6,709 matches
-
va folosi inteligența nu împotriva bătrânului tată, ci împotriva blestemului ce plana asupra cetății Troiei.”980 Cresida cedează și din rațiuni practice: Diomede o asigură că nimeni din Troia nu va supraviețui. Îndrăgostiții încă de la început împărtășesc soarta orașului 981, prăbușirea inevitabilă. Personajele din acest poem sunt pline de viață și complex caracterizate, „dar se mișcă în spatele unui văl, acela al unei convenții poetice, care în primele creații a obturat total geniul lui Chaucer, și care, pe măsură ce s-a perfecționat, s-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Russell: „Descoperirea de către dumneavoastră a contradicției m-a surprins extrem de mult și, trebuie să spun, m a lăsat înmărmurit deoarece a zguduit terenul pe care am crezut că pot construi aritmetica. [Ă] Este unul dintre lucrurile cele mai serioase deoarece prăbușirea axiomei V pare să submineze nu numai propriile mele fundamente ale aritmeticii, ci și singurele fundamente posibile ale aritmeticii ca atare. [Ă] Descoperirea dumneavoastră este, în orice caz, una foarte remarcabilă și va duce probabil la un mare progres în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se spun.” (A. Rivarol) Pentru că nu oricine Își poate asuma duritatea „adevărului” - de ex. Începînd să trăiești un „sentiment de vinovăție” pentru o josnicie comisă, poți ajunge În timp la descoperirea profundelor consecințe ale faptei tale și, implicit, la o prăbușire a Încrederii În tine. Poate de aceea Emil Cioran a spus: „Marile adevăruri se spun În pragul ușii”. * „Nimeni nu poate purta mult timp masca prefăcătoriei. Ceea ce-i prefăcut, repede revine la natura sa.” (L.A. Seneca) „Ipocrizia” are, spune La
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
unei ridicări din destrămarea propriei ființe, și, pe de altă parte, în primirea sau reconsiderarea pe care același părinte bun i-o acordă cu bucurie și cu dragoste firească. Antiteza dramatică a vieții fiului risipitor, depărtarea de casa părintească și prăbușirea într-o lume josnică - revenirea în brațele iubirii părintești, are un punct central: „venirea în sine”, piatra de hotar care îl face pe cel căzut în prăpastie săși vadă starea, să se vadă pe sine. Acest fapt îi dă posibilitatea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
activitățile spirituale, morale, etice, acestea sunt neglijate aproape complet. Slăbirea acestor activități fundamentale face din omul modern o ființă oarbă din punct de vedere spiritual. Această infirmitate nu-i permite să fie un bun element constitutiv al societății. Putem atribui prăbușirea civilizației noastre slabei calități a individului. De fapt, domeniul spiritual se arată tot atât de necesar reușitei vieții ca și cel intelectual și cel material. Este deci necesar să ne stimulăm activitățile intelectuale, care conferă puterea personalității noastre. Cel mai ignorat dintre
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
alimentează și nu păstrează iubirea, ci provoacă o dezordine, un seism în relațiile umane. Ea exprimă slăbiciune și nu dă forță în dragoste. Potrivit lui Ernest Jones (apud Baumgart, 2008, p. 255), originea geloziei se află mai degrabă "în teamă (teama prăbușirii sentimentului valorii de sine) și în inconștientul sentimentului de vinovăție decât în iubire". Pentru geloși, important "nu este să iubească, și să fie iubiți și anume în forma imaginată de ei" (Baumgart, 2008, p. 53). Ei simt nevoia să fie
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Dacă subiectul nu Înțelege mesajul sau refuză să țină cont de el (adesea, se Întâmplă să nu-și dea seama nici de urgența, nici de necesitatea schimbării), atunci Pluto „roade” efectiv situația din interior. Cel de-al treilea stadiu este prăbușirea pe cât de bruscă, pe atât de neașteptată care nu intervine decât după un anumit timp - timpul necesar lui Pluto-termită să roadă grinda principală a edificiului. Cel de-al patrulea stadiu este repornirea. Odată Încheiat procesul transformării omida poate deveni fluture
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
al zborului sau al componentelor hidraulice, au câteva piese înlocuitoare, astfel încât o catastrofă majoră ar putea să apară numai după ce toate aceste piese de siguranță s-au defectat. Toleranța la cădere a avioanelor este asigurată astfel încât să nu aibă loc prăbușirea lor. În cazul calculatoarelor, aceasta este o calitate foarte importantă, absolut vitală pentru existența sistemelor performante. Toleranța la cădere sau la defecte trebuie să contribuie la prevenirea pierderilor sau denaturării datelor și, pentru aceasta, orice apăsare de tastă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
realității, se trezesc și incită la acțiune. 60 de ani de educație pentru formarea omului sovietic au refulat moștenirea diferitelor popoare ale URSS, dar nu au reușit să o facă uitată, iar naționalismele au revenit cu mai mare vervă după prăbușirea imperiului. În ciuda particularităților fiecăruia, toate cazurile pe care le-am evocat au cel puțin două caracteristici comune: la origine se întâlnește mereu o situație socială sau personală obiectivă (o criză economică, progresul educației, o inovație tehnologică, o suferință... ); sistemul de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
