7,232 matches
-
despre asta - era un subiect care îl preocupa mult șșiț pe bătrânul vedist K.F. Geldner, sub șa cărui îndrumareț lucra Rönnow, cam prin 1922. Pe atunci Geldner studia povestirile spaniole despre El Dorado și le compara Șcuț descrierile indiene ale paradisului terestru. Din câte știu, Geldner nu a publicat nimic despre acest subiect, dar Rönnow, inspirat de aceste lucruri, a scris articolul „Some Remarks on Ïvetadvșpa”, Bulletin of the School of Oriental Studies, London, V (1929), pp. 253-284, unde respinge interpretările
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
carte-„mină de informație”: mă gândesc tot timpul la România. Trebuie să avem la dispoziție cel puțin anumite dosare complete, căci bibliotecile au fost „epurate” și, în plus, după 1948, n-a mai intrat nici o carte occidentală...) Dar Nostalgie du Paradis va conține mai puțin decât o indică titlul său. Cred că v-am vorbit despre ea într-o după-amiază, la Lund: mă interesează mai ales recuperarea (simbolică) a condiției „paradisiace” (dominare a animalelor, limbaj al animalelor, ascensiune celestă, întâlnire directă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
munte, al unui arbore, al lianei etc.; când Dumnezeu era aproape și accesibil etc.), cu mistica creștină; arăt că aceeași situație se repetă în mistica creștină (sfântul regăsește într-un fel condiția lui Adam dinainte de cădere; viața mistică = recuperare a Paradisului etc.). Doar aluziv vorbesc de alte nostalgii ale Paradisului (puțin în sensul din Traité, pp. 327 sq.) și de supraviețuirea (degradată) a unor asemenea nostalgii în literatură. Visez să scriu o carte simplă, densă, pentru cititorul obișnuit, fără note și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
era aproape și accesibil etc.), cu mistica creștină; arăt că aceeași situație se repetă în mistica creștină (sfântul regăsește într-un fel condiția lui Adam dinainte de cădere; viața mistică = recuperare a Paradisului etc.). Doar aluziv vorbesc de alte nostalgii ale Paradisului (puțin în sensul din Traité, pp. 327 sq.) și de supraviețuirea (degradată) a unor asemenea nostalgii în literatură. Visez să scriu o carte simplă, densă, pentru cititorul obișnuit, fără note și bibliografii șsubl. S.W.ț: acestea vor fi plasate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
trebuie: un mesaj internațional care se traduce dintr-o limbă în alta și se socoate distinct de toate celelalte mesaje va ajunge sădisprețuiască „faptele de limbaj”, aducând la același nivel simbolurile.Tor Andræ a considerat că ideile lui Mahomed despre paradis derivădin descrierile foarte asemănătoare ale Părinților Bisericii siriace 1, iar părintele de Menasce mi-a spus Ș(respingându-l)Ț că la Sf. Efrem etc. „nu este vorba decât de simboluri, imagini poetice”, în vreme ce în Coran este vorba de dogme
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care reia întreaga problemă a societăților secrete în Polinezia (Studien zur Kulturkunde, 14, 1955). El remarcă, de asemenea, că de la primele vizite ale europenilor în Tahiti există descripții exacte și realiste; cu toate acestea, Tahiti devine imediat în literatură un Paradis Terestru à la Rousseau: temă pe care ați analizat-o și discutat-o în cărțile dvs. El menționează chiar și o teză germană despre acest subiect: W. Volk, Die Entdeckung Tahitis und das Wunschbild der seligen Insel in der deutschen
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
prilejuit în timpul vizitei mele la Chicago. Aproape că mă tem să revin, totul a fost atât de perfect, încât o altă vizită nu va mai fi niciodată la fel. Căci n-aș îndrăzni să cred că Chicago este cu adevărat paradisul terestru, așa cum mi-a apărut în timpul zilelor din februarie... E adevărat, paradis înconjurat de un mic infern de locuri rău famate, dar în orice caz paradis. Cred că pot să vă felicit pentru faptul că lucrați acolo, mai ales cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
totul a fost atât de perfect, încât o altă vizită nu va mai fi niciodată la fel. Căci n-aș îndrăzni să cred că Chicago este cu adevărat paradisul terestru, așa cum mi-a apărut în timpul zilelor din februarie... E adevărat, paradis înconjurat de un mic infern de locuri rău famate, dar în orice caz paradis. Cred că pot să vă felicit pentru faptul că lucrați acolo, mai ales cu un așa excelent asistent cum este dl Kitagawa 1. Aici nu ați
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
