12,874 matches
-
spre el și privind-o cu expresia cea mai feroce cu putință. Tu ești a mea acum, încă n-ai priceput? Ești a mea și pot să fac orice vreau cu tine. Iar de el nu-mi pasă deloc. Deloc, pricepi? Trebuie să moară! Ochii Fredianei se împăienjeniră de lacrimi. Apucându-l de încheietura mâinii și rezistând durerii pe care i-o producea strânsoarea lui, înghiți și reuși să-i spună printre dinți: — Dar... de ce? Ce ți-a făcut? Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se tulbure, până ce Balamber, în dialectul lor, îl chemă la ordine pe războinic, poruncindu-i să se așeze și să tacă din gură. Urmă o scurtă ciondăneală, iar Sebastianus, care cunoștea câteva cuvinte în limba hună, înțelese atât cât să priceapă că tânărul se numea Odolgan și că nu aproba deloc prezența lui în acel consiliu. Oricum, după cum văzu în final, acesta se supuse ordinului, alegând însă să se așeze acolo unde se afla, foarte aproape de el - o prezență nesuferită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în ordine, micuță războinică. Sunt întreg, vezi? Fără să-i răspundă, ea se strânse în el cu și mai multă putere, fără să ia în seamă mirosul de sudoare pe care îl emana și sângele ce-i murdărise armura. Balamber pricepu că, ziua întreagă, probabil, copila se găsise pradă groazei că-l va pierde, că se va trezi încă o dată părăsită. Confuz, își roti privirea, căutând parcă ajutor, și o întări pe aceea a lui Mandzuk. Citi în ea o sclipire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și se apropiau, având - chiar și femeile - o atitudine în mod clar agresivă. Milone, pe care el nu-l cunoștea, se apropie și, cu mâinile în șolduri, îi vorbi pe un ton dur: — Ei, romanule, vezi de te calmează, ai priceput? Dacă nu vrei să sărbătorești cu noi, ia-ți tălpășița și du-te înapoi la generalul tău. — Generalul meu? replică Sebastianus, susținându-i privirea. Flavius Etius e și generalul tău, al vostru. V-ați luat un angajament și... Ambarrus, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Lasă-l în viață! Răspunsul fiicei lui Waldomar îi ajunse la urechi ca dintr-o altă lume: — Dar... tu nu ești hună. Ce-ți pasă de el? — El e Shudian-gun. El e prietenul meu. M-a salvat. E prietenul meu, pricepi? Acum e pe moarte, nu vezi? — Nu! strigă copila. El n-o să moară. El e Suduan-gun! N-o să moară, îți spun eu! Balamber încercă să se ridice pe coate, dar greutatea copilei, care nu slăbea strânsoarea, îl împiedică să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nimic dar cum- necum Pornesc ca cei din față pe același drum. De privești pământu-n lung și lat, Mulți nu au icoane de închinat, Iar alții parcă-l văd pe Dumnezeu Și îl simt aproape și-s feriți de rău. Pricep când vine vremea de apus Că Dumnezeu mereu e cel mai sus Și soarele mirat rămâne parcă-n loc Și-ntreabă, din ei care-i cu noroc! MI-E DOR CODRULE DE TINE Mulți mai vin la tine-n crâng
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
au fost rele. Mi-a atras mai ales atenția cronica cea mai critică. în România literară, Ioana Pârvulescu constata că sunt mai talentat în domeniul eseului erudit decât în cel al ficțiunii și mă sfătuia să rămân la ceea ce mă pricep mai bine. I-am urmat sfatul înainte să mi-l fi dat. Din 1981, de când am terminat , n-am mai scris proză. întâmplarea face că acum cartea este publicată de editura la care am propus-o inițial, cu aproape 25
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
avocatură? O meserie așa bănoasă, frumoasă... -... și devreme acasă, îl completă Filip. Nu era de mine. Prea parșivă meserie. Trebuia să scot basma curată oameni despre care știam că sunt lichele și, dimpotrivă, să bag la apă nevinovați. Nu mă pricep să mint și... și am renunțat. Și nu te-a oprit nimeni? Nu! răspunse Filip, neștiind la ce se referă Carol. N-a venit nimeni să te oblige să rămâi avocat? Și încă cineva care să fie plătit pentru treaba
