7,468 matches
-
voce quella pàtina di distacco, quel sereno acume dell'intelligenza che furono vanto della poesia dei classici (...) Non troviamo qui, (în Confessione) e neppure, tranne qualche eco lontana, nelle liriche che abbiamo ricordato come significative del Quasimodo, reminiscenze sensibili. Îl poeta è già libero e sicuro. Tanto libero da poterci dare nella trepida lirica Vento a Tìndari che ha l'andatura leggera e alata di un inno, ed è perciò lontana dalle sapienți annotazioni (tutte pause spazi e silenzi) delle poesie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo, la poesia nel mito e oltre, îngrijit de Gilberto Finzi, Laterza, Bari, 1986, pp. 205-216. 252 Rifare l'uomo: questo è îl problemă capitale. Per quelli che credono alla poesia come ad un gioco letterario, che considerano ancoră îl poeta un estraneo alla vită, uno che sale di notte le scalette della sua torre per speculare îl cosmo, diciamo che îl tempo delle speculazioni è finito. Rifare l'uomo, questo è l'impegno. Salvatore Quasimodo, 1971, op. cît., p. 272
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
così subito mettere insieme, come chi chiama duro îl vento perchè difficilmente și rompe la sua piena quando se gli va incontro ec., (Zibaldone, 61). 270 Perchè obbliga l'anima ad una continuă azione, per supplire a ciò che îl poeta non dice, per terminare ciò ch'egli solamente comincia, colorire ciò ch'egli accenna, scoprire quelle lontane relazioni, che îl poeta appena indică. (...) Ecco come la soppressione stessa di parole, di frasi, di concetti, riesca bellezza, perchè obbliga l'anima
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
me un albero oscilla (L'eucalyptus). Fitomorfoza poate fi încadrată într-un pre-umanism specific sicilianului. 363 Printre numerosele studii ce au abordat tematica religioasă în opera lui Salvatore Quasimodo se numără: Giuseppe Zagarrio, Quasimodo, Francolini, Florența, 1970; Giuseppe Barone, "Îl poeta e îl sânto: note în margine al carteggio Quasimodo-La Pira", Quasimodo e l'ermetismo, op. cît., pp. 21-42; Quasimodo l'uomo, îl poeta, îngrijit de Roșa Brambilla, Cittadella, Assisi, 1983; Ferdinando Alfonsi, "L'ansia religiosa di Quasimodo", Città di vită
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
religioasă în opera lui Salvatore Quasimodo se numără: Giuseppe Zagarrio, Quasimodo, Francolini, Florența, 1970; Giuseppe Barone, "Îl poeta e îl sânto: note în margine al carteggio Quasimodo-La Pira", Quasimodo e l'ermetismo, op. cît., pp. 21-42; Quasimodo l'uomo, îl poeta, îngrijit de Roșa Brambilla, Cittadella, Assisi, 1983; Ferdinando Alfonsi, "L'ansia religiosa di Quasimodo", Città di vită, 1, ianuarie-februarie 1988; Curzia Ferrari, op. cît.; Adelio Valsecchi, În lotta con Dio. La ricerca, îl rifiuto, la fede în alcuni scrittori e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tacito (S'udivano stagioni aeree passare). 370 Ognuno stă solo sul cuor della terra / Trafitto da un raggio di sole: / Ed è subito seră (Ed è subito seră). 371 Paolo Valesio, op. cît., p. 128. 372 Non soltanto che îl poeta și sente solo nella natură, nel mondo, fra gli uomini mă anche chi è rimasto solo dopo. Oră șu questo punto noi riconosciamo la parte intatta della sua eredità. Carlo Bo, op. cît., p. 9. 373 Idem, p.15. 374
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Galimberti, Mondadori, Milano, 1987, p. 629. Le circostanze mi avevan dato allo studio delle lingue, e della filologia antică. Ciò formava tutto îl mio gusto: io disprezzava quindi la poesia. Certo non mancava d'immaginazione mă non credetti d'esser poeta se non dopo letti parecchi poeți greci, Zibaldone, 1741. 423 Dopo i tre grandi lirici dell'ultimo Ottocento, Carducci Pascoli D'Annunzio, e dopo certă sazietà di un poetare erudito, e anche eloquente e anche retorico (...) ci fu come una
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sentimento della solitudine che è îl riflesso della pena dell'uomo, del dolore în senso assoluto. Salvatore Quasimodo, 1971, op. cît., p. 531. 435 Vergilio, per la stessa meravigliosa finezza d'ingegno, fosse poco atto a praticare cogli uomini, (...). Îl poeta, contro l'uso dei români antichi, e massimamente di quelli d'ingeno grande, si professa desideroso della vită oscura e solitaria; e questo în una cotal guisa, che și può comprendere che egli vi è forzato dalla sua natură, (...); e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la care textul original făcea numai aluzie. Dar aceste imperfecțiuni, completează Traverso, nu dăunează tonului poetic înalt, Leone Traverso, "Lirici greci", Primato,7, 1 iulie 1940, acum și în Quasimodo e la critică, 1969, cît., p. 305. 460 Senza essere poeta non și può tradurre un vero poeta, Leopardi-Pellegrini-Giordani, op. cît., p. 190. 461 Non, no, io non sono fatto da Madre Natură per servire mai; e la traduzione non è forse ella una servitù da școlare? întreabă Ugo Foscolo, Edizione
