6,754 matches
-
că URSS și-a întemeiat ultimatumul pe existența anexei secrete a pactului cu Germania, că în 1947 nu se putea face referire la acest document, deși documentul era cunoscut din 1945, iar URSS-ului nu i se mai putea lua prada. Pervertirea unor personalități care au susținut, în accepțiunea lui Moldovan, spiritul moldovenismului, dar care, în realitate, și-au exprimat întotdeauna atașamentul pentru valorile națiunii umane, o simplă afirmație a lui Onisifor Ghibu este relevantă în această privință. Exprimându-și nemulțumirea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
intensă. În timpul somnului paradoxal subiectul visează. Somnul lent și somnul paradoxal se succed în mod ciclic în cursul unei perioade de somn; la adultul tânăr se succed patru sau cinci cicluri, durata acestui somn este mai mare la carnivorele de pradă și are o durată relativă mult mai mare în primele zile de viață la speciile ale căror nou-născuți au un sistem biologic imatur. Ritmul somn-veghe se află într-o mare dependență de "ceasul biologic" al fiecăruia. Unii studenți au trăit
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
de acum până la terminarea serviciului militar) și trăiau din proviziile militare. Datorită extracției sociale și originii lor etnice, nu se mai simțeau legați în chip special de societatea romană, astfel încât armata rămânea fidelă generalului de care depindeau bogățiile soldaților săi, prăzile de război și distribuirile masive de pământuri. Începând de la Marius și în continuare, deși rămânea obligația formală de înrolare, s-a recurs cu o frecvență crescândă la înrolarea voluntară. Pe vremea lui Augustus (27 a.Chr.-14 p.Chr.), când
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
apel nu-i mai mișca, nici o voce nu-i mai atrăgea, ba chiar spre surprinderea sfântului, cât de slabi rămăseseră în fața seducției răului, abandonând calea lui Dumnezeu, devenind lași și plini de frică înaintea armatelor dușmane, abandonând patria tristului destin, pradă popoarelor necivilizate, scriind o pagină de rușine în istoria Romei! Pierite fiind sentimentele dragostei de patrie, uzate idealurile de glorie și măreție, respinsă sau poate prea puțin înțeleasă virtutea romană, pentru reînsuflețirea trupurilor vlăguite și a sufletelor moleșite, Ieronim le
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
raza de acțiune delimitată de Noul Testament. Izolat de modul său de a gândi și de a acționa, creștinul s-ar fi regăsit pe sine însuși; trăind în lume ar fi trebuit să ignore lumea, pentru a nu cădea victimă și pradă lingușirilor sale. Pentru montaniști, lumea însemna păgânismul: lumea și păgânismul formau un binom indivizibil, iar armata imperială cu riturile sale păgâne și cu scopurile sale de violență, era sinteza uneia și a celeilalte. Interzicerea serviciului militar se adăuga legilor morale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iată că s-a făcut o mare lumină, de strălucirea căreia ochii marinarilor și cei ai soldaților au fost orbiți, pentru ca să nu mai poată vedea oștirea îngerească. Marinarii auzeau numai vocile care îi vorbeau preafericitului Theogenes, așa încât marinarii căzuți în prada fricii nu mai aveau de gând să-l arunce în mare. Atunci el i-a implorat spunând: „Faceți ceea ce vi s-a poruncit, și reîntorcându-vă în oraș credeți în Dumnezeu, ca să primiți viața veșnică“. După aceste cuvinte, l-au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
antisemitism și anti-catolicism, ale căror expresii furibunde îl însoțesc până la moarte. Black remarcă, în cuvinte impresionante, "măsură tragediei"173 lui Chapman, pe care propria sa adresă de la Coatesville o indică precis: "anti-ideologul cade victimă ideologiilor; omul care transcende ura devine prada sa"174. Acest fapt, estimează Black, nu face decât să sublinieze "triumful" spiritului în momentul "său" Coatesville, când, "cel puțin pentru câteva minute, într-un magazin gol dintr-un orășel obscur al Pennsylvaniei, convingerile diverse ale lui John Jay Chapman
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
relative împiedică în mod serios cooperarea. Trebuie să te gândești nu numai la avantajele proprii, dar, și mai important, dacă cele proprii sunt mai consistente decât ale celorlalți (care, în anarhie, trebuie văzuți ca potențiali adversari). Chiar și cooperarea pentru pradă este problematică, în afara cazului în care ea menține capacitățile relative ale părților ce colaborează. De fapt, statele sunt mulțumite cu conflictele din care ies prost, atât timp cât adversarii lor ies și mai prost. Polaritatea Cele două subsecțiuni precedente au luat în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu identitatea (1993: 123), iar compromisul dintre oameni și cetățeni, constitutiv statului modern, nu trebuie să creeze un privilegiu al revendicărilor cetățenilor asupra celor ale umanității (Walker 2000: 