6,384 matches
-
au găsit la Tell Brak. Alți idoli, având o formă mai simplă decât cei cu ochi mari, au fost găsiți la Ur, Mari și Lagaș. Aceste obiecte erau, după toate probabilitățile, ex-voto-uri ale unor persoane particulare, oferite unei divinități „atotpăzitoare”, protectoare a destinelor cetății și a locuitorilor acesteia. Pare puțin probabil ca aceste ex-voto-uri să fie reprezentări ale unor divinități, ca Enlilxe "Enlil" sau Ninșursanga. 2. SUMERIENII, SEMIȚII ȘI ALTE POPOARE, AUTORI AI CIVILIZAȚIEI CALCOLITICE ÎN MESOPOTAMIA - UNITATEA RELIGIEI MESOPOTAMIENETC "2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel al binelui (protecția) și cel al răului (primejdia). 4) Divinitățile sunt numite și identificate În funcție de formele și activitățile specifice diferitelor zone, menite să aducă „pâinea zilnică”. De exemplu, În zona Uruk, care a impulsionat mult dezvoltarea creșterii vacilor, zeița protectoare este Nin-súnxe "Nin-sún" („Stăpâna vacilor sălbatice”); În schimb, În zona ierboasă a stepei (eden), În centru Babiloniei meridionale, unde se dezvoltase mult creșterea oilor, era foarte venerat Dumuzixe "Dumuzi", zeul păstorilor. 5) Actele de „credință și obediență religioasă”, În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și au un pronunțat caracter htonian. Principalele divinități sunt zeița Ninazuxe "Ninazu" (Emeghir, Între Larsa și Ur), zeul Ningișzidaxe "Ningișzida" (Ghișbanda, lângă Ur) și zeul Damuxe "Damu" (Ghirsu). 3) Regiunile crescătorilor de animale - zona sudică a crescătorilor de vaci, unde protectori sunt zeul lunii, Nannaxe "Nanna"/Su’en (Ur etc.), zeul Nin¿arxe "Ninh~ar" (Ki’abrig, lângă Ur), zeul soarelui Utuxe "Utu"/Șamaș (Zararim/Larsa și chiar la Larsa), zeița Ninsunxe "Ninsun" (Kullab), zeul Anxe "An"/Anumxe "Anum" (Uruk). Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
politeismul este o formă de religie relativ tânără, strâns legată de viața agricolă și de creșterea animalelor. Iată că și În Mesopotamia, pe lângă alte divinități importante care se potrivesc În mod cert Într-un asemenea cadru, găsim și diferite divinități protectoare ale fecundității și agriculturii, foarte venerate la nivel public și, chiar mai mult, la nivel privat. În afara câtorva excepții, divinitățile nu se confundă cu obiectul material pe care Îl personifică sau Îl locuiesc (soarele, luna, stelele etc.). Cultul aștrilor, atestat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
en/Sinxe "Sin", În alte părți. Este venerată mai ales În Uruk, Împreună cu Anu(m), În templul Eanna; la fel, În toate cetățile din Sumer și Akkad, la Mari, precum și În alte părți. În perioada babiloniană antică, zeița a devenit protectoarea cetății Isin, cu numele de Nininsina. Despre Inanna/Iștarxe "Iștar" mai vorbesc și alte opere mitologice, pe lângă cele citate deja: Inanna și Enkixe "Enki" (sumeriană); Înălțarea lui Inanna (bilingvă); Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern" (bilingvă: cf. subcapitolul 3
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeu!”. Nabûxe "Nabû" este considerat scriitorul „Tablelor Destinului” și, În consecință, el este „Celxe "Cel" care cunoaște totul”. A fost marele patron al scrierii și al scribilor. Împreună cu aceștia au mai fost venerați, la nivel oficial sau privat, și divinitățile protectoare ale sănătății, sau cele vindecătoare („Heilgottheiten”). Unele dintre aceste divinități sunt masculine: Damuxe "Damu", numit și „Marele preot descântător”; Ninazuxe "Ninazu", „Stăpânul medic”; Ninghizida și Sataranxe "Sataran". Și mai numeroase sunt divinitățile vindecătoare feminine, ale căror nume sunt toate sumeriene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și În principal faptului că acestea au ca strămoș o