niciodată la fel. Căci n-aș îndrăzni să cred că Chicago este cu adevărat paradisul terestru, așa cum mi-a apărut în timpul zilelor din februarie... E adevărat, paradis înconjurat de un mic infern de locuri rău famate, dar în orice caz paradis. Cred că pot să vă felicit pentru faptul că lucrați acolo, mai ales cu un așa excelent asistent cum este dl Kitagawa 1. Aici nu ați avea nici aceleași clădiri, nici aceeași atmosferă, probabil nici un asistent atât de inteligent și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mi se refuză rambursarea* a 800 $ și mai bine, la care am dreptul potrivit cu ceea ce spun angajații de la Columbia, nu voi mai merge a doua oară în America. Soția și fiicele mele cred că acolo se întinde un fel de paradis terestru... E greu să le fac să înțeleagă că este doar o iluzie creată de foarte abila propagandă americană... De altfel, știu că Universitatea din Chicago este altceva decât institutul comercial care se numește Columbia Univșersityț, iar excelentul dvs. seminar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
îmbrățișezș,ț MirceaȚȚ** LIXtc "LIX" WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER către ELIADE" Uppsala, 8 octombrie 1966 Dragul meu Mircea, Vă datorez atâtea mulțumiri și atâtea scrisori - iertați-mă că vă răspund târziu și prost... Un lucru mai important decât toate celelalte: paradisul terestru se află în Spania, nu este un mit (dacă nu vă e cu supărare!). Mai exact, se situează în sud-estul acestei țări, aproximativ între Alicante și Gibraltar. Am petrecut acolo un iunie magnific- se spune că mai târziu se
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
un cargou norvegian, ne plac mult aceste călătorii lente cu marile cargouri, care îți pemit să meditezi și să citești, chiar să petreci ceasuri plăcute în cazul în care căpitanul este așa cum trebuie. Între timp, toți suedezii capabili emigrează spre paradisul american. Ake Sjöberg tocmai a fost numit profesor de asirologie la Philadelphia, exegeții noștri cei mai buni - șsoțiiț Stendhal, Ahlström4, Gärtner - se află deja acolo. Vă mulțumesc pentru Amintiri, care trebuie să fie pasionante pentru cine știe limba 5. Totuși
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Ce-i de făcut oare cu Ingela, fiica noastră cea mai tânără? Este mai inteligentă decât surorile sale mai mari, dar neliniștită și bizară. Tot citind Jack Kerouac și alți scriitori beatnici (îi cunoașteți?), ea a dobândit ideea fixă că paradisul boemei se află în țara lui Lyndon Johnson. Refuză să studieze orice sau chiar să învețe vreo meserie. Vrea să vagabondeze prin marea țară a libertății lucrând în restaurante, prin familii, orice asemenea munci brute. Dar, pentru a intra în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
boemei se află în țara lui Lyndon Johnson. Refuză să studieze orice sau chiar să învețe vreo meserie. Vrea să vagabondeze prin marea țară a libertății lucrând în restaurante, prin familii, orice asemenea munci brute. Dar, pentru a intra în paradis, trebuie să treacă de multe formalități ca să obțină viza, între altele are nevoie de un loc de lucru rezervat dinainte și de un „employer” care să declare autorităților americane că are absolută nevoie de mână de lucru și de mână
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
către WIKANDER*tc "ELIADE către WIKANDER*" 26 februarie 1968 Dragă Stig, Nu mai avem vești de la dvs., dar sper că totul merge bine la Uppsala. Șederea noastră la Santa Barbara ne-a permis să regăsim (vai! pentru șase săptămâni...) un Paradis terestru. Facem baie în ocean, suntem asurziți de păsări, iar noaptea de greieri; inutil să încerc să descriu florile și fluturii... Pe 12 martie ne reîntoarcem, prin Denver, la Chicago. Probabil că ne așteaptă iarna, dar cel puțin nu voi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
legionară, camuflată în canavaua epică și în simbolistica romanului, vezi Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții, Polirom, Iași, 2002, mai ales capitolele „«În România n-am aflat nimic despre România»” și „Între istorie și paradis: încercări inițiatice (1979)”. În 1940, la Oxford, lucrând la romanul neterminat Viață nouă, care avea să se transforme și topească în Noaptea de Sânziene, Eliade își spunea: „Evident, tragedia legionară va juca rolul esențial, dar nu trebuie să uit că
