7,124 matches
-
își descheie scurta de blană zbârlită, lăsându-și la vedere bluza cu strasuri pe care sânii o împing irezistibil înainte, spre marele oraș căruia nu știi de ce i s-a zis al luminilor, fiindcă stătea să plouă și când nu ploua. Nu seamănă cu o estică, fiindcă nu și-a luat ca bagaj decât o pungă și aparatul de fotografiat pe umăr. Mult mai mizeri arată copiii adormiți de-a valma cu câinii sub o bancă la scara metroului. Plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de peste o lună, fără reclamă zgomotoasă, alămurile lor nu reușeau să treacă de distracția mahalalei. Aurolacii ajutau la toate, descărcau-încărcau, puneau oglinzile să prindă, să amplifice lumina, ridicau panourile casante cât un stat de om, le strângeau când începea să plouă, adică tot mai des trebuia să repete manevra asta... Aveți spectacol? Avem în fiecare seară, da’ știi cum e. Ne facem numărul noi pentru noi. Zina se încălzește încet într-un fel de geampara, se încălzește până trebuie să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Oamenii au părăsit centrul comunei. Unii veseli, alții triști. În urma lor s-a iscat un vânt și toate florile de cireș au căzut din pomi, amestecându-se cu praful de pe drum, formând un nor. Din acest nor a Început să plouă la Deveselu. De atunci plouă Întruna iar ploaia s- a extins În toată România. Gigilică se născu Într-o zi de vară, la mijlocul lunii iunie, când ziua se Îngână cu seara iar soarele se tranformă Într-o minge de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Unii veseli, alții triști. În urma lor s-a iscat un vânt și toate florile de cireș au căzut din pomi, amestecându-se cu praful de pe drum, formând un nor. Din acest nor a Început să plouă la Deveselu. De atunci plouă Întruna iar ploaia s- a extins În toată România. Gigilică se născu Într-o zi de vară, la mijlocul lunii iunie, când ziua se Îngână cu seara iar soarele se tranformă Într-o minge de culoare roșie și dispare Încet
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu tine. E frumos, nu i așa? Și ce ochi are... și ce țoale... Începi să visezi cu ochii deschiși Creațo. Fugi la culcare! Nu m a contrazis, a ascultat și-a plecat tăcută în camera ei. Afară începuse să plouă. Se strică vremea, îmi spuneam speriat, în timp ce picuri reci de ploaie îmi curgeau pe obraz ca un șir de lacrimi de gheață. Vin alte vremuri și eu nu sunt pregătit, dar Dumnezeu e deasupra. Am grăbit pasul și am intrat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ar trebui să mergem, am spus În schimb. ― Du-te tu! Eu am În față o alegere dificilă. ― Deci...l-am invitat pe Adi aici În seara asta. Maria vorbise calm și nonșalant, de parcă ar fi anunțat că avea să plouă. ― Bine, am spus eu. Promit să stau În camera mea și să fiu invizibilă. ― Nu vreau să fii invizibilă. Vreau să stai cu noi. M-am uitat la ea șocată. ― Oricât de mult m-ar tenta să vă văd sărutându
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
brusc pe fereastră, în largul cerului și dusă a fost. Dar de vizita ei, o mică minune, ne-am adus aminte cu drag totdeauna. Într-altă seară, cam pe la jumătatea lunii iunie, pe când ne aflam în salonul lui Coleșiu (afară ploua) Mihaela veni cu o veste: ― Azi împlinesc 21 de ani. Sânt după cum vedeți, mai bătrână decât Cio-Cio-San. Parcă s-ar fi produs o explozie. Toți am sărit în picioare ca să izbucnim apoi în urale: ― Să trăiești! La mulți ani! Sănătate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
te odihnești puțin... Am luat-o în brațe, pe sus și am pus-o pe pat. În schimb Veverița n-avea nimic. Le-am explicat: ― Nu-i obișnuită să bea. Petrecerea în trei s-a spart repede. A început să plouă din nou și atunci ne-am hotărât să mergem la culcare. Trecuse de miezul nopții și afară de asta trebuia s-o conduc pe Mihaela acasă. Am intrat în odaie cu pași tiptili, ca să n-o trezesc. Dormea întinsă pe pat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
atâta lucru. Pe orice plajă se poate vedea cu decență mult mai mult... ― Ești un Cassanova! Apoi mai spuse: Ascultă, nesuferitule, te rog mai lasă-mă să dorm un pic. Numai un picuț și mergem. Nu prea e de mers, plouă cu găleata... ― Daaa? Atunci ce-i de făcut? ― Nimic mai simplu: dormi aici. ― Ah, nu, nu se poate... Așteptăm până stă ploaia... Și pe urmă plec. Hai, vino, culcă-te lângă mine. Până atunci tragem un pui de somn. Mi-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