aceste schimbări, ne vom referi la o teorie a problemelor sociale. Nicio problemă Evenimente dramatice Nicio schimbare Probleme Perturbări Impasuri Frustrări Sistemul de valori este sfidat Este capabil să înfrunte sfidarea Echipament cultural insuficient Rezolvă problema Criză Sistemul este confirmat Prăbușire Descompunere Recompunere Fig. 1 Schema unei schimbări radicale de valori Din această perspectivă, dacă itinerarul unei societăți sau al unui grup sau traiectoria unui individ se derulează fără vreun accident major, nu este necesar să schimbăm orientarea. Dar dacă se
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Piața Competiția Tehnologia Dreptatea socială Solidaritatea Egalitatea Statul bunăstării Siguranța socială H. Dreptul popoarelor de a se autoguverna Pacea Datoria de intervenție I. Activitățile de timp liber Emanciparea femeilor Protecția naturii J. Familia Creștinismul Civilizația noastră este, incontestabil, iudeo-creștină. După prăbușirea Romei, Biserica este singura instituție organizată care întrunește toate funcțiile necesare vieții și continuității societății, de la transmiterea culturii până la educație, sănătate sau binefacere. Ea integrează populațiile sosite cu marile valuri migratoare, legitimează puterea civilă reconstituită, asigură unitatea lumii pe care
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
înstrăinat nu-l mai susțin. Suferința pierderii valorilor morale, duce la pierderea sensului propriei sale persoane, dar și la pierderea sensului propriei vieți. Totul se pune în cumpănă. Sensurile se pierd. Existența devine inutilă, absurdă. Persoana se dizolvă. Tragicul înseamnă prăbușirea Eului prin pierderea suportului său moral. Disperare. Această situație tragică nu poate fi remediată decât printr-un act de salvare, de reparație, prin reîntoarcerea la valorile morale și redobândirea acestora. Terapia nu poate fi decât psiho-morală. De refacere și regăsire
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tragică nu poate fi remediată decât printr-un act de salvare, de reparație, prin reîntoarcerea la valorile morale și redobândirea acestora. Terapia nu poate fi decât psiho-morală. De refacere și regăsire a Eului pierdut. Suferința tragică configurează cea mai profundă prăbușire a Eului personal. Ca suferință și alterare a echilibrului și naturii interioare a persoanei umane, această categorie de tulburări nu poate fi ocolită de psihopatologie. Ele vin ca să completeze seria de tulburări ale persoanei umane, întregind astfel înțelegerea sensului suferinței
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
alimentează grupele umane și pe fiecare individ în parte. Prin alterarea sau dizolvarea sufletului colectiv, individul, ca și grupele umane își pierd sensul, rațiunea lor de a fi încetează, întrucât nu mai au nici un reper, nici o normă. De aici și prăbușirea în confuzie, irațional, în conduite și reprezentări colective absurde. Toate acestea reprezintă premisele care stau la baza apariției și dezvoltării psihozelor colective, pe care le vom analiza în continuare. Trebuie numai să adăugăm faptul că aceste psihoze colective nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
insistă asupra necesității de a revaloriza evenimentul, de a redescoperi neprevăzutul și hazardul. Ei anunță sus și tare că științele umane au început o cură de "defatalizare". CRITICA DETERMINISMULUI ȘI PROMISIUNILE DEȘARTE François Furet așează, în deschiderea cărții sale consacrate prăbușirii regimului sovietic, o substanțială profesiune de credință antideterministă: Nimic n-a fost necesar și istoria secolului nostru, ca și a celor precedente, ar fi putut să se petreacă altfel: e suficient să ne închipuim anul 1917 într-o Rusie fără
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în sistemul internațional. Această nouă axă a dezbaterilor contemporane oferă două avantaje teoretice distincte. Mai întâi, o concentrare asupra dinamicii socializării poate să cuprindă mai multe întrebări despre cauzele și consecințele colapsului sovietic decât consensul raționalist. Ea crește posibilitatea ca prăbușirea Uniunii Sovietice să fi reflectat procese de selecție pe termen lung, care funcționau prin intermediul unor mecanisme de socializare la nivel internațional. Al doilea avantaj al acestei abordări constă în faptul că deschide posibilitatea ca sfârșitul Războiului Rece să poată fi
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
afirmă că sfârșitul brusc și neașteptat al Războiului Rece este cel mai bine privit ca un șoc exogen asupra sistemului internațional. Potrivit lui Waltz, colapsul sovietic a fost o evoluție la nivelul unității, care a produs efecte structurale, iar astfel explicarea prăbușirii Uniunii Sovietice depășește sfera teoriei sistemice (Waltz, 1993, p. 49). Keohane a asemănat evenimentul cu impactul căderii unui meteorit pentru studiul paleontologiei. Așadar, colapsul Uniunii Sovietice nu este o evoluție pe care specialiștii în științe umane ar fi trebuit să
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
