8,125 matches
-
pe Agamemnon, folosește, în cinci versuri, zece propoziții independente: „N-o să l mai ajut nici cu vorba, nici cu forța. M-a înșelat și m-a jignit. N-o să mă mai amăgească, ajunge o dată. Din parte-mi, ducă-se pe pustii. I-a luat Zeus mințile. Mi-e silă de darurile lui. Nici că-mi pasă de el.“ Asemenea stil asindetic ar fi de negândit în cuvântările îmbelșugate și agale curgătoare ale lui Nestor. Totuși sunt momente în care curgerea discursului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
după ce restul războinicilor, troieni și ahei deopotrivă, vor fi pierit în luptă. Nici într-o altă parte sufletul excesiv al lui Ahile nu ajunge atât de departe în excesele lui ca în nălucirea aceasta sinistră a unei glorii atotnimicitoare și pustii. Dar clipa trece, Ahile înalță către Zeus o altă rugă, să-l ocrotească pe Patrocles și să-i dea izbândă. Izbânzi a avut destule Patrocles, l-a omorât și pe 142 Sarpedon, fiu al lui Zeus, dar zeii i-au
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fără a căror coalescență magicul ar rămâne fie pur artificiu exterior, fie o stare de lucruri fără raport cu întregul lumii și al omenescului. 156 Insula prin excelență este un teritoriu nu prea întins, înconjurat până foarte departe de apele pustii ale mării, un fragment de existență telurică însingurat în mijlocul unei vieți acvatice străine de el, cu alte legi și puteri. Ar putea să semene cu un astru, cu o stea pierdută în goalele întinderi cosmice, între uriașe depărtări. Numai că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în coșmaruri). Și se mai află acolo pădureni, ca lupii sau ca urșii veșnic mânioși, dar nu primejdioasele feline ale altor locuri. E drept că, pentru cei aduși acolo de mânia amăgitoare a mării, insula poate părea numai un loc pustiu și dezolat, de nelocuit, de neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de miasme. Dar numai pentru cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de elocință moralizatoare și punitivă care se cuvine amintit în întregime: „Sunteți trei păcătoși pe cari Destinul, / Ce cârmuiește-acest tărâm 182 de jos / Și ce-i pe el, nesățioasei mări / I-a poruncit să-i lepede aici, / Pe-o insulă pustie; între oameni / N aveți ce căuta. V-am scos din minți - / V-a mai rămas numai curajul care / Îi face pe smintiți să-și pună ștreangul / Sau să se-nece [...] Ci eu vă amintesc că din Milan / Voi trei pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe Agamemnon, folosește, în cinci versuri, zece propoziții independente: „N-o să l mai ajut nici cu vorba, nici cu forța. M-a înșelat și m-a jignit. N-o să mă mai amăgească, ajunge o dată. Din parte-mi, ducă-se pe pustii. I-a luat Zeus mințile. Mi-e silă de darurile lui. Nici că-mi pasă de el.“ Asemenea stil asindetic ar fi de negândit în cuvântările îmbelșugate și agale curgătoare ale lui Nestor. Totuși sunt momente în care curgerea discursului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
după ce restul războinicilor, troieni și ahei deopotrivă, vor fi pierit în luptă. Nici într-o altă parte sufletul excesiv al lui Ahile nu ajunge atât de departe în excesele lui ca în nălucirea aceasta sinistră a unei glorii atotnimicitoare și pustii. Dar clipa trece, Ahile înalță către Zeus o altă rugă, să-l ocrotească pe Patrocles și să-i dea izbândă. Izbânzi a avut destule Patrocles, l-a omorât și pe Sarpedon, fiu al lui Zeus, dar zeii i-au vrut
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
realitate fără a căror coalescență magicul ar rămâne fie pur artificiu exterior, fie o stare de lucruri fără raport cu întregul lumii și al omenescului. Insula prin excelență este un teritoriu nu prea întins, înconjurat până foarte departe de apele pustii ale mării, un fragment de existență telurică însingurat în mijlocul unei vieți acvatice străine de el, cu alte legi și puteri. Ar putea să semene cu un astru, cu o stea pierdută în goalele întinderi cosmice, între uriașe depărtări. Numai că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în coșmaruri). Și se mai află acolo pădureni, ca lupii sau ca urșii veșnic mânioși, dar nu primejdioasele feline ale altor locuri. E drept că, pentru cei aduși acolo de mânia amăgitoare a mării, insula poate părea numai un loc pustiu și dezolat, de nelocuit, de neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de miasme. Dar numai pentru cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
