6,959 matches
-
și încercănat, guvernatorul Hassan-ben-Koufra era o umbră a bărbatului orgolios, semeț și sigur pe el ce părăsise într-o seară același birou, îndreptându-se spre moschee. Prăvălit într-unul din fotoliile greoaie, privea fără să vadă pădurea de palmieri prin perdelele groase și s-ar fi zis că mintea lui era foarte departe, probabil în peștera unde suferise cea mai traumatizantă experiență din viața sa. Nici măcar nu-și ridică privirea când intră Madani, și acesta trebui să se oprească în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sec. Dacă vă țineți de cuvânt, o să vă propun pentru avansare. Dacă nu, o să mă ocup personal de dumneavoastră. E clar? — Bineînțeles, Excelență. Bineînțeles. După ce ieși din birou, ministrul Madani se ridică în picioare, se apropie de fereastra mare, trase perdeaua și rămase multă vreme privind marea peste care se forma, în depărtare, un nor negru, provocând un splendid efect de lumini și umbre. — Deci a ajuns până aici, spuse cu glas tare, ca să-l audă celălalt, dar vorbind de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe un ton doctoral, dar, pentru că nu știam deocamdată ce înseamnă nici Casanova, am amânat bucuria epistemică a decriptării mesajului. Sincer să fiu, abia în ziua plecării către bunici, când am zărit-o, de pe trotuar, pe Nineta, privind îngrijorată de după perdele, am realizat că nu-i a bună cu vizita asta a mea. Am fost însă primiți foarte bine. Prima grijă a bunicii a fost să-mi dea o gardă de corp, o iconiță din hârtie, cu un sfânt care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dar, deși era parolist de felul lui, s-a întors în coșciug. Venise însoțit de vreo zece soldați, la ceas de noapte. Deși sosirea îi fusese secretoasă, cei de pe scara blocului se chiorau, care mai de care, de zor, de după perdele, ca să vadă cum urcă Ucu pe umeri de soldați la etajul al doilea. Pentru că nu mai aveam loc la fereastră, am ieșit pe scara blocului și, când am fost prins de urechi de un nene care era civil de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cartea nr. XIII: Moartea!" Doamnă în negru, mască albă de speriat și vitejii, coasă de coasă, trandafir alb rătăcit în decor și ceva care aduce a iad... Sec: "Transformare, schimbare, sfârșituri..." Oftat discret, ușoară tuse teatrală, tăcere... O ninetistă trage perdelele, semn că și eu pot să dau semne de viață, să mimez că abia m-am sculat din somn, să... Nineta, suspicioasă rău: " Cred că n-ai tras cu ochiul sau urechea. Dacă te prind că trișezi, te pedepsesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
atunci când reveneam: "Atenție! A venit poporul în vizită!" Hâtrul de la Antipa mă întâmpina, în poziție de drepți, salutând cu "Onor la popor!" Ninetistele însă au devenit o adevărată făbricuță de bani pentru mie... Vai, tu, dar Lili o face fără perdea. Se dă-n bărci cu sportivul, în văzul cartierului. Numai prostănacul de bărbat-su nu-i pe fază. Vorba aia: nu știe bărbatul ce știe tot satul... Și ce-ai vrea să facă, sireaca, dacă tolomacul ei nu le are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
culoar doar pentru că eram Îngrijorat În privința dumitale. S-ar fi putut să ai nevoie de ceva. Ea Începu să plângă iar, sprijinindu-se cu creștetul de geam și Închizând pe jumătate ochii, În așa fel Încât genele ei făcură o perdea Între ea și avertismentele severe ale bătrânelor uscate și atotștiutoare: „Un bărbat dorește un singur lucru“; „Să nu accepți cadouri de la un străin“. Dimensiunea cadoului, i se spusese Întotdeauna, era cea periculoasă. Ciocolata și dusul cu mașină, chiar după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
