6,839 matches
-
și se îmbracă recunoscător în geaca mea. Canoea oprește la destinația mea și cobor însoțită de zâmbetul larg al Mariei. Urc malul către casa lui Don Julio și ajung la un fel de masă de dimineață o grămadă de copilași pasând un borcan cu gem de la unul la altul și mâncându-l cu biscuiți dintr-un pachet desfăcut pe masă. În plus, Don Julio mi-o prezintă pe soția lui surpriză! Este femeia pe care am întâlnit-o în canoe la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
tragică spre care ne conduce Moartea domnului Lăzărescu : nu aceea că în spitalele romînești sîntem tratați cu nepolitețe și chiar cu nepăsare, ci aceea că, în Romînia, ca peste tot, murim printre oameni vii cărora chiar dacă sînt politicoși, chiar dacă le pasă le pasă mai mult de viețile lor decît de moartea noastră. De aici și momentul acela din 4, 3, 2 cînd Otilia îl ia la rost pe prietenul ei cu neglijențele lui sexuale și asigurările lui galante că o va
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care ne conduce Moartea domnului Lăzărescu : nu aceea că în spitalele romînești sîntem tratați cu nepolitețe și chiar cu nepăsare, ci aceea că, în Romînia, ca peste tot, murim printre oameni vii cărora chiar dacă sînt politicoși, chiar dacă le pasă le pasă mai mult de viețile lor decît de moartea noastră. De aici și momentul acela din 4, 3, 2 cînd Otilia îl ia la rost pe prietenul ei cu neglijențele lui sexuale și asigurările lui galante că o va lua de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care își revenea. După cum i se destăinuia mai tîrziu unui străin întîlnit la o petrecere (Allen), se trezise într-o bună zi și realizase că soarele strălucește, că e înconjurat de familie și că, după toate aparențele, universului puțin îi pasă de fapta lui. Dacă s-ar fi lăsat distrus de principiile lui morale, asta n-ar fi însemnat că există o balanță, o justiție divină ; ar fi însemnat, pur și simplu, că s-a lăsat distrus de principiile lui morale
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pierderea este ireparabilă; când vezi că totul s-a prăbușit... Amintește-ți că atâta timp cât există viață, există speranță! - Când intenționezi să-l ridici pe cel căzut și după ce îl ridici, el cade încă o dată; când crezi că nimănui nu-i pasă de propriile tale dureri și neplăceri... - Amintește-ți că întotdeauna se va deschide cineva, fie mai departe sau mai aproape de tine, că întotdeauna este dispus să-ți întindă o mână și să te ajute! NICIODATĂ SĂ NU TE LAȘI ÎNVINS
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
nu te mai gândi la ce au să spună Marița și Ileana. Noi știm ce merită fiecare. Ai copii buni și poate că ai să mai ai. Lasă ciorile să croncăne, să nuți pese deloc de ele, așa cum nu ne pasă nici nouă, că mult sânge rău ne -au făcut.” Costache o ajută pe Maria să strângă așternuturile, gândindu-se că cele spuse de taică-său sunt doar niște gânduri și se pregătea de plecare. Dar bătrânul nu terminase; − Costache, nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să-l văd, să-l laud că este un ostaș vrednic care și-a făcut datoria. Cine se face vinovat că soldații acestei țări sunt prost îmbrăcați și încălțați, luptă adeseori flămânzi în timp ce alții se ghiftuiesc și nici nu le pasă de soarta noastră, a celor săraci și umiliți?” * Au tot așteptat Costache și Maria și ceilalți din casă vești despre Gheorghiță, au sperat să primească vreo scrisoare de la el, să știe dacă s-a vindecat sau, ferească Dumnezeu, nu cumva
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
el, evaluam. El n-a gestionat, fiindcă n-a fost lăsat. Interesele au fost cu totul altele. S. B.: În mărturiile lui, Kemenici spune că i-a raportat lui Voinea despre prezența Ceaușeștilor la Târgoviște, dar că acesta i-a pasat problema lui Stănculescu. Kemenici, căutându-l pe Stănculescu, a dat de Militaru. Cum explicați eschiva lui Voinea? M. M.: În mod normal, Kemenici trebuia să informeze Comandantul Diviziei, acesta pe Comandantul Armatei, iar el mai sus, la Statul Major General
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