model de elocință moralizatoare și punitivă care se cuvine amintit în întregime: „Sunteți trei păcătoși pe cari Destinul, / Ce cârmuiește-acest tărâm de jos / Și ce-i pe el, nesățioasei mări / I-a poruncit să-i lepede aici, / Pe-o insulă pustie; între oameni / N aveți ce căuta. V-am scos din minți - / V-a mai rămas numai curajul care / Îi face pe smintiți să-și pună ștreangul / Sau să se-nece [...] Ci eu vă amintesc că din Milan / Voi trei pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
glacială a fost acela că i s-a oferit, iar ducele a acceptat, să activeze în cadrul Misiunii Militare Britanice de la Paris, avînd gradul de general-locotenent (Major General)§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§§. Cînd trupele Wehrmachtului au intrat și au defilat pe Champs-Élysées într-un Paris pustiu (nimeni, dar absolut nimeni, nu a ieșit pe stradă), ducele și ducesa s-au refugiat la reședința lor din sudul Franței, în zona controlată de guvernul de la Vichy (unde, la cererea lui, i s-a asigurat pază militară la poartă
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Dumnezeu care ridică păcatul lumii”(Ioan 1, 29), Mântuitorul vedea din mormânt zdrobirea inimilor ucenicilor: „Aceasta a fost noaptea de priveghere pentru Domnul!”(Ieșire 12, 42), spunea Dumnezeu la trecerea poporului prin adâncul mării ca pe uscat și ieșirea la pustie. Nu există o altă ieșire dinEgiptul stăpânitorului faraonic al acestei lumi. Jertfa Mântuitoruluipentru ucenicii Săi era doar trecere, o „curățire prin sine Însuși a pă-catelor noastre” (Evrei 1, 3). Jertfa a avut loc pentru a face dovadacă El este viu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pusă la temelia Bisericii. Cuaceste însușiri dogmele nu sunt o lucrare omenească, nici a unei sin gure Biserici în parte, ci ele sunt opera Sfântului Duh, care călăuzeșteîn Hristos Biserica întreagă la tot adevărul, așa cum a călăuzit pe Israel prin pustie după ieșirea din Egipt, noaptea ca „stâlp de foc”,iar ziua ca „nor umbros”. După ce în primele trei veacuri Sfântul Duha călăuzit Biserica în Hristos mai ales ca „stâlp de foc”, după aceea,odată cu libertatea acordată Bisericii la începutul secolului
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
care s-au format inițial (abrudeanca, hațegana, breaza, ardeleana - dansuri; anglie, olandă, americă, damasc - stofe; astrahan, caracul, merinos, bîrsană - rasă de oi și varietate de blănițe; babilonie - dezordine; balamuc - ospiciu (< localitatea Malamuc, unde se afla un astfel de așezămînt); bărăgan - pustiu; berlină - tip de automobil; bogdan - însemna în trecut „moldovean“; brașoavă - „minciună“; un dunărea - coniac; o carpați - țigară; un moeciu - cașcaval). Procesul transformării apelativelor este permanent și poate fi surprins în desfășurare și în perioada actuală, deoarece multe dintre numele de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din Italia; tanagra < satul Tanagra din Beoția, Grecia; valeriană < Valeria, provincie romană din vechea Panonie; vodevil, cîntec din Vau-de-Vire, o vale din nord vestul Franței. Alte exemple mai apropiate de romînă: ardeleana, abrudanca, armeneasca, breaza, hațegana (dansuri), babilonie („haos“), bărăgan („pustiu, stepă“), bîrsană, caracul, astrahan (rase de oi), sibiu (specie de salam), berlină (un tip de caroserie auto), penteleu, dobrogea (brînzeturi) etc. Destul de multe nume de locuri supraviețuiesc ca nume de persoane: Adriana (< Hadria din Italia antică); Ciprian (< Cipru); Dacian (< Dacia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mileniului unu și începutul celui de-al doilea), unde, susțin aceiași „cercetători“ tendențioși, s-ar fi format poporul romîn și de unde ar fi venit, nu înainte de „poposi rea“ unor migratori în fosta Dacie, cînd terenul ar fi trebuit să fie pustiu în concepția lor, ci după așezarea lor în aceste teritorii, ca ocupanți (prin cucerirea cui?) și stăpînitori (ai cui?). Toponimele vechi romînești nu sunt puține, dar pot fi dovedite anevoie, din cauza lipsei atestărilor în perioada „vidului“ documentar și a rigorilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în vedere caracteristicile geografice ale zonei din bazinul inferior al Ialomiței). Mai mulți lingviști și istorici importanți preiau soluția lui Hasdeu, „traducînd“ în diferite nuanțe sensul sintagmei toponimizate de slavi ca reper hidronimic: „loc nelucrat“, „rîu care curge prin locuri pustii“, „rîul din pămînturi sterpe“, „pămînt sterp“, „stearpa“, „valea neroditoare“. Mai ales că în secolul al XVI-lea începe să apară în documente și forma intermediară fonetic Ialomnița, care se menține sporadic pînă la sfîrșitul secolului al XVII-lea. Variantele rare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Vîlcea și Pîrîul Jivanului din Dolj). Ipoteza nu ține seama de prezența lui l în majoritatea formelor vechi; ceea ce ne obligă să reconstituim o bază *Jil, din care a rezultat *Jiiu, apoi Jiu (precum filius > fil’u > fiu, pustiu > pustiîu > pustiu), iar din acesta magh. Zsil și germ. Schill. Sprijină această presupunere numele unui pîrîu atestat documentar în județul Alba, Silly, derivatul Jiețul (cu sufixul slav -îcî > eț) și numele Jilț al unor pîrîiașe care se varsă, ca nervurile unei frunze
