8,421 matches
-
obținută, pleacă la Viena unde, între anii 1867 - 1870, își desăvârșește cunoștințele muzicale și îl întâlnește pe Johann Strauss care îl determină să scrie muzică ușoară și de salon. Se reîntoarce în țară și, în 1877, este numit profesor de pian la Conservatorul de muzică din Iași, post pe care îl ocupă până la sfârșitul vieții. Aici înființează și conduce „Octetul român”. Printre elevii săi se numără și Paul Ciuntu (1866 - 1918), pianist, compozitor și șef de orchestră, director al Conservatorului din
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
în limba română și fondatorul a trei societăți lirice premergătoare Operei române ("Mama soacră", "Cometa" și "Scaiul bărbaților"). A compus o dramă lirică, feeria muzicală "Sânziana și Pepelea", prima simfonie românească, "Simfonia în la major", Uvertura națională, două sonate pentru pian și, respectiv, pentru violoncel și pian, un octet pentru coarde și suflători, un cvartet pentru coarde și unul pentru coarde, flaut și pian, lieduri, etc.
George Stephănescu () [Corola-website/Science/308717_a_310046]
-
trei societăți lirice premergătoare Operei române ("Mama soacră", "Cometa" și "Scaiul bărbaților"). A compus o dramă lirică, feeria muzicală "Sânziana și Pepelea", prima simfonie românească, "Simfonia în la major", Uvertura națională, două sonate pentru pian și, respectiv, pentru violoncel și pian, un octet pentru coarde și suflători, un cvartet pentru coarde și unul pentru coarde, flaut și pian, lieduri, etc.
George Stephănescu () [Corola-website/Science/308717_a_310046]
-
feeria muzicală "Sânziana și Pepelea", prima simfonie românească, "Simfonia în la major", Uvertura națională, două sonate pentru pian și, respectiv, pentru violoncel și pian, un octet pentru coarde și suflători, un cvartet pentru coarde și unul pentru coarde, flaut și pian, lieduri, etc.
George Stephănescu () [Corola-website/Science/308717_a_310046]
-
precum "Living Music Foundation" . A fost căsătorită, din anul 1978, cu compozitorul și violoncelistul Șerban Nichifor, împreună cu care a fondat, în 1990, atât "Liana Alexandra Nuova Musica Consonante-Living Music Foundation (UȘA)", cât și "Duo Intermedia", un duo instrumental (violoncel și pian), cu care a susținut concerte în România și în străinătate, ca pianista, colaborând în perioada 2002-2006 și cu flautista Susan McClellan din Statele Unite ale Americii. Liana Alexandra și Șerban Nichifor s-au evidențiat și că promotori ai genului de avangardă
Liana Alexandra () [Corola-website/Science/308764_a_310093]
-
în 1969, unde i se decernează Trofeul M.I.D.E.M., și apare pe aceeași scenă cu Ginette Reno, James Last, Dizzie Tunes, Muslim Magomayev, Patty Pravo, Yafa Yarkoni, Joan Manuel Serrat, Amália Rodrigues, Dalida, Mireille Mathieu, Udo Jurgens, Adriano Celentano. A studiat: pian, balet la clasa Floria Capsali, pictură, cursul de perfecționare de pe lângă Comitetul de Stat pentru Cultură și Arta - CSCA (Ministerul Culturii), clasa Camelia Dăscălescu, studentă la Facultatea de Drept. Sculptorul Ion C. Dimitriu-Bârlad a fost bunicul cântăreței Margareta Pâslaru. Vocea cu
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
cantate în turneele din țară și străinătate, a căror evidență a rămas doar în memoria fanilor. Apreciată cântăreață-interpretă evoluează cu aplomb că actrița în teatru și film, abordează folclorul, începe să compună cu originalitate muzică și text, acompaniindu-se la pian. În 1968, juriul internațional al Festivalului Cerbul de Aur îi oferă Margaretei Pâslaru Mențiunea „Cerbul de Aur“, ceea ce înscrie numele României în palmaresul primei ediții. Artista sărbătorește 10 ani de activitate printr-un „One Woman Show“ cântând 23 de piese
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
a compus muzică pentru două episoade din serialul TV de desene animate „Mihaela” - „Bravo Mihaela” și „Mihaela are probleme”; orchestrația Radu Goldiș. Selecțiuni din primul Caiet tipărit - 2010 „Margareta Pâslaru și creațiile sale - Lasă-mi toamnă, pomii verzi“ (voce și pian): Timpul (muzică și text); Diamant fermecat (text Eugen Rotaru); Lasă-mi toamnă pomii verzi! (versuri Ana Blandiana); Era o fântână (versuri Elenă Farago); Tatăl nostru - rugăciune; A nimănui sunt (muzică și text); Ceasul e un vrăjitor (muzică și text); Bunicii mei
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