amintesc Întotdeauna, eu rămân credincioasă trecutului În haine negre sau cu bentiță neagră, eu nu uit. Și ochii Îi poposiră o clipă la fata cu care era evreul, cum ar privi un automobilist obosit, ajuns la un han de rând, perdelele stacojii și berea apoasă, Înainte de-a conduce mai departe până la cel mai bun hotel, cu muzică și palmieri. Se gândi: „O să vorbesc cu ea. Are o siluetă frumușică“. Căci, la urma urmelor, nu poți trăi Întotdeauna cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bine, să-ți arăt. Cum vrei. Cum ți se pare mai potrivit. Mai potrivit mi se pare ca să te invit la mine, în cameră. De ce? O să-ți arăt. S-a dus. De cum au intrat, Miruna a încuiat ușa, a tras perdelele la ferestre și a început a-l descheia la pantaloni. S-a pomenit și el, c-o dezbracă. Rămași în pielea goală, se luară in brațe, se sărutară. Se întinseră în pat. Avu loc un contact sexual pe cinste. ți-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu tot, la fel. Dinspăruseră. Pijamalele? Nici urmă de ele! Niște îmbrăcăminte, niște încălțăminte, niște cămăși, niște, ce, niște, că, prosoapele, erau, în totalitate, aruncate la gunoi! Niște așternuturi, de pe jos, de asemenea. O canapea, un cuier pom de colț, perdelele de la ferestre și cele dintre ușile încăperilor, ca să nu intre țânțarii; vesela, în întregime; niște cărți și reviste, corespondențe, luaseră, și ele, calea neantului! Pisicul, Ionel, începu să miaune. Îi era foame și sete. Dar, în ce să-i mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
atât de limitat cu o ființă care n-ar fi ezitat să-i omoare pe toți, ca să se poată culcă cu un monstru? Și, parcă pentru a-i neliniști și mai mult, continuă să plouă, iar căldură asfixianta ridică o perdea de ceață care limită vizibilitatea la o sută de metri, astfel că majoritatea pasagerilor de pe Peștele Zburător aveau tot mai mult impresia că erau condamnați să navigheze veșnic peste un ocean care parcă se transformase în anticamera infernului. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
citind la lumânare, până când și o adiere blândă și fumul rugului pe care îl aprinsese în fața ușii începură să împrăștie insectele însetate de sânge. Era ora cea mai proastă - cea „înaintată“. Cină frugal, se spălă în lagună, potrivi cu grijă perdeaua de trestii care lăsa să treacă aerul, apărându-l de liliecii-vampiri, și, după alte cinci minute de lectură, stinse lumânarea și adormi. Afară, broaștele începuseră o simfonie monotonă, întreruptă doar de cântecul „bombardierelor“, de chemarea la împerechere a unei bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe aproape. Căută la picioarele patului, dar nu găsi oase și nici coji de banană. Totul era așa cum lăsase cu o zi înainte și se putea spune că nu intraseră să-l privească în timp ce dormea. Doar când dădu în lături perdeaua de la intrare îi putu vedea, stând pe vine la umbra copacului, lângă hamac. Kano, cel cu picioarele diforme, cel cu imensa sarbacană, îl privea în față. Ea, aproape o copilă, stătea cu capul plecat, privind în jos. Amândoi erau goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din nou fluturi în luminiș. Amazonia și-a ieșit din letargie, din somnul hibernal de fiecare an, plină de puteri nestăvilite, iar pădurea joasă crescu spre cer, pe când lianele se lăsau în jos căutând pământul, și țeseau astfel cu toatele o perdea deasă pe care trebuia să o sfâșie cu maceta dacă voia să păstreze cărările din totdeauna. S-au întors țânțarii, mai furioși decât înainte, iar căpușele au atacat, vârându-se sub piele ca să-și depună acolo ouăle; ouă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
orașului, lipindu-se de fațadele edificiilor, de reclamele luminoase, de panourile mari de afișaj și de geamurile ferestrelor. Un kilometru în linie dreaptă îl despărțea de Piața Armelor și de Palatul Congresului, dar cupola acestuia de abia se distingea în spatele perdelei de particule în suspensie plutind în atmosfera poluată a orașului Santa Cruz. Spre Sud-Vest, aproape de port, coșuri gigantice se alăturau cu fumăraia lor eșapamentelor de mașini și, cum munții din apropiere care dominau spinarea orașului împiedicau venirea vânturilor, aerul poluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
asta și trebuie să o rezolvați. Oferiți alte pământuri, sau de lucru în mine, sau puneți în exploatare văile Anzilor... Sunt multe de făcut în țara asta. Se auzi, în depărtare, un zgomot de motoare. Sierralta dădu la o parte perdeaua murdară din spatele lui și scrută orizontul: — Vine Cáceres, spuse el. Sunt două avioane. Își va aduce toată curtea lui de jurnaliști. Ce îi veți spune? vru să știe Stevens. — Depinde de dumneavoastră. Dacă într-adevăr credeți că poate exista o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