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Dar aceste imperfecțiuni, completează Traverso, nu dăunează tonului poetic înalt, Leone Traverso, "Lirici greci", Primato,7, 1 iulie 1940, acum și în Quasimodo e la critică, 1969, cît., p. 305. 460 Senza essere poeta non și può tradurre un vero poeta, Leopardi-Pellegrini-Giordani, op. cît., p. 190. 461 Non, no, io non sono fatto da Madre Natură per servire mai; e la traduzione non è forse ella una servitù da școlare? întreabă Ugo Foscolo, Edizione nazionale delle opere, vol. III, Le Monnier
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
linguaggio diretto e concreto. E qui è appunto îl segreto dei classici, dai poeți epici ai lirici: dai greci ai noștri grandi poeți fino a Leopardi, Salvatore Quasimodo, 1971, op. cît., p. 278. 464 Cercai d'investirmi dei pensieri del poeta greco, di rendermeli propri, e di dar così una traduzione che avesse qualche aspetto di opera originale, e non obligasse îl lettore a ricordarsi ad ogni tratto che îl poema, che leggea, era stato scritto în greco molti secoli prima
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
472 Gilberto Lonardi, "Liberare îl prigioniero: note șu commento e traduzione", La corrispondenza imperfetta, Leopardi tradotto e traduttore, îngrijit de Anna Dolfi și Adriana Mitescu, Bulzoni, Romă, 1990, pp. 19-31. 473 Imitare, vuol dire qui compiere lo stesso lavoro del poeta originale; imitare (è verbo leopardiano) è rifare quell'equilibrio nella propria lingua afirmă Quasimodo, "Saggio alla nuova traduzione di Shakespeare" apud 'Rivista di letterature moderne e comparate', vol. 41, Valmartina, Florența, 1988, p. 379. 474 Giuseppe Ungaretti, Vită d'un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dal greco la troverai trascritta dietro questo foglio) della poesia più altă dell'antichità e quello che di greco c'è nel mio sangue și è svegliato. (...) forse sono riuscito (mă non sono ancoră contento) a ritrovare la voce del poeta: în qualche punto certamente, Quasimodo-Cumani, op. cît., scrisoare din 10 iulie 1937. 491 Io sto traducendo la più lungă lirica di Saffo, che ci rimane. Tralascio di tradurre i frammenti di pochi verși (forse qualcuno dei piů intenși, no) perché
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
1937. 491 Io sto traducendo la più lungă lirica di Saffo, che ci rimane. Tralascio di tradurre i frammenti di pochi verși (forse qualcuno dei piů intenși, no) perché la lettura del testo greco da immediatamente tutto quello che îl poeta voleva rendere. Sono inizi di canto, momenti di grande abbandono (...) Naturalmente è una Saffo vedută e sentita da me, ed ecco che quelle parole suonano come nelle mie migliori liriche, idem, scrisoare din 19 iulie 1937. 492 Quella gran donna
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
început la sfîrșit. Victimele și agresorii, învingătorii și învinșii (greu de distins acum) se studiază patetic și așteaptă, în încordare, un gest greșit în tabăra adversă. Punctul culminant este atins atunci cînd Baxter îi cere tinerei Daisy să dezbrace. Traumatizată, poeta execută ordinul cu oroare imensă (toți descoperă, cu uimire, că Daisy e însărcinată!). Baxter vede volumul tinerei și, mirat, îi cere să-i citească o poezie. John Grammaticus (lovit de partenerul lui Baxter) are o intuiție fabuloasă. Îi cere nepoatei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
intime ale ființei sale, formă a proiecției interioare, univers al căutării și al regăsirii de sine. O cercetare în profunzime a poeticii acesteia devine motivată și necesară, pentru elaborarea unei noi perspective de abordare, esențială în plasarea mai conturată a poetei, în contextul generației sale. Încercând un model distinct de analiză a scrierilor Anei Blandiana, învestim mesajul poetic cu sensuri noi, punând în centru modelul de construcție a unei noi realități (interioare), printr-o reconsiderare prealabilă a realității exterioare. Cultivată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
