pleca, dar nu mâncă. Era cu sufletul atât de istovit, încît nu-l mai cercetau nici gândurile, nici foamea. Și nici nu se putea odihni, deși toți se culcaseră, afară de câteva străji, spre a fi gata de drum la începutul nopții. Ședea cu ochii închiși, negîndindu-se la nimic, când simți deodată că cineva îi dă târcoale. Deschise ochii cu greutate. În fața lui stătea vrăjitorul Tela
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
murit? îl întrebă cu glas tremurat. Auta ridică din umeri. Căpetenia îl privi cu luare aminte, apoi păru că se dumirește: - Ori n-au fost nici un fel de zei și țăranilor li s-a năzărit cine știe ce?... Bine că te-ai odihnit măcar. Puteai să și fugi: aici nu te mai căuta nimeni. Ai fost un nătărău! Auta zîmbi: - Crezi că e mai bine de trăit într-un lan de grâu decât în palatul Piscului Sfînt? Căpetenia înghiți un nod. Sclavul urmă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ce e. De pe țărm până în lanul de grâu unde se petrecuse minunea, drumul lor se scurse destul de încet, deși robii purtători ai scaunelor celor doi preoți se schimbau la fiecare jumătate de ceas, ceilalți mergând toți pe asini, ca să fie odihniți. De câteva ori Marele Preot blestemă în sinea sa încetineala mersului și se gândi înduioșat la aripile de vultur făcute cândva de Auta. Înaintau grăbiți, dar i se părea că înaintează ca melcii. Și, cu toată graba lor de a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
timp, nu la întindere, îi răspunse același străin. Auta râse din nou: - Dintr-un capăt într-altul, de la țărmul de miazănoapte până la țărmul de miazăzi, o călătorie pe măgari durează aproape trei sute de zile, socotind că noaptea trebuie să ne odihnim. Acum însă începu să râdă străinul: - Noi nu vom întrebuința animale ca acela cu care ai venit la noi. Voi n-aveți alte animale mai iuți? - Sunt în păduri, dar nu se pot domestici, iar câinii nu sunt buni de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
toți pe pământul vostru în chip de pulbere. Se apropie de ei cîrmaciul: - Primejdia cea mai mare s-a și petrecut: am cheltuit foarte mult din puterea de mișcare a luntrei! zise el. Dar acum culcă-te, Auta, să fii odihnit mâine. Ochii lui Auta se deschiseră larg, întorși spre Hor, căruia îi spuse: - Cum, chiar mâine pot pleca?... Și de luntrea cea mică n-o să aveți nevoie? - De ce întrebi cu atâta sfială? îi spuse Hor. - Fiindcă nu e luntrea mea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
poate întîmpla. Drumul spre pisc pentru Auta nu era lung: ar fi ajuns curând. Pe Nefert la nevoie ar fi purtat-o în brațe. Dar străinii se istoveau mergând. De multe ori erau nevoiți să se oprească, pentru a se odihni puțin. Alte dăți Auta îi lua în spate pe rând și-i trecea peste albia vreunui pârâu sau pe buza unei prăpăstii. Drumul părea că nu se mai sfârșește. Totuși, se sfârși. Când soarele luminase munții, intrară cu toții pe ușa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înțelepciuni, zeul Tot care sălășluiește în inima mea, mi-a poruncit să am grijă de tine, pentru că pe tine te-a ales urmaș al regelui nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic... Și acum du-te, Mener, să te odihnești, căci în curând va fi noapte. Ai să rămâi pe corabia mea. După ce tânărul prinț coborî sub punte, după ce se lăsă noaptea, slujitorul Zeului Soarelui, primind ceva din mâna Marelui Preot, se strecură într-o luntre sprintenă și pluti spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ne dea Ntombi niște pene de la păsările pe care le-a fript! - Ntombi le-a aruncat în apă! spuse vinovat Mai-Baka, sărind în picioare și punând mâna pe arc. Dar dacă zeul poruncește, pot să vânez alte păsări. - Deocamdată nu! Odihnește-te, Mai-Baka, îl opri străinul râzând. Numele date de logodnica pământeană a cârmaciului, și pe care în scurtă vreme le folosiră toți căci erau foarte ușor de rostit, îi aduseră aminte lui Uh de datoria toiagului său, așa că porni cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Unul din aceste orașe se numea Sodoma, celălalt Gomorra. Călăuzindu-se după veștile aflate, drumeții ajunseră aici socotind că mai departe nu aveau de cercetat nimic și se hotărâră să rămână în preajma Sodomei două sau trei nopți, spre a se odihni. Aflând tot ce urmăriseră să afle, trebuia să se întoarcă pe micul podiș din țara Ham sau din Munții Zeului, cum numeau de la o vreme acești munți și păstorii localnici și soldații adunați la poalele lor. Soldații cei mai mulți erau din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
