7,062 matches
-
trăi 1000 de ani. Bineînțeles... alături de o cupă de sake. La japonezi mâncarea este medicament, dar și afrodisiac. OCTOMBRIE -luna fără zei. „Kannazuki” (numele vechi) și „Juu-gatsu” (denumirea modernă). Toamnazile însorite, un cer albastru, Cârdul de gâște însoțit de Amaterasu... Plouă în cupa cu sake. Cei vechi credeau că în luna Octombrie zeii se retrag în provincia „Izumo” pentru a se întâlni cu zeița Amaterasu „Zeița Soarelui” . După ce împrumută frunzelor culoarea roșie a focului, „Amaterasu” se retrage într-o peșteră pentru
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
spus, hotelul în care ne cazăm la fiecare călătorie, Blue Wave Inn este foarte aproape de zona cu temple și bazar, ceea ce ne dă posibilitatea de a o vizita zilnic, ziua și noaptea. Ziua, zona este foarte aglomerată, chiar și atunci când plouă; bazarul este plin de turiști, pentru că este acoperit. Noaptea însă, capătă un farmec aparte. Pe seară se închid magazinele și zona devine o adevărată oază de liniște. În noapte sclipesc sute de beculețe în toate culorile, cele de la reclame oferind
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
înapropierea căruia se află și o librărie bine aprovizionată cu cărțile manga. În zona în care locuim sunt două astfel de magazine, unde se găsesc aceleași mărfuri ca și în supermarketuri, dar la prețul de numai 100 ¥. A început să plouă! Noroc că ne-am luat umbrelele. Pe o străduță am întâlnit un „călugăr cerșetor” căruia i-am oferit un mic ajutor, apoi am făcut o poză cu el. Este ora 16: 20! Am revenit la hotel. Dacă mă veți întreba
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pregătită, ca deobicei, de Dragoș. De aceea îi și spun specială. Mie, micul dejun, care-i atât de consistent, îmi ține de foame până dupăamiaza târziu. Azi, s-a reunit toată trupa „Formulei 4”, și plecăm cu toții la bazar. Afară plouă mărunt, cam așa cum sunt ploile mocănești la noi. E o ploaie caldă care nu deranjează turiștii adunați cu zecile pe treptele templului „Senso-ji”. La o intersecție, în bazar, am întâlnit un călugăr budist care aduna bani pentru renovarea unui templu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
care se manifestă lumea „haioasă” a tinerilor, o lume apropiată de eroii animeu-rilor japoneze și de manga. Asakusa Joi, 28. 08. 2008 Ziua de azi a trecut, mai mult, odihnindu-mă. Aveam nevoie de relaxare. A fost cald, apoi a plouat, dar spre seară s-a mai răcorit puțin. Cad frunzele în calea noastră, deși amprenta toamnei nu s-a pus încă pe de-a-ntregul. Seara am luat cina cu toată familia, inclusiv Kotoha, la un restaurant unde mâncarea a fost
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
la a 28-a aniversare. Noroc cu băieții mei, „ colaboratorii”, care m-au ajutat și au reușit să mă scoată din impas. Ziua de ieri a fost superbă datorită spectacolului, deosebit de variat și bogat, desfășurat în fața noastră. De dimineață a plouat, a ieșit soarele, apoi iar a plouat...În ciuda vremii, nu puteam rata încântătorul festival care e un prilej de sărbătoare pentru japonezii ce se adună, cu mic și mare, să privească dansatoarele, carele alegorice, fetele frumoase și costumația deosebită. Atmosfera
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
băieții mei, „ colaboratorii”, care m-au ajutat și au reușit să mă scoată din impas. Ziua de ieri a fost superbă datorită spectacolului, deosebit de variat și bogat, desfășurat în fața noastră. De dimineață a plouat, a ieșit soarele, apoi iar a plouat...În ciuda vremii, nu puteam rata încântătorul festival care e un prilej de sărbătoare pentru japonezii ce se adună, cu mic și mare, să privească dansatoarele, carele alegorice, fetele frumoase și costumația deosebită. Atmosfera este încărcată, intensă, electrizantă... Se împletesc tandru
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
nisip, nu-i una roză. Mă linișteau localnicii că n-ar fi fost vorba decît vreo 5 - 6 km. neasfaltați, numai că eram conștient că trebuia (peste câteva ore) să și revin pe același traseu, spre casă. Dacă mai și ploua între timp, mă închipuiam derapând pe noroiul alunecos, cu apa șiroindu-mi pe spate pe un drum necunoscut, devenit din cauza aceasta și mai lung. La deal, derapându-mi roata pe pietriș, pentru că-mi cuplasem pinioanele cele mai mari (asta
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