retrasă și rău voitoare cu bărbații beți și femeile vulgare care chefuiau în preajma ei. S-au mai rărit orgiile din cauza unei noi sarcini. Când am născut băiatul toată lumea s-a bucurat. Dar nici de el nu ne-am prea ocupat, „pasându-i-l” fetei care fără să vrea i-a fost și mamă și tată. Copiii s-au săltat unul pe altul, s-au ajutat. S-au chinuit și noi, părinții, nu i-am prea băgat în seamă, reluându-ne stilul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
doftoricind fisura ori de câte ori amenința să se deschidă. În perioada aceea, știința creșterii copiilor a făcut același progres fenomenal, rapid, pe care l-au Înregistrat aviația sau agricultura - eu, când aveam nouă luni, nu căpătam o jumătate de kilogram de spanac pasat la fiecare masă și nici zeama de la o duzină de portocale pe zi; iar igiena pediatrică pe care ai adoptat-o tu era incomparabil mai artistică și mai scrupuloasă decât cele mai frumoase visuri ale bătrânelor doici din pruncia noastră
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!" Apoi, cuvinte de dojană îi încolțiră în minte: "Răilor! M-ați alungat! Vouă... vouă ce vă pasă?! Ați stat cu sabia, ați căzut până la unu, acolo, la Valea Albă! Ce vă pasă?! Dar eu?! Eu ce să fac acuma?! De rămâneam cu voi! Trebuia să rămân acolo la Valea Albă! Eram doar Domnul Moldovei!... Acu?!!..." Din balta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!" Apoi, cuvinte de dojană îi încolțiră în minte: "Răilor! M-ați alungat! Vouă... vouă ce vă pasă?! Ați stat cu sabia, ați căzut până la unu, acolo, la Valea Albă! Ce vă pasă?! Dar eu?! Eu ce să fac acuma?! De rămâneam cu voi! Trebuia să rămân acolo la Valea Albă! Eram doar Domnul Moldovei!... Acu?!!..." Din balta de ceară închegată, ca dintr-un naufragiu din care se ridică doar vârful catargului -, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mult... prea mult pentru un om singur... Mă târam, mă cățăram pe stânci... Sângeram... Plângeam... Urlam... Pe marginea prăpăstiilor priveam în hăul abisului căscat ce-mi răspundea... Ce mă striga... Ce mă chema... Când ai pierdut totul, nu-ți mai pasă nici de viață, nici de moarte... Își cuprinde în palme obrajii ce ard ca focul. Doamne, îngână Daniil înfiorat. Mare trebuie să fi fost întunericul din tine... Nu... nu mai eram! Nu... nu mai sunt Domnul Moldovei, Sihastre! Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un șirag de dințișori ca perlele între cele două gropițe din obraji și un zâmbet fermecător. Sunt o zvăpăiată! Nu?!... Ce gândește Măria ta despre Voichița? Gândesc că ești o zână... O zână... Nu cumva ești chiar o zână adevărată? Pasă-mi-te, te-ai dat de trei ori peste cap și te-ai făcut om... Da, da! Ești o mică zână fermecătoare. M-ai fermecat. Mi-ai descrețit fruntea înnourată... Măria ta râde de mine, șopocăie Voichița îmbujorată. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care... Cu coadă zici?! se minunează Ștefan zâmbind ușor. Era mare? Dădea din ea? Dacă dădea din coadă, era de bine. O fi un semn ceresc de bine... Măria ta șuguiește, dar astrele... Stelele sunt reci și îndepărtate, ce le pasă lor de bucuriile și de necazurile oamenilor? Nu-s cetitor în stele să deslușesc tainele destinului potrivnic. Ticăloase vremuri petrecem prin veacul aista, oftează Vlaicu. Când nu e război, e molimă, când sunt amândouă, e și foamete. Cătăm și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere. Încerc... Caut... Nu pot zălogi Moldova veacului de întuneric. Am auzit vorbind pe mulți dintre cei care au încrucișat sabia cu voi că moldoveanul e un oștean teribil, în luptă nu-i pasă, n-are habar de moarte, spune Țamblac. Nu c-am fi noi, lei-paralei, îi răspunde Ștefan, dar, când i-a ajuns cuțitu' la os, de nevoi, de frică, de amar, cu bojdeuca scrum, cu fătuca robită, cu muierea necinstită, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Țamblac. Nu c-am fi noi, lei-paralei, îi răspunde Ștefan, dar, când i-a ajuns cuțitu' la os, de nevoi, de frică, de amar, cu bojdeuca scrum, cu fătuca robită, cu muierea necinstită, cu satul pârjolit, când nu-i mai pasă nici de viață, nici de moarte, îl apucă pe rumân așa o vitejie, de se miră, se miră singur