231-2). Regândirea problemelor de identitate și comunitate politică fără a ne lăsa pradă opozițiilor binare însemnă a contempla viața politică dincolo de paradigma statelor suverane. Însemna a lua în serios posibilitatea nașterii unor noi forme de identitate și comunitate politică, forme ce nu se bazează pe excluderea absolută și distincții spațiale între aici și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lăsați, la un moment dat, impresia celorlalți din jur că sunteți total indiferentă, când În realitate erați intens preocupată, În forul dumneavoastră interior, de ceva anume? Μ Deși aspru marcat de imprevizibilitățile adeseori dure ale viitorului, omul se lasă totuși pradă pasiunii pentru acesta. Explicația constă În faptul că viitorul este singurul factor care ne poate confirma În mod real ceea ce noi am putea fi cu adevărat, ceea ce am putea deveni, de fapt. În absența unei confirmări viitoare, totul nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a victoriei emoției asupra rațiunii, sau a lirismului asupra dogmatismului, ci o victorie a lor înseși, a limbajului poetic, a poeziei, asupra vieții și asupra morții. Subordonată acestei viziuni, poetica Anei Blandiana suferă, însă, o modificare, odată cu volumul Stea de pradă (1985): "pe de o parte, ochiul retrece la esențe, la radiografia realului, la matricialul din urmă, pe de alta, seninătatea visător-somnoroasă a elegiilor din Octombrie, noiembrie, decembrie face locul unei atitudini mai puțin calme, cu accente iritat-revoltate. Se înmulțesc imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
liber vacarm neconstrâns. În somn el putea fi refugiu și iluzie, spațiu imaginar al libertății; în Ochiul de greier, el era însoțit de neliniște ("La un capăt și la altul al somnului/ Mă simt în pericol..." Treceri), în Stea de pradă este dublat de starea de insomnie, pentru că acum să amintească doar vag faptul că este totuși o stare existențială: Închide ochii și dormi și tu,/ Lasă-ți pleoapele să cadă/ Ca un cuțit de ghilotină/ Pe gâtul lumii din afară
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prinți de țipăt jertfiți ascuțit/ Singurătăților lunii". (În somn) Depășind nivelul vegetal, autoarea își încadrează generația de artiști în domeniul animal, insectele devenind metaforă la fel de ironic pentru frații săi. Neștiind o altă formă de revoltă decât scrisul, ei devin o pradă ușoară pentru sinceritățile zilei suspecte, ideologia și falsele valori ale acesteia. Singura evadare pare să fie somnul, care joacă un dublu rol: spațiu al refugiului, dar și spațiu al morții. Constituind puntea de trecere spre cealaltă lume, prin intermediul visului, somnul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ei.// Fără drept de apel/ Condamnați la naștere/ Singuri și neputincioși în fața/ Creșterii noastre-nvelite/ În trupul ei crescător/ Ca-ntr-un mormânt ce dospește/ Viața viitoare./ Noi doi/ Gemeni în uterul Spaimei". (Gemeni) De o tulburătoare transparență, volumul Stea de pradă, 1985, este aproape "epurat de metafore"143, din punct de vedere tematic "putând fi observată o continuitate în lirica acestui volum, inedită fiind proiectarea poemelor în negativ"144. Considerat, pe departe, unul dintre cele mai dramatice volume, Stea de pradă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pradă, 1985, este aproape "epurat de metafore"143, din punct de vedere tematic "putând fi observată o continuitate în lirica acestui volum, inedită fiind proiectarea poemelor în negativ"144. Considerat, pe departe, unul dintre cele mai dramatice volume, Stea de pradă își păstrează "un discurs liric" de o mare simplitate, aproape lipsit de metafore, "înregistrându-se o accentuare a unor latențe dramatice fără precedent, stranie fiind acum violența percepției poetice și a corespondențelor"145. Totodată, acesta este și ultimul volum editat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
milenii,/ Frumoasele milenii de altădată/ Când fugeau în păduri.../ Acum numai în propriile noastre măruntaie". (Înăuntru) Depărtarea de spațiul originar, fie el cadrul natural sau satul copilăriei, dar, în orice caz, unul edenic, accentuează criza, care devine sufocantă. Stea de pradă devine vocea celor mai profunde țipete ale poetei, în fața disperării, a singurătății, a pierderii de sine. Cuprins totul de o Apocalipsă generală, bacoviană, iubirea însăși se pierde în acest haos al pierderii de sine, abia mai putând salva ultimele resturi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai fiu,/ Dar cine să m-audă,/ Când nimeni nu era viu?