savuram noroiul de pe jos, pe când hălăduiam prin ploaie, pe alei înguste. Măicuța nu avea o mână și se trăgea din satul bunicilor mei. Mă primi cu ospitalitate, rapid îmi pregăti o gustare care, trebuie spus, mi-a prins tare bine. Ploua mereu, până seara mai era mult. Nici vorbă să pot ieși din casă, ploua mereu. Mă întrebam cum m-aș fi descurcat pe ploaie dacă n-aș fi avut asigurată cazarea; cred că greu. Dar mai urma și a doua
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
o mână și se trăgea din satul bunicilor mei. Mă primi cu ospitalitate, rapid îmi pregăti o gustare care, trebuie spus, mi-a prins tare bine. Ploua mereu, până seara mai era mult. Nici vorbă să pot ieși din casă, ploua mereu. Mă întrebam cum m-aș fi descurcat pe ploaie dacă n-aș fi avut asigurată cazarea; cred că greu. Dar mai urma și a doua zi, când trebuia să plec. Am profitat de fotoliul din veranda casei, să citesc
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
prima oară cu bicicleta, am urcat la Terasa Gospodinelor. Spre seară încheiam prima mea deplasare mai lungă cu bicicleta, ajuns cu bine acasă. NORDUL MOLDOVEI - 1984 La începutul toamnei, în 1984, împreună cu Mircea, am străbătut nordul Moldovei. De câteva zile ploua, totuși hotărâsem să plecăm pe 24 august, când Mircea era și ofițer de serviciu la fabrica la care era încadrat. De fapt, de multă vreme nu se mai opreau ploile. Ziua de 24 s-a trezit cu un soare de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
etc. Până la urmă s-a găsit un loc într-o cameră, împreună cu încă cineva. Am răsuflat ușurat, și din cameră am încercat să fotografiez bicicleta lăsată la vedere, într- un loc luminat, chiar sub geam. Îmi amintesc că a și plouat în noaptea aceea, fapt îngrijorător pentru cineva pe două roți, care mai trebuia să meargă aproape patru sute de kilometri. Vecinul de cameră lucra în zootehnie și sosise acolo pentru a lua niște mașini de la ARO. După cum hotărâsem seara, dimineață am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
vale nu mai era nevoie să dau din picioare și m-ar fi putut lua frigul. Dintr-o casă stingheră a ieșit o bătrânică, (probabil stârneam interesul cu bagajului special), care spre bucuria mea, a pronosticat că "azi nu va ploua, fiindcă e frig și bate vântul”. Pedalând de zor, străbăteam locuri singuratice, fără sate. Atmosfera era sumbră, fiindcă se întunecase din cauza norilor negri, groși. Un șofer "glumeț” care venea din sens opus, a vrut să mă sperie, virând brusc spre
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
fetiței mele, că pe- el ei și-l uitase la București. Era soare, frumos afară, numai că având vântul din față, aerul rece mă frâna și-mi trecea prin trening. Îmi ziceam că asta-i toamna și bine că nu plouă. În stânga, terenul fusese inundat astă vară, debitul Siretului peste care aveam să trec era crescut de adaosul de apă al Modovei. M-a mirat, ca de fiecare dată când trec prin zonă, faptul că sunt unii care, deși în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător. Începuse din nou să plouă. Picuri mari și reci cădeau din cerul înnorat pe chipurile sătenilor, în timp ce Amaradia, în fața noastră, insensibilă și stranie, asemenea unui canibal ce-și pregătește ospățul, dansa pe ritmuri diavolești cunoscute numai de adâncurile ei. Ploaia cădea din ce în ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Pâlcuri-pâlcuri de oameni se grăbeau spre casele lor. Silvia nu avea baticul la ea. Ploaia îi udase părul ei blond și frumos din care se desprinsese o șuviță ce se odihnea rebelă pe fruntea șiroind de apă. Hai, Titi, că plouă din ce în ce mai tare! Hai, fuga, să mergem, acasă. Mi-e frig! Da, Silvia, hai, repede! Ploua. Sub acțiunea ploii, pământul se muiase. Sutele de picioare, care încălțate, care desculțe, l-au călcat, l-au sucit și l-au răsucit, încât acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îi udase părul ei blond și frumos din care se desprinsese o șuviță ce se odihnea rebelă pe fruntea șiroind de apă. Hai, Titi, că plouă din ce în ce mai tare! Hai, fuga, să mergem, acasă. Mi-e frig! Da, Silvia, hai, repede! Ploua. Sub acțiunea ploii, pământul se muiase. Sutele de picioare, care încălțate, care desculțe, l-au călcat, l-au sucit și l-au răsucit, încât acum cu puțină pleavă și paie era tocmai bun de făcut chirpici. În sfârșit, am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vegetația încerca să-și facă simțită prezența. Fusese o iarnă relativ ușoară, lipsită de ninsorile binefăcătoare pentru agricultură. Au fost, în schimb, geruri năprasnice și vânturi puternice, care răscoleau puțina zăpadă, îngrămădind-o pe ulițele întortocheate ale satului. Dar nu ploua. Alimentele erau tot mai puține și mereu mai scumpe. Începuse foametea cauzată de cel mai secetos an din câți avusese până atunci Moldova. Vara anului 1946. Într-o seară, în timp ce noi stăteam, ca de obicei, în spațiul cu valențe multiple