tiparele dezvoltării inegale vor produce, probabil, centre concentrice ale angajamentului față de normele unui nucleu, pe măsură ce sistemul internațional se maturizează (Buzan, 1993, p. 349). Fiecare dintre aceste abordări reprezintă un precedent puternic în literatură, în totalitate compatibil cu ipoteza potrivit căreia prăbușirea Uniunii Sovietice reflectă o variantă pe o cale realizabilă în mai multe feluri, către schimbare în structura culturală a sistemului internațional. Considerarea colapsului Uniunii Sovietice ca fiind simptomatic pentru modificarea structurii culturale a sistemului internațional generează un program de cercetare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
modelele raționaliste. Acest lucru se datorează capacității liberalismului de a oferi un model pe deplin generativ al sistemului internațional, care să explice cum dinamica socializării din interiorul său poate să varieze din punct de vedere istoric. Aceste concluzii arată că prăbușirea Uniunii Sovietice ar putea avea implicații mai profunde pentru sistemul internațional decât anticipează instituționaliștii. În concluziile lucrării lui recente, Wendt sugerează că întrebarea centrală cu care se confruntă domeniul în prezent este "poate sistemul de state să atingă reflexivitatea ... și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
atât programul de cercetare al neorealismului, cât și pe cel al instituționalismului. În cele din urmă, aceste considerații teoretice au implicații importante pentru conținutul programelor de cercetare din cadrul disciplinei în perioada post-Război Rece. Susținătorii neorealismului, instituționalismului și liberalismului afirmă că prăbușirea Uniunii Sovietice prezintă o oportunitate istorică pentru testarea enunțurilor lor teoretice concurente. Neorealiștii au elaborat o analiză pesimistă asupra naturii schimbării sistemice după Războiul Rece, prezicând o revenire la multipolaritatea conflictuală la scară globală. Reacțiile instituționalismului și liberalismului variază în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că disciplina trebuie să se concentreze asupra testării unei serii relativ limitate de afirmații despre condiționalitatea urmăririi câștigurilor relative, în primul rând într-un context european. Totuși, în formularea acestor enuțuri, instituționaliștii nu țin seama în totalitate de faptul că prăbușirea Uniunii Sovietice, una dintre cele mai semnificative evoluții din politica mondială din ultima jumătate de secol, nu a fost prevăzută nici de teoria neorealistă a relațiilor internaționale, și nici de cea instituționalistă. Ca atare, ei nu acordă suficientă atenție posibilității
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
capitolul teoretic am abordat reconceptualizarea sistemului internațional pentru perioada post-Război Rece. Am analizat înțelegerea convențională a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism, și am evaluat perspectivele unei noi sinteze a intuițiilor lor. Această nouă sinteză a urmărit atât să integreze prăbușirea Uniunii Sovietice într-o concepție asupra tendințelor istorice generale din sistemul internațional, cât și să genereze o agendă de cercetare asupra naturii ordinii post-Război Rece, mai vastă decât cea produsă în urma dezbaterilor dintre neorealiști și instituționaliști. Apoi am examinat studiile
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din a doua jumătate a secolului al XX-lea ar trebui să genereze preocupări aparte. Principalii exponenți ai teoriei sistemice au sugerat că această evoluție trebuie să fie înțeleasă ca un șoc exogen în relațiile internaționale. Waltz însuși afirmă că prăbușirea sistemului sovietic trebuie să fie privită ca un eveniment cu cauze la nivelul unităților, dar care generează consecințe structurale. Keohane afirmă, în mod similar, că o evoluție de dimensiunile colapsului sovietic depășește pur și simplu sfera teoriei sistemice în ceea ce privește predicțiile
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din raporturile internaționale din a doua jumătate a secolului al XX-lea într-o imagine de ansamblu coerentă a schimbării istorice globale. Mai mult, liberalismul se situează pe o poziție unică ce îi permite identificarea semnificației istorice mai ample a prăbușirii Uniunii Sovietice pentru dezvoltarea ulterioară a politicii mondiale. Odată cu sfârșitul Războiului Rece, se poate considera că sistemul internațional a atins gradul de convergență a normelor necesar pentru depășirea punctului critic. Odată cu atingerea preaplinului, pacea democratică începe să genereze efecte de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
efectul general al unei structuri globale pașnice a relațiilor dintre marile puteri este comun ambelor tendințe. Al doilea punct de comparație între socializarea liberală și alinierea la hegemon se referă la ajustările de politică externă făcute individual de state la prăbușirea Uniunii Sovietice. În termenii acestui criteriu, ambele tendințe prevăd că va exista un grad ridicat al variației culturale și instituționale interne în strategiile urmărite de principalele puteri. În modelul alinierii, acesta reflectă slăbiciunea presiunilor sistemice care încurajează balansarea, în timp ce în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]