// Smerită, am început să aștept,/ Să trec înapoi în somn,/ Cu mâinile adând înfipte,/ În carnea sa,/ Știind că numai acest vis de mort/ Mă mai poate salva." (Pradă visului meu). Metafora somnului și a visului sunt puse în legătură doar cu imaginea morții, cele două reprezentând tunele spre viața de apoi. Încercăm, să înțelegem această notă tragică a poeziilor Ilenei Mălăncioiu și din prisma biografiei sale, contextualizându-le într-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fiu,/ Dar cine să m-audă,/ Când nimeni nu mai era viu? // Smerită am început să aștept/ Să trec înapoi în somn/ Cu mâinile adânc înfipte în carnea sa,/ Știind că numai acest vis de mort/ Mă mai poate salva." (Pradă visului meu). Atmosfera onirică, romantică este din nou reconsiderată, transformându-se într-un spațiu întunecat al groazei și al spaimei. Realitatea capătă dimensiuni lugubre, în care se instalează frica și singurătatea. "Exilată în țara din creierul meu/ Unde nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1964; Călcâiul vulnerabil, 1966; A treia taină, 1969; 50 de poeme, 1970; Octombrie, Noiembrie, Decembrie, 1972; Poeme, 1974; Somnul din somn, 1977; Întâmplări din grădina mea, 1980; Ochiul de greier, 1981; Revista "Amfiteatru" 1984; Ora de nisip, 1984; Stea de pradă, 1986; Alte intâmplări din grădina mea, 1987; Întâmplări de pe strada mea, 1988; Poezii, 1988; Arhitectura valurilor, 1990; 100 de poeme, 1991; În dimineața de după moarte, 1996; La cules îngeri, 1997, 2003, 2004; Cartea albă a lui Arpagic, 1998; Balanța cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Octombrie, noiembrie, decembrie, București, Editura Cartea Românească, 1972. Ana Blandiana, Somnul din somn, București, Editura Cartea Românească, 1977. Ana Blandiana, Ochiul de greier, București, Editura Albatros, 1981. Ana Blandiana, Ora de nisip, București, Editura Eminescu, 1984. Ana Blandiana, Stea de pradă, București, Editura Cartea Românească, 1985. Ana Blandiana, Arhitectura valurilor, București, Editura Cartea Românească, 1990. Ana Blandiana, Soarele de apoi, București, Editura Du Style, 2000. Ana Blandiana, Refluxul sensurilor, București, Humanitas, 2004. Ana Blandiana, Patria mea A4: poeme noi, București, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de tranzitivitate, n-aș fi optat pentru neta despărțire de metaforă, la un moment dat. Poezia Anei Blandiana rămâne, orice am spune, prizoniera afectului, e o lirică a sentimentului descătușat, senzorială, până la un punct. Chiar și volumul Cu stea de pradă (1985), care se delimitează de letargicele, oniricele, metafizicele poeme anterioare (unde visarea și somnul erau tutelare), din perioada maturității (Octombrie, noiembrie, decembrie, 1972; Ochiul de greier, 1981), construiește versuri după tehnica imaginilor expresioniste. Prin urmare, iritarea, revolta, stări specifice acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cunoaștere ale umanității. Manipulează surpriza, cultivă paradoxul. Uneori, vorbește aluziv, parabolic ori sentențios, într-un fel analog întrucâtva celui propriu poeziei sapiențiale din antichitatea oriental" (Dumitru Micu, art. cit., p. 54). 147Luiza Bratu, op. cit., p. 133. 148Alexandru Cistelecan, Stea de pradă de Ana Blandiana, în "Familia", nr. 2, 1986, p. 2. 149Luiza Bratu, op. cit., p. 134. 150Luiza Bratu, op. cit., p. 135. 151 Marco Cugno, art. cit., p. 141. 152Luiza Bratu, op. cit., p. 145. 153Luiza Bratu, op. cit., p. 147. 154Ibidem, p. 149
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și bigote) personajul e deviat pe linia moartă a vidului interior; la prima ciocnire cu obstacolul real (șeful-lepră, șleahta de "impostori și de farsori"), lipsit de sprijinul convingerilor morale, cade prompt în groapa comună a dezechilibrelor, îndoielilor, incertitudinilor și disperărilor, pradă "angoasei". II. Reacția compensatorie pe fundalul nici unui adevăr moral (decît calculul oportunist) și pe axul nici unei certitudini (și îndoiala "o pune la îndoială"!) este debusolată, arbitrară și grotesc dictatorială. Pledoaria argumentelor la scopul "salvator", propus fiind de tipul judecăților logice
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Sînt membru de partid și nu mi-e teamă! Am voie să-mi serbez succesele și insuccesele! Da, mai ales insuccesele! Să crape toți! (se aud bătăi puternice din toți pereții cardinali; "cheful" se frînge brusc și sînt din nou pradă concentrării, încordării și spaimei; după un timp) Ei, ce-ați rămas așa! De ce tăceți? Alex, ia pune tu casetofonul ăla la maximum! (Alex nu se mișcă; Mihai declanșează casetofonul din care se aude muzică "disco", apoi deschide aparatul de radio
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce spunea...? Trimisul lui Dumnezeu:... Mi-a vorbit despre "omul rătăcit". Sursa dublă: Și ți-a vorbit și despre noi, ăștia, care ne-am rătăcit unul în viața celuilalt? Trimisul lui Dumnezeu: Nu-i vina lui Dumnezeu că ați căzut pradă rătăcirii..., că v-ați lăsat ademeniți de amăgiri..., că v-ați pierdut pe voi înșivă... Sursa dublă: Păi de aia sîntem aici..., să ne găsim... Trimisul lui Dumnezeu: (surprinzător de violent) Ați ajuns aici pentru că nu credeți în nimic... Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]