posibilităților de cunoaștere a lumii prin poezie, folosirea capacității limbajului poetic de a transmite mesaje emoționale către lector, printr-o organizare particulară, specifică unui mod de comunicare original"40 sunt coordonatele definitorii ale noului tip de viziune poetică, de la care poeta nu se sustrage. Variabila care o individualizează o constituie, însă, sensibilitatea revărsată în literă, care îi înnobilează estetica, transportând-o spre transcendent. Rescriind ideea de romantism cald și diafan, pe care îl învestește cu sensurile unei purități severe sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru a reinstaura trecutul primordial al lumii. Zborul devine, astfel, o cale exterioară de căutare a Luminii, așa cum Tăcerea devine o cale interioară. Iar "acest tip de idealism vitalist și nu raționalist, cred că este unul dintre elementele identitare ale poetei"53. Cunoașterea poetică inițială care se realizează, printr-o "retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează, în ritmuri ample"54 se cenzurează vizibil, ulterior, transformându-se, treptat, într-o cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aer,/ Nu mai poate întârzia,/ Nu vă îndoiți, o să vină/ Ziua aceea/ Orbitoare ca o sabie,/ Vibrând în lumină" (Dies ille, dies irae)62. Prea puține consemnări critice se apleacă, în mod consistent și oficial, spre studiul poeziei interzise a poetei. Lipsa de interes, sau preferința de a lăsa în penumbră acest subiect ar avea ca unică justificare încredințarea cum că, în afară de culoarea politică ce o aducea conținutul acelor scrieri, lipsește o retorică specifică, demnă de a face obiectul unui studiu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
revista "Amfiteatru", alertează autoritățile. Iar, în 1988, după ce publică volumul de versuri Întâmplări de pe strada mea, cu numeroase trimiteri sarcastice, la adresa dictaturii, i se interzice, ca pedeapsă, să mai publice în România"63. Retorica este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total dezarmat. Promovând o poetică a revoltei sugerate, îmbinată cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la nivelul Generației '60, s-a produs o schimbare a viziunii poetice, (...), lucrul acesta l-am putea realiza, [la Ana Blandiana n. a.], ca membră a șaizeciștilor, printr-o analiză, la nivelul aproape fiecărui poem, configurând, în fapt, imaginarul liric al poetei, comentat cu varii grile, din diverse unghiuri ale lexicului, ale temelor, ale viziunii lirice. Toate acestea converg spre a nuanța schimbarea care s-a produs, în Generația '60, la nivelul discursului poetic, inclusiv în poezia Anei Blandiana, atât de consonant
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și melancolia sau angoasa ființei umane, confruntate cu absurdul existențial, cu un univers ce nu răspunde la interogațiile sale (...) imaginile cosmosului, transcrise în manieră ușor hiperbolizantă, retransarea din peisajul exterior în interioritate"75, care sunt tot atâtea teme pe care poeta le "împrumută" de la Generația sa, reușind, astfel, împreună, să aducă "dimensiuni si modulații noi lirismului"76. Acestei dominante de factură tematică, a Generației '60, se alătură cea "a descoperirii trăirii și rostirii cu subtext etic, (dar deloc moralizator, ca înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
regăsim pe Ana Blandiana: Nu în ultimul rând, sunt vizibile, în poemele Anei Blandiana, o atitudine etică asumată, comună Generației, o solidaritate cu idealul poeziei. Acest semn este descifrat de Gheorghe Grigurcu, într-un eseu consacrat ultimei cărți semnate de poetă, intitulată Refluxul sensurilor și apărută la Editura Humanitas, în 2004: "Mărturisind că "N-am reușit, niciodată, să știu pe ce lume sunt", poeta ne relatează că a încălecat un "cal tânăr și fericit", un Pegas, în care-și simțea inima
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
idealul poeziei. Acest semn este descifrat de Gheorghe Grigurcu, într-un eseu consacrat ultimei cărți semnate de poetă, intitulată Refluxul sensurilor și apărută la Editura Humanitas, în 2004: "Mărturisind că "N-am reușit, niciodată, să știu pe ce lume sunt", poeta ne relatează că a încălecat un "cal tânăr și fericit", un Pegas, în care-și simțea inima zvâcnind, "Fără să observ că, între timp, / Șeaua mea se sprijinea / Doar pe scheletul unui cal, / care, în viteză, se dezmembra, risipindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]