norilor, într-un avion de pasageri. Visuri născute moarte. Lucrurile se petrecură simplu de tot, pe pământ. Căsătoria civilă am făcut-o într-o sâmbătă, iar a doua zi, nunta. Am avut parte de vreme bună și răcoroasă. (În ajun plouase cu găleata.) Pe la amiază m-am dus cu mașina în strada Sapientei să iau pe Mihaela și pe Alexa, care mă așteptau dimpreună cu două rubedenii de ale lor. ― Unde mergem? La ce biserică? se interesă Mihaela. ― La Sf. Petru
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
precum că întoarcerea din drum aduce ghinion, a renunțat la tovărășia câinelui. A repetat semnul crucii în fața icoanei ce străjuia răspântia, continuându și drumul prin colbul șoselei care-i acoperea picioarele de gros ce era, fiindcă de mult nu mai plouase. Când a ajuns pe dealul Bașiului a privit pădurea de fag, numită de localnici pădurea Suharău și care era încă departe. În linie dreaptă la o privire i se părea că este la o aruncătură de băț. Câmpul era plin
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
toată rezerva de alantoină. Dar cu cei 15.000 de dinți îmi refac rezerva la loc. -Bine, bine, și acum unde te mai grăbești? Nu ai auzit că vine Sfântul Ilie cu multă ploaie? Știi cât este de bine când plouă și cât de bine ne simțim amândoi. Stai cu mine, nu înțelegi ceea ce ți spun? -Lasă-mă în pace că trebuie să ajung numai decât la Sfatul târâtoarelor. -De ce? -Șapte șopârle de pe șapte coline s-au plâns la Zeul protector
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
toți, poate mai aduceți înapoi din ei ..... -Da, dacă m-aș duce până la Vatra Dornei. Dar așa ..., mă duc până la capătul pământului! -Așa o fi domnule primas, dar banii aceea erau pentru instalarea conductei pentru alimentarea cu apă. Nu a plouat de mult și fântânile au secat. Proiect avem, numai să se zbicească oleacă pământul și dăm drumul săpăturilor ca după aceea să instalăm conducta. Dacă i-ați luat dumneavoastră, trebuie să mai așteptăm. -Domnule vice, țăranii nu s-au născut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu mai aveam parte de acelea, arătând spre nucile din șanț. L-am privit și am observat în ochii lui, cum mărgele de lacrimi îi jucau pe marginea genelor. Am continuat să adun nuci și m-a impresionat manifestarea lui. Ploua rar, cu stropi mari, iar vântul parcă își făcea de cap. Mă gândeam cu teamă că vântul o să-i smulgă nucul din rădăcină, așa de tare începuse să bată de la un moment dat. Omul strângea nucile din ogradă, eu din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și să aud obișnuitele bârfe literare. Le evit cât pot. Mă salut cu cei cu care mă întîlnesc, pe coridoare, la masă, pe faleză și cam atât. E mai bine. Și pentru ei. Și pentru mine. Numai de n-ar ploua. E o zi splendidă. Soare aproape zgomotos. Peste plajă plutește un vacarm de lumină. Doar spre Constanța zăresc un nor. De pe plajă, se aude acum o larmă veselă. De dimineață, părea că se înnorează. Apoi, cerul s-a limpezit și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
niște sunete răstite, de parcă îi ceartă mereu, elevii execută, disciplinați, comenzile, lovind aerul, cu mâinile, cu picioarele, și totul are ceva caraghios. Mă întorc în cameră și deschid radioul cu grijă, ca să nu se audă sunetul la vecini. In București, plouă. Cu atât mai bine că mă aflu aici, e primul meu gând, egoist. Apoi, mă duc la fereastră și examinez cerul. Nu-mi place deloc când plouă la mare. Plaja, apa, cerul, până și mica grădină a vilei se urâțesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