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în ultimii ani ai terorii cînd, dacă se planificau 30 000 kg de porumb la hectar, automat se raporta chiar depășirea acestei productivități etc. Dubla gîndire era firesc însoțită de dublul discurs, cînd se afirmau cu tărie preceptele luminoase și paradisul în care trăim, iar în realitate frigul, foametea, sărăcia generalizată paralizau și ultimele fărîme de luciditate. Această mare mizerie, fizică și morală, a provocat, la rîndu-i, derută și confuzie intelectuală, care încă mai persistă la aproape un deceniu de la dispariția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Stimularea credinței": Mijloace și practici "Împărtășania" cu ură, Ura împotriva imperialiștilor ațîțători la război și a lacheilor lor, Ura împotriva dușmanului de clasă și a trecutului burghezo-moșieresc, "Veghea": De veghe la pace și la cuceririle socialismului, "Praznicele", "Biserica protectoare" Partidul, "Paradisul terestru" Patria socialistă, "Mîntuitorul". Între autorii de imnuri închinate noii religii, adunați de Eugen Negrici în culegerea sa, merită enumerați cîțiva, spre aducere aminte: Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Veronica Porumbacu, Dan Deșliu, Nina Cassian, Nicolae Tăutu, A. Toma, Nicolae Dragoș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să fie în țară, dar nu li se dă de urmă (?!). Vituperează intelectualii, cu deosebire pe cei occidentali, care alegeau fără constrîngeri comunismul, față de cei din țările comunizate. Petiționari ai absolutului, cum îi numește Monica Lovinescu, intelectualii occidentali vedeau promisiunea Paradisului terestru în doctrina comunistă, instaurată în Rusia de extrema stîngă prin Revoluția bolșevică. Tot aici, va fi impusă, prin Stalin, minciuna totalitară, practicată mai apoi pe scară largă în tot lagărul socialist. Glosînd pe marginea minciunii totalitare, mijlocul prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aceea inefabilă și fără de seamăn pe care numai închisoarea o poate făuri: ceva foarte apropiat de ce va fi fost curtea ducilor din Burgundia sau a regelui René de la Arles ori a unei court d'amour provensală, ceva foarte asemănător cu paradisul, ceva foarte japonez, cavaleresc, ceva ce i-ar fi înnebunit pe Henry de Montherlant, pe Ernst Jünger, pe Stefan George, pe Malraux, pe Chesterton, pe Soljenițîn, ceva alcătuit din curaj, dragoste de paradox, încăpățînare, sfîntă nebunie și voința de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mi-am ucis ! Pentru tine-n clare nopți argintii Am țesut poezii și vis ! Și am strâns în inimă povara tot mai grea Cald mărgăritar de rouă din iubirea mea... Pentru tine am făcut nebunii Și-am ucis primul meu paradis ! Oamenii nu-i puteau auzi, mulți nici nu băgau de seamă mașinăria din aer, erau la terase sau în viteză, intrând și ieșind din crâșme, din magazine, ocupați cu trăitul vieții de zi cu zi. În timp ce Cristi era ocupat să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
valorilor precare, semn al limitei și imperfecțiunii umane. Creație nereușită a zeilor din care budiștii, dar și creștinii au făcut doar un „loc de trecere”, un Îngust și mizerabil coridor spre o valoare cu adevărat sigură și recomandabilă, Nirvana sau Paradisul. Nu, eu Îmi accept senectutea și Încerc să o contemplu În lumina și În psihologia vechilor Greci, ca o stație venerabilă a existenței, loc al prestigiului real și al contemplării, al sapienției care se naște mai ales din experiență și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
psihologia și Încărcând alte vârste, cum ar fi „Îndepărtata tinerețe”, cu valori și culori pe care aceasta nu le avusese. De altfel, acest „proces” e observabil și În memoria popoarelor și el a dat naștere și la acel mit al paradisului sau al Arcadiei, ca la vechii Greci, loc și vârstă privilegiate, exonerate de orice vicisitudini cu care zeii ne Încarcă ființa și istoria. Nu știu dacă există un leac contra acestei spaime teribile, spaima de moarte; se pare că În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stupefacțiile dureroase și contondente pe care i le cauza comunismul. Nu, nu mă plâng, pentru simplul motiv... sau pentru două motive, cel puțin: unu, am traversat de bine-de rău aceste lungi, Întortocheate, chinuitoare perioade de existență care pentru mulți semnifică paradisul vieții și doi: ele, aceste segmente de viață ne-ucigându-mă, ne-pervertindu-mă - pericol, poate, mai grav decât moartea, nu rareori! -, m-au Întărit, cum se spune; mi-au dăruit, În sfârșit!, simțul realității sociale și o reală cunoaștere, de facto, a tipologiei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Neant. Or, a face „locuibil” neantul, a-l imagina, a-l reprezenta prin criteriile noastre, potențate În cheie pozitivă, este un fapt extrem de atrăgător. Pentru mulți credincioși, de altfel, credința Într-o viață viitoare este sinonimă cu credința, de fapt; paradisul sau infernul ca pedepse sau răsplată a unui comportament de un fel sau altul uman, elemente, cred eu, ce țin Încă de mentalul primitiv al omului, mental extrem de viguros, poate și necesar, echivalent cu instinctul supraviețuirii sau o altă față
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]