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Bunăoară, observase că în crăticioara lui nu i se mai punea cu regularitate apă proaspătă, fapt ce-l determina să se deplaseze tocmai în spatele grădinii pentru a-și potoli setea din pârâiaș. E drept că, în vremurile bune, adică atunci când ploua pe toată lungimea cursului său, pârâiașul curgea vesel și zglobiu în albia lui curată cu nisip auriu. Uneori, când ploua mai mult, devenea nervos și lovea cu înverșunare în pietrele mai mari din albie, vrând să le înlăture din cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se deplaseze tocmai în spatele grădinii pentru a-și potoli setea din pârâiaș. E drept că, în vremurile bune, adică atunci când ploua pe toată lungimea cursului său, pârâiașul curgea vesel și zglobiu în albia lui curată cu nisip auriu. Uneori, când ploua mai mult, devenea nervos și lovea cu înverșunare în pietrele mai mari din albie, vrând să le înlăture din cale, spumegând de furie. Dar acum era cu totul altceva: albia secase, doar în locurile în care era ceva mai adâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca și cum cele întâmplate erau lucruri perfect normale, intrând în desfășurarea firească a evenimentelor cotidiene. "S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte, rămân să plângă plopii." (T. Arghezi) 23. BUNICUL ȘI NEPOTUL sau ȘTAFETA GENETICĂ Dar nu ploua. Era o căldură sufocantă, înăbușitoare. Aerul era fierbinte, aproape irespirabil. "Seceta a ucis orice boare de vânt Soarele s-a topit și a curs pe pământ." (N. Labiș) Această viziune metaforică imaginată de poet este unică în poezia română și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu grijă pe lețurile de pe căpriori, mergând de jos în sus. Bătea ușor-ușor paiele cu spatele furcii și urca mai sus, tot mai sus, până la coamă. Era o treabă migăloasă și foarte importantă. Nimeni nu ar fi vrut să-i plouă în casă, nu? Munca la învelitul casei a durat trei după-amiezi pline. E adevărat însă că domnul Tiron era un om trecut de șaizeci de ani, nu mai era atât de iute și de sigur în mișcări. De jos, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că are și ea laptop, doar e... cel mai în vârstă blogger-poet, pe Sadam, dar... nu-i atât de apropiată cum e de mașină de scris. O văd în bucătărie făcând un ceai și fumând tacticos o țigară. " Nu va ploua azi!" zice. "Știi, mi-e frică de tunete!" Vorbește la fel cu toți: cu librarul, poștașul, vânzătorul de la magazin, cu cel ce vinde ziare, cu controlorul pe peronul unei gări. Vorbește de parcă de asta ar atârna toată lumea ei. Ce și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
flora locală. Va răspunde asupra tuturor chestiunilor din formular; pășunatul, hrana suplimentară, tratarea vitelor, bolile și injecțiile ce li se fac. În ziua de 20 Iulie am pornit din nou la drum. Sfântul Ilie Își ține caii la grajd, nu plouă, nu tună, nu fulgeră. După ce trecem prin Salem, oraș cu 27.000 locuitori, capitala statului, ajungem În Portland, cel mai mare oraș al statului, cu 300.000 locuitori. După o scurtă vizită, ne Îndreptăm spre fluviul Columbia, care formează frontiera
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
puternici Înhămați la combină imensă, Înaltă cât o mașină de treierat, de pe acoperișul căreia un fermier conducea cu o deosebită dexteritate caii. Când au apărut tractoarele, cu prețul cailor vânduți s-au mecanizat imediat. Azi mecanizarea este integrală. Dacă ar ploua În Iunie organizarea fermelor ar fi ca În Iowa. Stațiunea lucrează În două mari sectoare. Primul e obținerea de soiuri de grâu productive, rezistente și precoce. Al doilea e găsirea celei mai bune metode de lucrare și menținere a fertilității
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]