Virgil Carianopol); Fericirea mult visata (muzică și text); Iubindu-te (versuri Mariana Dumitrescu); Aș vrea să fiu o stâncă (muzică și text). Selecțiuni din Caietul ÎI tipărit în 2013 „Margareta Pâslaru și creațiile sale - Libertatea nu se învață“ (voce și pian): Libertatea nu se învață (muzică și text); Ce suflet trist (versuri Mihai Eminescu); Setea de a cunoaște (muzică și text); Fără să vrei (muzică și text); Să fie oare adevărat (muzică și text); Amanții mei sunt cărțile înțelepte (versuri Agatha
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
să petreacă timp cu unchiul său Charles Hershelman și soția sa la ferma lor din Vernon Township, Pennsylvania. În aprilie 1903, tatăl lui Gable s-a căsătorit cu Jennie Dunlap (1874-1924), dar cuplul nu a avut copii. Jennie cântă la pian și îi dădea fiului ei vitreg lecții acasă. L-a crescut pe Gable să fie bine îmbrăcat și îngrijit; el ieșea în evidență dintre ceilalți copii. Lui Gable îi plăcea să repare mașini cu tatăl său; la 13 ani era
Clark Gable () [Corola-website/Science/308039_a_309368]
-
și a continuat să poarte numele lui. Ideea și scopul declarat al creerii mecanismului era de a ameliora suferințele osânditului la moarte, lucru care, din păcate, a fost interpretat altfel de către posteritate. Prima ghilotină a fost construită de către constructorul de piane german Tobias Schmidt, prin mandatarea acestuia de către Sanson. Ghilotina inițială avea lama cuțitului în formă de semilună, care s-a dovedit eficientă în cazul experimentării pe oi. Când încercările au fost făcute pe cadavre, nu s-a reușit întotdeauna despărțirea
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
(n. 15 decembrie 1887 - d. 9 august 1991) a fost o pianistă, scriitoare și profesoară română de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui "Bebs" Delavrancea, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu. Căsătorită cu Viorel Virgil Tilea în timpul Primului Război Mondial (divorțată), cu Aristide Blank (divorțată), cu
Cella Delavrancea () [Corola-website/Science/308122_a_309451]
-
Niculinei Delavrancea și a lui "Bebs" Delavrancea, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu. Căsătorită cu Viorel Virgil Tilea în timpul Primului Război Mondial (divorțată), cu Aristide Blank (divorțată), cu Philippe Lahovary. Una din prietenele intime ale reginei Maria a României. urmează studii de pian, la început în familie, apoi la Conservatorul din București, urmate de un stagiu la Paris. Întrucât tatăl său, scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea era un apropiat al familiei Caragiale, a crescut alături de fiii și fiica lui Caragiale, pe care i-a
Cella Delavrancea () [Corola-website/Science/308122_a_309451]
-
literar în revista lui Tudor Arghezi, "Bilete de papagal". Este autoarea unor nuvele, romane și texte cu caracter memorialistic. Din 1950 începe cariera didactică, mai întâi ca profesoară la Liceul de muzică din București, între 1950 și 1954, predând apoi pianul la Conservatorul de muzică din București, din 1954 până la ieșirea la pensie. Mulți pianiști celebri au fost elevii săi: Nicolae Licăreț, Dan Grigore, Radu Lupu. Cu Dan Grigore stabilește o colaborare și o prietenie artistică de lungă durată. A scris
Cella Delavrancea () [Corola-website/Science/308122_a_309451]
-
înființat trupa The Rolling Stones (după piesa "Rollina"½ Stones Blues", interpretată de Muddy Waters). La 12 iulie 1962 are loc primul concert la Marquee club din Londra. Grupul era format din Mick Jagger (voce), Keith Richards (chitară solo), Ian Stewart (pian), Brian Jones (chitară ritmică), Dick Taylor (bass) și Tony Chapman (tobe). În 1963, casa de discuri Decca și directorul ei artistic Dick Row, celebru pentru refuzul de a-i înregistra pe Beatles, a înregistrat primul lor single. Cu pauze în
The Rolling Stones () [Corola-website/Science/308238_a_309567]
-
care a lucrat Arhimandritul Visarion nu se mai păstrează; mai târziu găsim o „Colecție de cântări pentru una sau mai multe voci” aranjate și compuse de acesta, alcătuită din următoarele compoziții: 1.Doxologie;2.10 Trio(cântările liturgice acompaniate de pian) și 3. Concertul XIII(„Cu glasul meu către Domnul am strigat”). Activitatea sa în Țara Românească ajunge până pe la 1865 când tipărește „Canonicile îndatoriri ale preoților”. Este o prelucrare din limba slavă, pe care o face la îndemnul Mitropolitului, după ce
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
dirijorală a lui Ștefan Stoicescu până în anul 1946, când postul va fi ocupat de Ștefan Popescu, profesor la Academia Regală de muzică și artă dramatică. Într-o cerere din 26 iunie 1947 acesta solicita Arhiepiscopiei o subvenție necesară achiziționării unui pian pentru repetiții;(consta 65 de milioane, marca Weber, placă de bronz, mecanism Blüthner). După o scurtă colaborare cu D. Stancu, probabil că unele animozități create între Ștefan Popescu și D. Stancu l-a determinat pe cel dintâi, în calitate de director al