grăbeau pasul spre destinații de tot felul. Un omuleț, cu ochelari fumurii, încerca să vadă ceva, ceva, cît să nu dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre care vorbim, văzînd inutilitatea demersurilor sale, se oprea cu batista la nas, pe frunte și chiar pe la urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să se oprească. Totuși poteca aceea, care își zicea drum, continua cu un fel de cărare, marcată doar printr-o iarbă mai scofîlcită, semn că pe acolo călca picior de om. Dacă erai curios și continuai plimbarea, atunci, după o perdea de copaci seculari, se deschidea o poieniță în care se lăfăia o căsuță splendidă, îngrijită și cu multe flori cam peste tot. Gardul era proaspăt vopsit și o fîntînă meșteșugită de un om tare priceput te invita la un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pămîntului. Vecinul din deal, Costică Bostan, aducea și el fetei cîte ceva și ea îi mulțumea sexagenarului cu multă recunoștință. Mulțumesc, tătuță. Mata ai rămas tătuța meu, ofta Lara podidită de lacrimi. Costică vizita însă foarte frecvent și geamul fără perdea al fetei și uneori stătea martor la scene reușite, chiar dacă erau improvizate de flăcăi amatori. Bărbatul suferea la vederea unui corp splendid de femeie, cu o carnație minunată, cu o dăruire totală pentru niște mucoși. Cu toții habar n-aveau de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
victima cea mai mare devine chiar violatorul. El plătește mai scump decît victima sa, prin anii de pușcărie. Opinia publică nu are judecăți infailibile, linșajul este cea mai elocventă probă. Nu de puține ori aud sentința opiniei publice, rostită fără perdea: Trebuia omorît! Trebuia să i se preleveze organele, ca să salveze alte vieți! Eu, dacă eram în locul... îl omoram. Sînge, omoruri, pedepse capitale, singurele sentințe acceptate de opinia publică. Jupuit de viu și pus sare pare a fi cea mai răcoritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
NORA IUGA SĂPUNUL LUI LEOPOLD BLOOM roman Partea Întîi ÎMI PLACE UNEORI SĂ DAU LA O PARTE PERDELELE și să privesc pătratul de oraș perfect delimitat de marginile ferestrei Închise. Prima senzație este invariabil aceeași: un ecran de televizor pe care apar siluetele blocurilor noi dintrun cartier muncitoresc. Imaginea este animată, reconfortantă. Parcurs În relanti de sus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
voi aduce Înapoi În locul și timpul unde s-au zămislit. Pipăi drumul, caut - totul e incertitudine, totul e aproximație. Pe strada Olimpului, la numărul 7, e un bloc vechi cu fațada Îmbrăcată În iederă. Un soare jucăuș se furișează prin perdeaua de muselină a unei ferestre de la etajul 1 răsfirînd curcubeie pe mobilele amorțite. Bărbatul Își face siesta În fotoliu, calculînd șansele echipelor de football, calificate la campionatul mondial. Femeia spală vasele În bucătărie. Îi vom numi domnul D. și doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
etaje pe jos. Omul ăsta o să mă bage În spital. Era o dimineață de duminică. Domnul D. se trezi primul, ca de obicei. O rază de soare jucăușă i se plimba pe nas ori de cîte ori vîntul subțire mișca perdeaua. Strănută. Doamna E. mormăi ceva nedeslușit și se Întoarse cu fața la perete. Ziua se anunța frumoasă. Va merge la servici, va mai da o raită prin depozite; trebuie să facă ordine În maldărele acelea de dosare cu circulare și instrucțiuni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
locatarii ăștia ai noștri că tare e calici. Auzi dumneata să nu dea ei un ban să ne facem și noi scara mai civilizată că ai văzut ce frumos făcură ăia de la opt, de ți-e mai mare dragu, cu perdea la intrare și și-a pus și tablouri cu pisici și flori În hol, de, altfel de oameni, nu ca prăpădiții ăștia. Da ce s-a mai Întîmplat? — Păi, am vorbit și cu comitetul de bloc, că uite acuș vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu ca prăpădiții ăștia. Da ce s-a mai Întîmplat? — Păi, am vorbit și cu comitetul de bloc, că uite acuș vine 1 Mai, da io, să-ți spui drept, mă gîndii mai mult la Sfintele Paști, ca să cumpărăm niște perdele roz de nailon că ie tare frumoase și am văzut că așa se poartă acu și să punem și faianță roz pe peretele de la lift cu ghirlănzi de trandafiri, are aci la ferometalu de la poștă ța venit să-mi ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]