istorie nouă: despre călătoria lui Etana în cerul lui Anu, pe aripile unui vultur uriaș. Oamenii ascultau cu răsuflarea tăiată. Adapă cînta: - Prietene, vulturul zise Alungă tristețea de pe chipul tău. Vreau să te duc În cerul lui Anu. Să se odihnească pieptul tău Pe pieptul meu, Pune-ți brațele tale Pe aripile mele întinse, Lipește-ți șoldurile tale De șoldurile mele. Lumea fremăta de mulțumire. Cântecul cel nou al acestui cerșetor cu glas aurit le plăcea tuturor. Văzând fețele oamenilor, Adapă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
umflîndu-și pieptul cîntă: - După trei îndoite ceasuri De zbor încordat Vulturul zise: "Privește, prietene, vezi Că pământul acuma nu se zărește? " Și eu am văzut Că pământul nu se zărește de loc Și pe marea îndepărtată Nu s-a mai odihnit ochiul meu. Adapă și Auta mulțumiră mulțimii și își strânseră darurile în sacii de drumeție. Aveau pâine și carne. Cineva le dăduse un fagure, altcineva o ulcică de vin. Cântecul plăcuse, prin urmare mai putea fi cântat. Câteva luni aveau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajuta să-și alunge acea suferință care îi aducea și ei atâta durere. Eugen era bine văzut la serviciu și apreciat ca un bun profesionist, foarte atent atunci când conducea mașina, sever cu el însuși, având grijă ca întotdeauna să meargă odihnit la serviciu, respectând cu strictețe regulile în trafic. Când Eugen și Oana coborâseră în gara comunei B. care deservea și satul în care ei trebuiau să ajungă se întunecă de-a binelea. Era în jurul orei 18. Distanța pe care trebuia
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ia un pahar plin, servindu-l și pe Radu și zâmbindu-i. în următorul moment, cei trei bărbați închinând cu paharele pline își urară sărbători fericite. Bătrânul începu să plângă, privind spre Andrei: - Când mama ta trăia, Dumnezeu s-o odihnească, sărbătorile păreau mai vesele. Primul care a început să lăcrimeze a fost Radu. Andrei care încercă să se abțină, nu reuși, iar acum plângea și el, liniștit. După aceste clipe de alinare sufletească, bătrânul își șterse ochii cu dosul mâinii
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
începu să ningă, când Radu însoțit de această dată de Ramona și Andrei intră în curtea casei părintești. încă nu se împlinise o lună de la moartea tatălui său. Acum venea să-și conducă mama pe ultimul drum, pentru a se odihni alături de soțul ei pe care l-a adorat. Intrați în casă, înconjurând sicriul, Ramona plângea, Radu o privea lung cu ochii umezi pe mama lui care parcă își căpătase frumusețea de altădată, încercând să și-o imagineze așa cum a fost
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
în timpul existenței sale pe Terra, nu l- am prețuit destul, sau nu i-am arătat acest lucru. Trebuie să amintesc cum, odată, un coleg de-al său, profesor de fizică spunea, fiindcă tocmai aflase de pierderea sa: ,,Dumnezeu să-l odihnească in pace, pentru că nu are ce-i ierta!”. M-a bucurat ce-am auzit, dar știam că doar Domnul nu greșește. În afară de cele creștinești, evocarea sa prin amintiri așternute pe hârtie, cred că poate înseamna o prelungire a existenței în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
era circulat. Uite așa, din cauza unui gospodar care-și lăsase vaca la păscut, s-alesese cu o spaimă grozavă. Într-o vară, când era prin clasa a treia primară, îl însoțise pe tata la prășit harbujii, fasolea și pătlăgelele roșii. Odihnindu-se, (recunoștea că tata îl menaja uneori), stând întins la umbră pe iarbă sub un stejar bătrân, văzu o pasăre colorată, pe o creangă, chiar în dreptul unei scorburi găunoase. Îl strigă pe tata care, probabil cunoștea acea specie rară pentru
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de biserica mare, cu hramul la Sf. Mihail și Gavril, care-și arăta, printre copacii deși, turlele acoperite de curând cu tablă vopsită-n verde. În spate era cimitirul în care-și dormeau somnul veșnic înaintașii lui, Dumnezeu să-i odihnească în pace. De câte ori nu se gândise la dânșii, când hălăduise prin Iașul devenit orașul lui, mai ales când trecea pe lângă Mitropolie și Trei Ierarhi! În centrul satului, deoparte și de cealaltă a drumului pavat cu piatră de râu, casele negustorilor