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care nu poate rezista ispitei și curiozității de a afla ce nou mecanism inventase vânătorul pentru a-l răpune. Nu! îngăimă Filip ca să-i dea satisfacție. Nu m-a obligat nimeni. Și viața mea este parșivă, nici eu nu mă pricep să mint, și aș vrea și eu să renunț. De ce nu sunt lăsat? Eu am renunțat la o meserie în favoarea alteia, mai potrivită mie. Schimbă-ți și tu viața.... Asta și fac. O schimb pe moarte, răcni Carol furios. Pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cel mai bun dintre voi își dă duhul? Singur, pe o ladă de lemn, în întuneric... În spatele lui se aprindeau lumini, se ridicau jaluzele, se deschideau ferestre, dând la iveală capete speriate, ciufulite și buimace de somn, dar nimeni nu pricepea ce li se strigă din fugă, căci fiecare prindea câte un fragment scurt care era urlat în dreptul geamului său. Carol alerga bezmetic, gâfâind, cu chipul transfigurat de efort și de un sentiment niciodată știut sau de mult uitat. "Dar oare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și aromele ei de alge putrede nu mi sunt străine. Mă primește sfârâind. Apa sărată îmi alină durerea și-mi cicatrizează rănile ca un balsam. Pești lucioși, mari cât bivolii, mă întâmpină și mă conduc în adâncuri..." Prima oară nu pricepu nimic. Și apoi nu înțelese prea bine cuvântul de pe copertă: vis. Definea o stare pe care nu credea să o fi cunoscut sau poate n-o diferențiase de restul lucrurilor și n o numise cu un cuvânt special. Se hotărî
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mi-aduc aminte puține lucruri ho-tărîte. Am fost un copil precoce. Înainte de 5 ani, știam unele lucruri greu de înțeles și pentru o vârstă mai înaintată. Știam, de pildă, oarecare lucruri din gramatică, pe care copii de 10 ani le pricep greu. Am fost și amorezat înainte de 5 ani: de o fată de vreo 7-8 ani, care trecea pe la geamul nostru. Nu-i vorbă, era și un caz de sugestie, căci cei din casă mă tachinau cu ea. Dar știu că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în brațe, când se cobora din pod pe o scară și lucrul acesta, pe care l-am înțeles, deși aveam vreo 8-9 ani, mi-a produs un sentiment de regret, un fel de gelozie. Această precocitate m-a făcut să pricep multe lucruri. La 12 ani o rudă a mea, care cocheta și făcea un fel de amor cu un domn, n-a putut scăpa să nu observ lucrul. Ea n-a știut niciodată că eu, din vorbele și privirile lor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
urît) la Roman, mai târziu, am mărturisit unui prieten succesele mele. Țin minte că pusesem ziua de 3 august ca ziua când i-am făcut declarație Elizei - declarație bine primită de dînsa! Această minciună idealistă de-atunci mă face să pricep bine psihologia zugrăvită de Daudet în Tartarin de Tarascon. Curios: 3 august devenise sincer pentru mine o zi plină de amintiri fericite! Dar acest "3 august" nu m-a împiedicat să mă amorezez - primul "amor" mai serios - de o altă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
așteptările mele, toate serile de grădină publică - toate cele erau țesute cu muzică. Cântecele erau expresia sentimentelor mele și erau dureroase. Ea, gesturile ei, mersul ei, melodiile muzicii, luna, stelele - toate se combinau în ceva, care nici nu poate fi priceput decât la 16 ani - când ești precoce și... romantic. Romantic - este cuvântul în care se cuprind toate - 16 ani, libertate, amor, muzică, natură; temperament sensibil și imaginativ - la un loc alcătuiau cel mai romantic romantism. Dar toate acestea erau ajutate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
altă parte, era ateu. Nu avea prieteni, ci numai cunoștințe de cafenea - la care nu se ducea acasă și care nu veneau la el. Cu acea parte din familie (mai toată) care nu avea nimic distins, nu era în legătură. Pricepea toate lucrurile și l-am auzit explicând fenomene naturale, din propria-i sforțare intelectuală, așa cum mai târziu le-am văzut explicate în cartea de fizică. În orice se amesteca, era perfect. Știa să croiască rochii femeiești, fiindcă s-a pus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cum și acest mediu, la rândul său, e influențat de scrisul lui. Iar dacă nu găsește mediul prielnic, atunci nu e gustat, citit, lăudat și consacrat. Se poate însă ca, după moartea lui, să vină o generație care să-l priceapă. Atunci e dezgropat, selectat - gloria lui e postumă. 