deschid radioul cu grijă, ca să nu se audă sunetul la vecini. In București, plouă. Cu atât mai bine că mă aflu aici, e primul meu gând, egoist. Apoi, mă duc la fereastră și examinez cerul. Nu-mi place deloc când plouă la mare. Plaja, apa, cerul, până și mica grădină a vilei se urâțesc, brusc, atunci. Trupurile bronzate dispar sub haine. Pe faleză, apar "pietoni". Locatarii "Casei scriitorilor" se plimbă, să treacă timpul, sau se trântesc pe fotoliile de plastic de pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să vrei, în trăncăneală, calcul, publicitate sau, din contră, în conștiință mai clară a singurătății. Bine că nu mi-a mai curs sânge din nas. Aici, m-aș speria mai rău decât acasă. A fost un accident, vreau să sper. Ploua. Avionul aștepta în ploaie, o ploaie măruntă, care putrezea în aer și, în loc să curețe aerul, îl tulbura. Am avut grijă să urc primele trei trepte ale scării cu dreptul (ca de obicei, fiindu-mi frică de zbor), dar, după ce mi-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Întreg universul colcăia de apă, pe hublourile avionului se prelingeau picături mari și, așteptând decolarea, mi se părea, cumva, că Dumnezeu se uita la noi ca la peștii dintr-un acvariu. Apoi, ploaia a rămas undeva jos, unde continua să plouă, in timp ce avionul se apropia de flacăra albastră a cerului. Am scos din servietă o carte și m-am cufundat în lectură. Când m-am uitat prin hublou iarăși, într-un târziu, zburam deasupra unor nori care se vedeau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
deasupra zeilor, încît, din prea multă concentrare, m-am zăpăcit. Până să mă dezmeticesc, muntele sacru al grecilor a rămas în urmă... dacă va fi fost el. Nu mai sunt sigur decât că era un munte care putea fi Olimpul. Ploua și în ziua în care, profitând de o ocazie, m-am dus să văd Olimpul de aproape. După mai multe ore de mers cu mașina, ne-am oprit la o cafenea ca să ne dezmorțim. Mai târziu, într-o localitate cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o mare frumusețe, cu care s-a căsătorit. Nu cunosc o dovadă mai clară că eroii lui Corneille, cu pretenția lor de a ține în frâu pasiunea, sunt pseudo-clasici. Am avut o noapte rea. Abia spre dimineață am adormit. Afară plouă. Azi, n-am nici o șansă să mă simt "la mare". Nisipul de pe plajă e ud. Oribilă vreme! Undeva, la malul memoriei, valuri nevăzute aruncă, parcă, resturi dintr-o altă viață... reală? ireală? nu știu... un covor roșu, imens, pe care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la preț; nu face nici jumătate". Chefalonitul îi răspunde calm: "Nu-i nimic, ți-am plătit cu bani falși"... Zeii meteorologiei au și ei, uneori, apucături de chefaloniți. La prânz, când am ieșit, plaja era aproape pustie. Nisipul, rece. Nu ploua, dar bătea un vânt de toamnă. Am alergat până la capătul plajei și înapoi, după aceea încă o dată, dar n-am reușit să mă simt "la mare". Pentru așa ceva e nevoie de soare și de căldură. Cineva m-ar putea persifla
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
decât o imensă milă. Cine sunteți?" l-am întrebat, aproape în șoaptă, prevenitor. Uitîndu-se undeva dincolo de mine, mi-a zis: "Domnule, eu nu exist. Nu insistați". Când m-am trezit, mai aveam în urechi aceste vorbe. Iar e vreme urâtă. Plouă mărunt, îmbîcsit, iar valurile se sparg furioase la țărm. Nu văd pe nimeni pe faleză. Au renunțat la înviorarea de dimineață și elevii școlii de karate. Profit de ocazie ca să mai sap puțin la temeliile ideilor cu care am trăit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
invitând niște adolescente în Elveția. Le promitea că va suporta el cheltuielile. 19 noiembrie (sîmbătă) Sosim la Istanbul, dimineața, pe o ceață vâscoasă și pe o mare care nu mai are pacea de ieri. Ceru! e plumburiu și începe să plouă mărunt. Sunt unsprezece grade afară, ne anunță vocea feminină pe care m-am obișnuit s-o aud în difuzoare. Cobor și mă îndrept spre autobuzul nr. 10, repartizat scriitorilor români. Pentru prima oară, avem o traducătoare de limba română. De
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și altarul, lucrat de Praxitele. Goții au jefuit templul de podoabe. Apoi, creștinii l-au transformat în carieră de marmură pentru construirea bazilicii "Sfîntul Ioan" și pentru catedrala "Sfînta Sofia". Restul au făcut ploile, bălăriile, pirații și turcii. Stă să plouă și ne grăbim. Facem fotografii, sub cer vânăt, între coloanele albe, care nu mai sprijină nimic la bazilica "Sfîntul Ioan", în agora, unde se țineau și tîr-gurile de sclavi, la "Odeon", unde aveau loc reuniunile senatului (dar și reprezentații teatrale
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]