divinitate. a) Îngerii Denumirea noastră obișnuită de „Îngeri” se potrivește anumitor ființe benefice din religia mesopotamiană, care s-ar putea defini mai bine ca „spirite bune”, „demoni buni” sau „duhuri protectoare”. Iată-i pe doi dintre acești „Îngeri”: 1) Aladxe "Alad" din religia sumeriană căruia Îi corespunde În cea akkadiană Ș¶du. În mod obișnuit, acesta este considerat, În perioada babiloniană antică, dar și mai târziu, un spirit protector benefic, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau „duhuri protectoare”. Iată-i pe doi dintre acești „Îngeri”: 1) Aladxe "Alad" din religia sumeriană căruia Îi corespunde În cea akkadiană Ș¶du. În mod obișnuit, acesta este considerat, În perioada babiloniană antică, dar și mai târziu, un spirit protector benefic, de natură masculină. 2) Lama din religia sumeriană căreia Îi corespunde În cea akkadiană Lamasu (a nu se confunda cu teribilul Lamaștuxe "Lamaștu" despre care se va vorbi mai jos, la categoria demonilor). Acest spirit are natură feminină. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se confunda cu teribilul Lamaștuxe "Lamaștu" despre care se va vorbi mai jos, la categoria demonilor). Acest spirit are natură feminină. Trebuie menționat faptul că În perioada neoasiriană, adică În prima jumătate a mileniului I Î.Hr., cele două duhuri protectoare Ș¶du și Lamaștuxe "Lamaștu" erau adesea reprezentate pe statui, de multe ori gigantice, reprezentând un taur Înaripat cu cap de om; asemenea coloane erau plasate pentru protecție, la intrarea În palatele regale. Definirea acestor duhuri ca Îngeri Își găsește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pazu>zu" - demon akkadian fără corespondent sumerian. Este un demon masculin reprezentat cu patru aripi, aspect monstruos, coarne lungi, labe de leu și alte trăsături demoniace. Pe cât este de cumplit, pe atât este de temut. Uneori Însă apare ca duh protector. 10) R³biÌu - demon akkadian (sumerianul hul-dúb sau mașkimxe "mașkim"). Este un demon masculin care, după cum o spune și numele, se ascunde pentru a spiona: acest lucru arată clar acțiunea sa subversivă și periculoasă. 11) Sibittixe "Sibitti" - demoni akkadieni (inim-bixe "inim-bi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
occidentală, ca Adadxe "Adad" (Ișkurxe "Ișkur"), Adduxe "Addu" din textele de la Mari. De asemenea, un mare respect este arătat În textele de la Mari și zeului Daganxe "Dagan", care devenise un fel de zeu național, dar care fusese inițial un zeu protector al pământului și cerealelor. Centrele sale de cult erau Mari și Terqa, În regiunea de pe cursul mijlociu al Eufratului. Cultul său ajunge să fie practicat constant și de babilonieni, și de asirieni, care, după cum se știe, erau de origine amorită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teologică Între marii zei „naționali” și zeii locali, creează „grupuri” de divinități asemănătoare prin tipologie și funcție și fixează o ierarhie după un model scalar. Structura listelor pune pe primul loc grupul zeităților solare, urmat de zeii furtunii, de zeii protectori, apoi de un grup compozit de divinități hitite, hatice și hurrite; urmează grupul de zei războinici, de zeițe regine, de zeii populațiilor nomade, de zeii lumii de „dincolo”; elementele naturale divinizate completează această listă. Această ierarhie pare să-și limiteze
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Kummanni, Teșup, precum și pentru zeii din anturajul acestuia (CTH 382); ¾attușili II/III face din zeița hurrită DIȘTAR din Șamu¿a (care devine atât de importantă Încât figurează alături de DIȘTAR din Lawazantiya, pe listele divine ale tratatelor) propria divinitate protectoare; regina Pudu¿epa, soția lui ¾attușili, introduce În mod profund la Hattușaș cultele țării sale de origine, Kummanni, care vor constitui principalul cult oficial al statului hitit (Yazilikaya) odată cu domnia fiului său Tut¿aliya al III/IV-lea. Întâietatea divinităților