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
pripită. Îi trecură prin fața ochilor tunurile pe care fusese obligat să le abandoneze, furgonul și lăzile pline. A doua oară în ultimele 24 de ore, răsuflă ușurat, când aproape de podul de la Albița, întâlni o unitate de ostași români care se odihneau de-o parte și de cealaltă a drumului. Majoritatea dormeau cu puștile în bandulieră, cu foile de cort trase peste cap, după drumul istovitor al retragerii, după înfrângerea fără luptă. La pod, liniște. Din spirit de camaraderie, comandantul batalionului de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
invitat unul dintre ei. După necazurile nemeritate dar inerente în acele vremuri, își scoaseră pârleala cu vârf și-ndesat! Petrecură toată noaptea, așa cum se petrecea între ofițeri, cu de toate... Dimineața, când se lumina de ziuă, merseră fiecare să se odihnească la hotel, nu înainte de a stabili să se reîntâlnească iar la ora șapte, în aceeași casă. Ioan se plimba pe Strada Mare, printre oamenii urbei. Dintr-un restaurant, auzi de la difuzorul unui aparat de radio dat la maxim, un cântec
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
către moarte. Taoiștii au descoperit rolul esențial pe care îl are abdomenul inferior în respirație doar observând elementele din natură, mai ales animalele și bebelușii nou-născuți. Uitați-vă la felul în care respiră un câine sau o pisică atunci când se odihnește și veți observa că abdomenul - și nu pieptul - i se dilată și se contractă în mod ritmic. Cu cât se odihnește mai mult, cu atât aceste contracții abdominale devin mai lente și mai profunde. Terapia prin respirație este un aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ales animalele și bebelușii nou-născuți. Uitați-vă la felul în care respiră un câine sau o pisică atunci când se odihnește și veți observa că abdomenul - și nu pieptul - i se dilată și se contractă în mod ritmic. Cu cât se odihnește mai mult, cu atât aceste contracții abdominale devin mai lente și mai profunde. Terapia prin respirație este un aspect al medicinei tradiționale chineze. În afară de faptul că asimilează energia vitală și o face să circule, respirația profundă masează organele și glandele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
timp de un minut sau două în timp ce vă ghemuiți pe toaletă. Puteți practica respirația în timp ce citiți, conduceți sau faceți dragoste. Iată un sfat util pentru începătorii leneși: mai întâi o serie de zece sau douăsprezece exerciții de respirație profundă, lente, odihniți-vă timp de câteva minute, apoi efectuați un alt set. Veți descoperi că a doua serie de exerciții și toate celelalte serii care urmează sunt mult mai ușor de realizat doarece primul set elimină cantități mari de glucoză și globule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
grade deasupra soarelui, și nu direct spre soare. Apoi deschideți ochii repede și clipiți foarte rapid, timp de aproximativ trei secunde, cam de zece ori. Apoi închideți ochii, întoarceți-vă capul dinspre soare și faceți o pauză pentru a vă odihni puțin. Înclinați capul din nou spre soare, cu ochii închiși, de data aceasta cu ochii îndreptați la 10-15 grade sub soare. Repetați secvența de clipit, uitați-vă în altă parte și repetați exercițiul uitându-vă la stânga și la dreapta față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
alunecoase și esența vitală a femeii s-a eliberat”. Este echivalentul unor ovații în urma unui spectacol, indicând faptul că bărbatul a avut o evoluție perfectă, că orgasmul femeii a fost complet și absolut satisfăcător și că acum poate să se odihnească și să-și retragă, gradat, membrul din „câmpul de luptă înflorit”. În general, femeile ajung la orgasm mai încet și cu mai multă dificultate decât bărbații, care au tendința de a se grăbi să ajungă la orgasm și să ejaculeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
gata să-și atace prada. Vaginul femeii este strâmt, iar bărbatul se bucură de o vedere clară a umerilor ei moi, curbați spre spate și a feselor. Când ea emite Refluxul yin, este momentul să se retragă și să se odihnească. A treia cale se numește „Saltul Maimuței”. Femeia stă întinsă pe spate și își ridică ambele picioare și fesele în sus. Bărbatul îngenunchează înaintea Porții de Jad expuse, îi sprijină picioarele pe umeri și își introduce Tulpina de Jad adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]