8. ... când în scriitor va răsuna ecoul nefericirii mai multorclase, când nemulțumirile îi vor veni pe mai multe căi și când, la aceste nemulțumiri cu caracter "egoist", se vor adăuga și durerile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a fost o anticipație. O apariție aproape inexplicabilă. Un meteor căzut aici, printre noi, din alte lumi. A fost prea mare pentru vremea când a apărut, pentru cultura acelei epoci, vreau să spun, pentru cei care au voit să-i priceapă integral psihologia, viața, opera. 54. ...operele de ficțiuni care se isprăvesc cu triumful bineluiși cu fericirea sunt false, pentru că contrazic realitatea și dezmint experiența omenirii; sunt imorale, pentru că creează iluzii zadarnice; sunt lipsite de interes, pentru că toate fericirile sunt la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Zola, reflectând reacția politică de după Comuna din Paris. - Aista se apropie, în adevăr, ca de niște sanctuare nu nu-mai de femei, bineînțeles dacă bărbații lor sunt bogați, dar și de mobilele din saloanele lor. Și nici la rochii nu se pricepe, cum pretinde el. Se pricepe mai bine cusătoreasa mea. O carte pe care o citește mereu e Tartarin: - Mă liniștește când sunt supărată, când am griji, când e bolnavă mama. În cartea asta nu-s necazuri, toți sunt fericiți. Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Comuna din Paris. - Aista se apropie, în adevăr, ca de niște sanctuare nu nu-mai de femei, bineînțeles dacă bărbații lor sunt bogați, dar și de mobilele din saloanele lor. Și nici la rochii nu se pricepe, cum pretinde el. Se pricepe mai bine cusătoreasa mea. O carte pe care o citește mereu e Tartarin: - Mă liniștește când sunt supărată, când am griji, când e bolnavă mama. În cartea asta nu-s necazuri, toți sunt fericiți. Dar numai volumul întîi. Celelalte-s
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tulbure din șes. Nici o femeie, când începea să-ți apară ca unică dispensatoare de viață, n-a avut pentru tine atâta realitate acumulată, și atât de intensă, ca dânsa. ... Singura salvare, încă posibilă, ar fi absența. Napoleon, un om destul de priceput în strategie și care nu obișnuia să fugă nici în fața coaliției lumii întregi, spunea că victoria cea mai si 1 Cu sensul de: neschimbate (lat.). gură în amor este fuga. Dar n-o să fugi!... O să-ți inventezi un milion de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai înainte de cei doi nenorociți că între ei începe romanul banal și veșnic nou. Dar când am fost eu în joc - interesat prea tare și cu sufletul nesigur și tulbure - m-am pierdut întotdeauna în conjecturi. Și n-am mai priceput nimic sigur... Brațele Adelei când își netezea părul! atât de albe, că în odaia cu geamurile mici, întunecoasă, luminau real în mișcările lor încete, de o grațioasă preciziune. ... Dar ce a însemnat mișcarea aceea din cap?... A fost pentru mine
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
atenție și pe urmă mi-a spus că prințul Andrei, rece și ironic în aparență, sensibil și chiar sentimental în realitate, seamănă cu mine. Apoi: - Scumpul meu mentor (întîia oară îmi spunea acest cuvînt),prințul e gelos de Anatol? Mata pricepi mai bine lucrurile astea. - Cred că nu. - Mie mi s-a părut că-i gelos, cu toate că n-are motiv. Gelos de prințul Andrei... Are dreptate... Din cauza asta l-am combătut! Acum îmi dau seama și de cauza altor sentimente. De
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
l-a chemat pe Po Lo: — Prietenul acela al tău, căruia i-am încredințat alegerea unui cal, a încurcat rău lucrurile. Ce mai, nu-i în stare să deosebească nici măcar culoarea sau sexul unui animal. Cum poate el să se priceapă la cai? Po Lo a scos un adânc suspin de satisfacție. — A ajuns chiar atât de departe? a strigat el. Ah, atunci e de zece mii de ori mai bun decât mine. Nici nu poate fi vorba de o asemuire între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cele exterioare. Vede numai ceea ce vrea să vadă, și nu vede ceea ce nu-l interesează să vadă. Se uită la ceea ce trebuie să se uite și omite ceea ce nu merită să-i atragă privirea. Kao este un expert atât de priceput la cai, încât ar trebui să-și exercite talentele pe ceva mai merituos decât caii. Când a sosit calul, s-a dovedit a fi într-adevăr un animal excepțional. Am reprodus povestirea de mai sus nu numai pentru că mă străduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]