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
monumentul rupestru de la Yazilikaya (Bittel, 1977, pp. 211 sqq.), situat la circa 1,5 km de Boghazköy, unde suveranul, În veșminte sacerdotale, este reprezentat de două ori (singur, stând În picioare pe doi munți, dar și Îmbrățișat de zeul său protector, Șarruma, fiul lui Teșup și ¾epatxe " H~epat", un zeu de origine kizzuwatneană) și unde este sculptată inscripția sa. Monumentul descoperit de Ch. Texier În 1834, este alcătuit din două Încăperi naturale de piatră, cu diferite anexe minore, folosite Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stăpâna lumii de „dincolo”, și DA.NUN.NA.GÉxe " DA.NUN.NA.GÉ", ca desemnare colectivă a așa-numiților „zei antici”; 9. divinități ale sorții, ca DGulșeșxe "DGulșeș", DINGIR.MA¾MEȘ, care fixează limitele destinului uman, asemănătoare cu Parcele; 10. divinități protectoare, ca DLAMMAxe "DLAMMA", nume tutelare de persoane și locuri. Divinitățile care aparțin acestor tipologii se regăsesc, desemnate cu numele lor personal, la diferitele populații anatoliene, ale căror culturi au contribuit la formarea patrimoniului religios al statului hitit: hatiții, palaicii, luvienii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
două divinități hatice ale războiului, ale căror funcții nu pot fi diferențiate clar, Wurunkattexe "Wurunkatte" și Șullinkatte; zeița magiei, Kata¿zipurixe "Katah~zipuri", pe care hitiții și luvienii o numesc Kamrușepa; zeița tronului, ¾almașuitt(a)xe "H~almașuitt(a)"; divinitățile protectoare, ¾apantali și Zit¿ariyaxe "Zith~ariya"; divinitățile lumii subterane, Iștuștayaxe "Iștuștaya" și Papayaxe "Papaya", și Lelwanixe "Lelwani", care, În izvoarele hatice, are conotații masculine (Otten, 1950). Alte divinități importante sunt Zilipurixe "Zilipuri", care are un rol important În ritualurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din ¾upeșna etc.). xe "zeul furtunii"De multe ori zeii sunt legați de animale, atât În documentația textuală, cât și În cea iconografică; asocierile cele mai frecvente, cea a taurului cu zeul furtuniixe "zeul furtunii" și a cerbului cu divinitatea protectoare DLAMMAxe "DLAMMA", constituie motive tipic anatoliene, atestate Încă din epoca neolitică. Altă interpretare a relației animal-zeu (animalul, simbol al zeului sau chiar zeu1) este legată de problema zoomorfismului În religia anatoliană. Diferiți cercetători 2 au vorbit despre elementele zoomorfe, În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atrage bunăvoința zeilor. Prezintă un interes special unele acțiuni mimate care se referă la căutarea zeiței Inaraxe "Inara" cu ajutorul unei albine (?) (Pecchioli Daddi, 1988); scenele de vânătoare la care participă „actori” travestiți În animale sălbatice și vânători, În cadrul cultului zeiței protectoare a naturii Teteș¿api (Pecchioli Daddi, 1987); scenele de luptă Între două grupuri, dintre care unul („oamenii lui Mașa”) este prevăzut cu arme simbolice, iar celălalt („oamenii lui ¾atti”) cu arme reale (Archi, 1973, pp. 25-27). Sărbătorile sunt celebrate nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epidemie, dezordini sociale și politice etc. - apare, În concepția religioasă hitită, În urma Îndepărtării divinității căreia Îi revine respectiva sferă de influență; zeul se Îndepărtează pentru că s-a mâniat, magia Îl domolește, iar el se Întoarce pentru a-și Îndeplini funcția protectoare. Celxe "Cel" mai vestit dintre aceste texte Îl are ca protagonist pe Telipinuxe "Telipinu", vechiul zeu anatolian al furtunii și al vegetației. Zeul