14,398 matches
-
George, vreau să fiu reală, Stella e reală? Las-o la o parte pe Stella. Ți-am mai spus. Aș vrea ca tu s-o lași. Taci din gură! Nu-mi vorbi așa! Nu mă izgoni, nu vreau să fiu pierdută... Pierdută, rătăcită, furată, o fată care nu mai e fată, o femeie rătăcită, cu iubirea plătită, am cumpărat-o cu șperț, așa-i în comerț! George, te rog fii serios, fii bun cu mine... Nu uita că ești sclava mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vreau să fiu reală, Stella e reală? Las-o la o parte pe Stella. Ți-am mai spus. Aș vrea ca tu s-o lași. Taci din gură! Nu-mi vorbi așa! Nu mă izgoni, nu vreau să fiu pierdută... Pierdută, rătăcită, furată, o fată care nu mai e fată, o femeie rătăcită, cu iubirea plătită, am cumpărat-o cu șperț, așa-i în comerț! George, te rog fii serios, fii bun cu mine... Nu uita că ești sclava mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
supărase pe toți) actul samavolnic al lui Alex de a vinde casa fără să-i consulte. Acum, însă, gândea că ar fi fost mai bine să se dea totul uitării. Gabriel se smiorcăia ori de câte ori se întorceau din excursii, jelind casa pierdută. Dacă excursia urmărea cumva să le arate uzurpatorilor, adică familiei Blackett, că cei din familia McCaffrey nu se sinchiseau, atunci premisa de la care se pornea era cu totul greșită. Într-un sens mai general, însă, pelerinajul supraviețuise pentru că devenise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe lângă el, și acum pierise ca înghițit. Valurile se bombau și se ridicau înalte cât niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să scoată țipete isterice. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să scoată țipete isterice. Își spuse: „Am nevoie de ajutor, trebuie să-i fac să vină!“. Porni să înoate, cu îngrozitoare încetineală, îndărăt, spre țărm. Emma lăsă fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
triumf al lui George, când acesta ajunse la stâncile din cealaltă parte a falezei și simți prundișul ascuțit sub tălpi. Nefericitul grup se retrăgea încet, pășind prin nisip. Alex se mai uitase o dată sau de două ori, ostentativ, după ceasul pierdut, dar nu mai scoase un cuvânt despre paguba ei. Gabriel împacheta ultimele câteva lucruri risipite pe plajă: ciorapii lui Adam, lesa lui Zet, asupra căreia vărsase lacrimi amare. Brian care se afla în fruntea grupului, tocmai ajunsese la stâncile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sub nici un chip să o descifreze. Totuși, whisky-ul îi dădea ghes. — Unde ai fost? — Întâi la locuința lui N. Pe urmă am locuit la Maryville, cu May Blackett. — Ruby a simțit că ești acolo. Ea descoperă întotdeauna orice lucru pierdut. Când am fost noi la mare, s-a dus și s-a holbat la casă. De ce nu te-ai întors mai curând? Am fost îngrijorați. — N mi-a cerut să mă întorc, dar... — Vrei să spui că n-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Manet. Henri Pirenne (1862-1935), istoric belgian, cunoscut îndeosebi prin lucrări de istorie economică și socială. Suprimarea adevărului (lat.). Sugerarea neadevărului (lat.). Dialog al lui Platon, în care acesta își expune teoria ideilor. Dragostea de destin (lat.). Citat din Milton - Paradisul pierdut - Cartea a IV-a. Gîndeai prea mult pentru inteligența dumitale, asta-i tot (fr.) Rugăciuni compuse de Thomas Cranmer (1488-1556), primul Arhiepiscop de Canterbury, promotor al Reformei în Anglia, ars pe rug ca eretic sub domnia Mariei Tudor. Perlă, rubin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așa pentru creația vieții colective. Modelându-se progresiv, ea găsește numele pertinente prin care se spune. Moravurile se ameliorează, iar sensul cuvintelor participă la asta. Cuvintelor, înșelătoare, ale puterilor (economice, politice, simbolice), cuvinte sclerozate, disociate și abstracte, acelea ale vorbirii pierdute, trebuie să știm să le opunem pe acelea ale forței[SE1] trăite. Despre asta e vorba: o deontologie a clipei. Exigența unei etici imorale. Cuvântul viu și trăit devine vorbire regăsită. Ne aflăm aici în miezul revrăjirii lumii. Capitolul 1
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