de unde i-a venit atâta bărbăție... Mă uit la voi, românii, că, deși iubiți viața, vă desprindeți cu atâta ușurință de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jinduia după Cetatea Albă și amândouă jinduiau după negoțul pe Marea Neagră. Da' ce, Moldova era moșia lui tătâne-su, să și-o împartă după pohte?! se oțărește Mihail. Cu ce drept?! Cu ce drept?! Dreptul?! Dreptatea?! hohotește Țamblac. Cui îi pasă de nimicuri de aistea? În politică, nu există principii, nu există decât interese, generale, dar mai cu seamă, particulare... Lumea aparține "Stăpânilor". Ai bani ai puterea! Ai puterea ai dreptul! Dreptul e al celui mai puternic și mai bogat... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vrut să.... Între dragoste și moarte nu-i decât un pas. Eu, spune ea încetișor, abia auzit, eu știu aiasta... O țigancă mi-a ghicit în palmă: "N-o să apuci lămâița, domnișorică", așa mi-a spus. Da' mie nu-mi pasă! Prostii!! răbufnește el, brutal. Și ce?! Crezi că mi-i frică de moarte?! îl înfruntă ea. Nu-mi pasă dacă... Teribili sunteți voi, tinerii! Vă despărțiți de viață de parcă v-ați arunca cămeșa de pe voi! izbucnește el exasperat. Nici n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aiasta... O țigancă mi-a ghicit în palmă: "N-o să apuci lămâița, domnișorică", așa mi-a spus. Da' mie nu-mi pasă! Prostii!! răbufnește el, brutal. Și ce?! Crezi că mi-i frică de moarte?! îl înfruntă ea. Nu-mi pasă dacă... Teribili sunteți voi, tinerii! Vă despărțiți de viață de parcă v-ați arunca cămeșa de pe voi! izbucnește el exasperat. Nici n-ați apucat s-o trăiți bine... După ce că-i așa scurtă... Știi cum e viața, Voichițo? E ca și cum ai intra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
crucea! "Fă o năvălire în Turcia! Zdrobește-i! Nimicește Împărăția Antihristului!!" Dar cine-și închipuie ei că-i Vodă Ștefan "acela"?! Alexandru Machedon?! Cezar?! Ghenghis-Han?!... Ce-și închipuie ei că-i micuța Moldovă? O țărișoară și ea, acolo!... Ce le pasă lor că sângele moldovenesc cât a mai rămas nu-i izvor nesecat!? Ce vor de la o mână de oameni, câți am mai rămas -, și aiștea obosiți, grozav de obosiți?!... Să scoată castanele din foc cu mâna noastră, aiasta vor! spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fugit! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!... Răilor! M-ați alungat! Vouă... vouă ce vă pasă?! Ați stat cu sabia! Ne-ați apărat! Și ați căzut până la unu, acolo, la Valea Albă! Ce vă pasă? Dar eu?... Eu ce să fac acuma?!... Trebuia să rămân acolo la Valea Albă! Eram... eram, doar, Domnul Moldovei!" Ștefan tresare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!... Răilor! M-ați alungat! Vouă... vouă ce vă pasă?! Ați stat cu sabia! Ne-ați apărat! Și ați căzut până la unu, acolo, la Valea Albă! Ce vă pasă? Dar eu?... Eu ce să fac acuma?!... Trebuia să rămân acolo la Valea Albă! Eram... eram, doar, Domnul Moldovei!" Ștefan tresare... Ridică fruntea de pe masă... Clipește buimac... Se freacă la ochi... Unde se află?... Bună dimineață Măria ta! Aa!... Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am ales! Eu am greșit! Eu răspund! Eu plătesc!" Fiule, îl sfătuiește Daniil, resemnat, părintește, te răzvrătești împotriva Cerului... Îți vinzi "Veșnicia"! Nu te temi că te bate Dumnezeu? Ștefan pufnește pe nas: M-a și bătut. Că mult îmi pasă mie de "Veșnicie"! Am vândut-o! De mult am vândut-o... Vorbești cu păcat, de te răzvrătești împotriva ei. Totdeauna Soarta ți-a fost prielnică, amintește-ți de Podul Înalt... "Podu-n sus, Podu-n, jos!" Mi s-a aplecat! De "Valea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răstignească, Vazandu-l pe Cruce, Chinuindu-se amar, A strigat între tâlhari : -Mi-e sete de dreptate, Nu de urâte fapte ! Și multe minciuni s-au aflat, Și natura s-a-ntristat, De Mielul nevinovat. Astăzi lumea e grăbita, Nu le pasă ce se-ntâmplă, Mergi pe stadion, Acolo vezi mult popor, Cu grămadă se duc toți Că-i Duminică sau Post, Socoteală nu țin rost, Mic cu mare sau bătrân, Acolo își găsesc plăcere, Măi frați ce suntem întunecați, Încotro alergăm
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]