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
moarte și unde ține un salon prin care trec artiști, muzicieni, scriitori. Chiar și Richard Wagner este primit aici. In toți acești ani a compus foarte puțin: un „Stabat Mater” (1842), o mică „Missa solemnis”, câteva cântece pentru voce și pian. Moare la 13 noiembrie 1868 la Passy (azi un cartier al Parisului), în urma unei operații abdominale, fiind îngropat inițial în cimitirul Père-Lachaise din Paris, iar în 1887 a fost mutat în bazilica „Santa Croce” din Florența (Italia). Alături de Vincenzo Bellini
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
Franz Peter Schubert (n. 31 ianuarie 1797, Himmelpfortgrund, astăzi în compunerea districtului (germ. "Gemeindebezirk") Alsergrund, Viena - d. 19 noiembrie 1828, Viena) a fost un compozitor romantic austriac. Datorită înclinării sale pentru pian și vocea umană, numele lui este asociat cu precădere cu liedul. În general, versurile care l-au inspirat pe muzician aparțin poeților romantici, tematica pieselor fiind și ea identică cu cea abordată de aceștia. Creația lui Schubert era straină de
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
compozitorul prefera să scrie pentru prietenii apropiați, care participau la serile de muzică organizate de acesta, seri care mai erau numite și “schuberiade”. Aici se adunau iubitorii liedului, care aveau privilegiul să asculte celebra voce a lui Vogl, acompaniată la pian chiar de muzician. În afară de acest gen de piese, a mai scris literatură pianistică pentru patru mâini, piese care erau foarte căutate de public și de editori, mai ales pentru faptul că acest gen de muzică putea fi abordată acasă, în
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
său, iar un an mai târziu a fost înscris la școala tatălui. Educația sa muzicală a început cam în același timp. Tatăl l-a învățat tehnici de bază pentru cântatul la vioară, iar Ignaz, fratele său, îi dădea lecții de pian. La 7 ani, a primit primele lecții din afara familiei, de la Michael Holzer, organist și director al corului de la parohia din Lichtental; lecțiile se poate să fi constat, în mare măsură, în conversații și expresii de admirație. Băiatul se pare să
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
Salieri a decis să îl învețe în privat teorie muzicală și compoziție. A fost prima orchestră pentru care a scris, și și-a devotat mult din restul timpului său la Stadtkonvikt ca să compună muzică de cameră, numeroase cântece, piese pentru pian și, mai ambițios, lucrări liturgice pentru cor. La sfârșitul anului 1813, a plecat de la Stadtkonvikt și s-a întors acasă ca să predea la Normalhauptschule. În 1814, a început să predea celor mai tineri elevi. A continuat, totuși, să ia lecții
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
dintre cei mai importanți partizan al lui Schubert în cercurile muzicale vieneze. Schubert și-a petrecut vara anului 1818 predând muzică familie contelui Johann Karl Esterházy în Zseliz (Slovacia), unde a fost plătit destul de bine, având ca îndatoriri orele de pian și de canto cu cele două fiice ale contelui, timpul permițându-i și să compună. La începutul anilor 1820, Schubert făcea parte dintr-un cerc închis de artiști li studenți care aveau întâlniri cunoscute sub numele de Schubertiade. Cercul strâns
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
început în februarie, fiind urmat de un număr de lucrări mai mici, precum imnul „Der 23. Psalm” (D. 706), octetul „Gesang der Geister über den Wassern" ( D. 714), Cvartetul în Do minor (D. 703) și Fantezia în Do major pentru pian (D. 760). De un interes notabil este punerea în scenă în 1820 a doua dintre operele lui Schubert: Die Zwillingsbrüder (D. 647) a fost interpretată la Theater am Kärntnertor pe 14 iunie, iar Die Zauberharfe (D. 644) a fost interpretată
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
culminante ale genului de lied. A compus și liedul "Du bist die Ruh’" (D. 776) în același an. De asemenea, în acest an au apărut primele semne ale sifilisului. În 1824, a compus Variațiuni în Mi minor pentru flaut și pian pe "Trockne Blumen", un lied din ciclul "Die schöne Müllerin" și câteva cvartete pentru coarde. A compus Sonata în La minor pentru arpeggione și pian (D. 821) în perioada în care avea loc o criză minoră asupra acestui instrument. În
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]