naturale (lemn, piatră) în arhitectură, toate acestea accentuează o altă manieră de a locui lumea. Dincolo de dominarea naturii, de explicarea ei, implicarea specifică tuturor acestor fenomene traduce o întoarcere la surse. Desigur, nu ca nostalgie, vag reacționară, a unui paradis pierdut, ci ca o înrădăcinare dinamică. Anamneză a unui substrat care revine în memoria noastră. O memorie colectivă care recapătă forță și vigoare. Așa cum o arată Heidegger, "începutul este încă. Nu zace în spatele nostru... ci se înalță în fața noastră"51. Acest
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care fondează diversele fascinații suscitate de monștri, atracția bestiarului, diferitele forme de fetișism, dezvoltarea actelor de posesie. Pe scurt, sălbăticirea vieții sociale. Dar recunoașterea în aceste "figuri incisive" (Nietzsche) este un mod de a reda culturii moderne istovite o vitalitate pierdută. Într-adevăr, socialitatea pe care o instaurează ele este consistentă. Ele participă la o creație comună. Din aproape în aproape, se elaborează o ambianță pe care o putem califica drept "spirituală". Mai ales prin aceea că ele unesc în spirit
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
opune triumfului unui liberalism sălbatic sunt, din punct de vedere fenomenologic, de pus pe același plan cu un Ben Laden cu înfățișare cristică sau cu un Saddam Hussein, tiran decăzut, al cărui drum al crucii judiciare riscă să valorizeze cauza pierdută pe care o apăra. Să fim lucizi, de altfel. Teroristul, cel care pune bombe, atentatorul sinucigaș, protagonistul unei sinucideri sacre și devastatoare nu sunt unanim condamnați. Și pentru unii ei amintesc sacrificiul martirilor gata să moară și să ucidă pentru
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
deasupra capului? Lucian observă în fugă încăperea. Era lume multă înăuntru și stăruia în aer o încordare plăcută. Un afiș îngălbenit, lipit pe perete, rămas din timpul războiului, amintea că nu-i bine să ridici de pe stradă obiecte așa-zis pierdute, care erau în realitate bombe puse de mâna inamicului. O explozie galben-roșie c-un contur în zig-zag în jurul unui stilou jos pe trotuar, asta te aștepta dacă făceai imprudența să te apleci după stiloul-bombă. Dar afișul venea cumva dintr-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
deopotrivă din amintirile mele, dar nu lipseau din lumea care se bucurase de însuflețire până mai ieri-alaltăieri. Un lucru era însă cert: se apropia vremea ca lumea să-și recapete vechea demnitate pe care i-o conferea vestimentația și onoarea pierdută a celor din trecut. Lumea nouă nu putea continua să se înfățișeze privirilor așa șleampătă și dezgustător de îngălată cum se statornicise obiceiul în ultimii ani. BULEVARDUL REGINA ELISABETA În fiecare an au schimbat sala de clasă. 1945, 1946, 1947
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe care ne-ai trimis-o e foarte reușită! Fără îndoială că se va publica. Fiind însă o poezie ocazională, va trebui să așteptăm împreună până când îi va veni rândul. Rareș ridica ochii spre fereastra întunecată... El însuși se simțea pierdut, mic și neînsemnat, în nesfârșita noapte înstelată așternută peste pământ. Dar inima îi bătea mai repede. Abia dacă îndrăznea să-și închipuie că raza unei stele avea să-i călăuzească vreodată lui Moș Costache un răspuns care să vină în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
S-a amuzat și el un pic... Dar lui Barnoschi Vasile nu i s-a părut că poți să glumești cu asemenea lucruri. Patru ani adăugați la viața tatălui său: parcă erau patru ani scăzuți din propria sa viață (și pierduți) atâta i se furase din conștiință... Părinții tuturor celorlalți colegi de-ai săi erau născuți care în preajma Primului Război Mondial, care un pic după... De pildă, mama lui Airinei Ion era născută în 1925. Iar mama lui Bălășoiu era încă și mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ce era la modă, inclusiv despre aplicațiile microprocesoarelor, un subiect de ultimă oră pe vremea aceea. Mama nu auzise de microprocesoare. Era clar pentru mine, mama trăia într-o altă lume și nu mai avea nicio șansă să recupereze timpul pierdut. Pierdut, oare? Timp de mulți ani mama a refuzat cu încăpățânare să se recunoască bătrână. Pe la șaptezeci de ani încă protesta, fără cochetărie, la orice aluzie la bătrânețea ei. În cei nici trei ani pe care i-a trăit singură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era la modă, inclusiv despre aplicațiile microprocesoarelor, un subiect de ultimă oră pe vremea aceea. Mama nu auzise de microprocesoare. Era clar pentru mine, mama trăia într-o altă lume și nu mai avea nicio șansă să recupereze timpul pierdut. Pierdut, oare? Timp de mulți ani mama a refuzat cu încăpățânare să se recunoască bătrână. Pe la șaptezeci de ani încă protesta, fără cochetărie, la orice aluzie la bătrânețea ei. În cei nici trei ani pe care i-a trăit singură după