Înfuriat se retrage și totul este acoperit de negură; el se ascunde Într-o pădure, luând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care contribuiau la Îmbogățirea universului mitologic și cultual din Ugarit. În sfârșit, trebuie menționată o figură inactivă În mituri, dar foarte prezentă În cult: Ilibxe "Ilib", teonim care Înseamnă „Zeul tatălui”. Este vorba despre o figură ancestrală de divinitate dinastică, protectoare a regelui și casei acestuia; este Însă prezent cu aceeași funcție În fiecare nucleu familial, bucurându-se de mari onoruri. Narațiunile mitologice ajunse până la noi au În vedere mai degrabă aventurile zeilor, chiar dacă În două dintre texte, cele de la Keretxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
precum euhemenismul. În panteonul cetăților feniciene se individualizează câteva elemente structurale comune și caracteristice. În vârful panteonului se află o pereche alcătuită dintr-un zeu (numit ba‘al sau ’ad½n, „domn”), a cărui identitate variază de la o cetate la alta, protector mai ales al suveranilor și al dinastiei, și dintr-o zeiță (numită cel mai adesea ba‘alat, „stăpână”), În care este recunoscută În general Astartexe "Astarte", figură complexă cu funcții destul de variate: deținătoare a regalității și, prin urmare, protectoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alta, protector mai ales al suveranilor și al dinastiei, și dintr-o zeiță (numită cel mai adesea ba‘alat, „stăpână”), În care este recunoscută În general Astartexe "Astarte", figură complexă cu funcții destul de variate: deținătoare a regalității și, prin urmare, protectoare a regelui, garantă a fertilității și a fecundității, protectoare a marinarilor și a acțiunilor militare. În plus, În multe cazuri se profilează o istorisire mitologică cu trăsături asemănătoare, În ciuda variantelor locale, a cărei matrice străveche trebuie căutată În miturile ugaritice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și dintr-o zeiță (numită cel mai adesea ba‘alat, „stăpână”), În care este recunoscută În general Astartexe "Astarte", figură complexă cu funcții destul de variate: deținătoare a regalității și, prin urmare, protectoare a regelui, garantă a fertilității și a fecundității, protectoare a marinarilor și a acțiunilor militare. În plus, În multe cazuri se profilează o istorisire mitologică cu trăsături asemănătoare, În ciuda variantelor locale, a cărei matrice străveche trebuie căutată În miturile ugaritice ale lui Baalxe "Baal", dispărut În infern și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
misogin, se va castra pentru a scăpa de iubirea lui Astarte; aceasta reușește Însă să-l salveze În ultimul moment. La Tir, Baalxe "Baal"-ul local era numit Melqartxe "Melqart", adică „Rege al cetății”, al cărei simbol era, dar și protector al tuturor activităților sale, inclusiv expansiunea În Mareaxe "Marea" Mediterană. Tocmai din acest motiv Melqart a fost identificat cu Herakles, eroul grec fondator de colonii, dar la baza unei asemenea alăturări trebuie să fi stat faptul că zeul era cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
degrabă limba (un idiom semito-occidental apropiat de ebraică și feniciană) și religia. Și În acest caz suntem În fața unor panteonuri (cu excepția Israelului postexilic) care prezintă o structură analoagă, de extindere limitată, concentrată asupra cultului unui zeu național, cu caracter războinic, protector, uranic (cu o soție alături) și cu alte divinități În plan secund, puțin atestate la nivel oficial și venerate mai degrabă În mediul devoțiunii personale. Izvoarele pentru cunoașterea religiei amonite sunt foarte puține. În afară de scenele biblice, acestea sunt În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]