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fiind renovat la nivelul unui hotel de patru stele, iar utilitățile fiind aduse la standardele vremii. Elementul sacri transpare în numirea stadionului, întotdeauna un stadion va primi drept nume Ochiul lui Dumnezeu, ori mai clar, cu trimitere spre un ideal pierdut, Eden, precum este stadionul praghez, Eden, care trimite și spre latini, Arena, în Polonia există acolo 400 de proiecte pe infrastructură de stadioane. Din 2007, de când UEFA a desemnat Polonia pentru Euro 2012, guvernul polonez s-a pus pe treabă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Virtual, acest bun ne aparține, este al nostru, se identifică cu fiecare din noi, cu acțiunile noastre. Astfel, patrimoniul se află "într-un proces continuu de remodelare, iar instituția muzeală reprezintă spațiul în care identitatea patrimonială poate fi menținută sau pierdută"8. Patrimoniul cultural național este identificat în acest sens cu "marile vestigii de cultură și civilizație făurite de-a lungul mileniilor pe teritoriul României, din creații artistice, științifice și tehnice, precum și a bogățiilor naturale de un interes deosebit""9. În
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
promovat de unul din arhitecții noilor spații muzeale care declara că "tradiția muzeului ca monument cu galerii și săli de recepție, scări de onoare, fresce și sculpturi comemorative realizate pentru a induce în public respectul pentru trecutul omenirii este definitiv pierdută, în favoarea unor edificii jonglerii"32, iar celebrul arhitect al "piramidei" Luvrului enunța viziunea sa aspru criticată asupra spațiului public muzeal: " Cred că oamenii care vin în muzeu, în general nu se uită la artă. Ei sînt doar curioși în a
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
O mamă stinsă de durere , îmbracată in doliu își plânge cu amărăciune copilul pierdut. În mintea ei se macină fel și fel de gânduri : dacă i-ar fi cunoscut prietenii , dacă l-ar fi supravegheat mai atent , dacă......... Povestea ei este una cu un final nefericit. Fiul ei, în care își puse toată încrederea
Fii conştient , drogurile îţi opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Agafitei Bianca, Vlădeanu Dobrița () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1960]
-
funcțiile normale ale spiritului sensibilitate, memorie sunt unități ale spiritualității, sufletul este cu atât mai puternic, cu cât nu conștientizează propriile calități. În contemplare, spiritul uman trebuie să se despartă de conștiință, de individual pentru a-și putea obține unitatea pierdută. Memoria există în sufletul nepurificat de orice contact cu trupul, odată cu purificarea memoria dispare treptat; memoria nu-și are locul decât într-o viață fragmentată, asaltată fără încetare de impresii noi, de necesități care apar continuu. Purificarea sufletului prin exercițiul
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
evocată și mai spectaculoasă scenă a reconcilierii este oferită de „Parabola fiului risipitor” (cf. Lc 15,11-32), întărită de alte două asemănări: cea „a bunului păstor”, care se bucură de oaia regăsită, și cea „a femeii”, care își găsește moneda pierdută și face sărbătoare. Aceste fapte confirmă atitudinea lui Dumnezeu de a se bucura pentru păcătosul convertit. Confirmarea milostivirii divine continuă prin ilustrarea întâlnirii dintre Isus și Zaheu, eveniment ce schimbă ființa lui Zaheu în om caritabil, preocupat de dreptate și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
nici al confesorului și nici al penitentului. Alți autori spirituali scot în evidență și alte modele de relaționare a confesorului cu penitentul la fel de semnificative. Catehismul Bisericii Catolice spune că, în sacramentul reconcilierii, „preotul împlinește slujirea Bunului Păstor care caută oaia pierdută, a Bunului Samaritean care oblojește rănile, a Tatălui care îl așteaptă pe Fiul risipitor și îl primește când se întoarce, a dreptului judecător care nu caută la fața omului și a cărui judecată este în același timp dreaptă și milostivă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]