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
împreună cu sérail „palat“, a dat în fr. caravansérail, pe care l-am luat și noi: caravanserai. Junglă, cuvânt pe care noi îl avem din fr. jungle, s-a răspândit în Europa din engl. jungle, la originea căruia este skr. jangala „pustiu“. Și franceza l-a luat din engleză. Opal, cuvânt pornit și el din skr. upala „piatră“, a avut alt drum. A trecut prin greacă (opállios), latină (opalus), germ. (Opal), poate și prin franceză (opale), înainte de a ajunge la forma românească
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de la Râm se trag“ (p. 132), dar forțează argumentele prin care crede că poate fi justificată independența statală a voievodatului Moldova. Ideea de bază este că Moldova s-a constituit ca stat la mijlocul secolului al XIV-lea pe un loc pustiu, fără legătură cu cuceririle romane în antichitate. Este adevărat, spune Ureche, că la est de Carpați „oștile romane au locuit și au iernat de multe ori cum însăși semnele arată: movile mari și mici și șanțuri pre Nistru, pre Prut
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
κείρο) „a pieptăna (lâna)”, caro2 „carne, corp, pulpa fructelor”, caro3 „drag, scump”. A grăi, cuvânt autohton înrudit etimologic cu gură (lat. gula „laringe, gâtlej, gât”), cu a gurăi „a scoate sunete caracteristice (despre unele păsări)”, cu gaură (lat. cavum „gol, pustiu, adânc”), alb. gojë „gură”, gjuhë „limbă”, cu a goli (gol) și a vărsa. Vezi vorbă. Heleșteu, cuvânt autohton, cf. magh. halastó, compus din halas „care abundă în pește” și tó „bazin”, pentru care vezi și rom. tău „baltă, iezer, prăpastie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
La rândul său cuvântul pater este format din pa-, cu sensul de “corespunzător, raportat la, de la, din, la” și -ter. Partea din urmă o găsim în lat. terra (pământul, globul terestru, universul, lumea, popoarele, oamenii etc.), în lit. târai “loc pustiu”, târas “curat”, tìrti “a urmări”, în rom. tare, tărâm, a trăi, a târî, țărm, țară etc. Pentru compuse cu cele două elemente vezi rom. pădure, putere, față de dur, tare; lit. pădaras “creare, făurire, durare, făptură”, față de dárbas “lucru, treabă”, dărymas
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ce să cânte? Dar nu-s colori destule în lume să-nvesmânte A munților Carpatici sublime idealuri Ce-noată n a lui suflet cum ’noată-n mare valuri Și-n creieri-i aleargă de gânduri vijelii, Cum ginii se sfarmă-n ruinele pustii.” Avem în aceste versuri motivația încarnării poetului coborât din stele și muzica (limba) română în formele căreia el va oglindi trecutul, prezentul, idealurile și peisajul natural ale neamului românesc. Este momentul să remarcăm acum singularizarea și însingurarea lui Eminescu. El
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care erau suverani pe Canaan deși cultural, țara promisă era sub influența Babilonului. S-a întâmplat însă ca sub Ramses al II-lea, locuitorii Goșenului din liberi să devină sclavi, lucrători la piramide. Chinurile îi unesc. Urmează exodul, rătăcirea prin pustie, rolul lui Moise, abandonarea vițelului de aur, Tablele legii, cucerirea Canaanului, epoca judecătorilor și pasiunea evreilor pentru comerț, agricultură și meserii. Important este rolul lui Samuel profetul care-i scoate din demoralizarea înfrângerii și, începând cu anul 1030 î.Chr
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
eului care își autopersiflează condiția tragică, sunt elemente ale morfologiei dramatice specifice teatrului absurdului, regăsibile în Iona și în cea de-a doua piesă a trilogiei soresciene, Paracliserul. În mijlocul singurătății totale, în care irumpe ca o săgeată spre cer edificiul pustiu al Domnului, Paracliserul își dedică viața transformării noii catedrale într-un veritabil lăcaș al credinței, prin patina dată de fumul lumânărilor sale, care suplinesc prezența rugăciunilor dintr-o biserică obișnuită. Absurdul se întrevede în autoasumarea unei sarcini derizorii, simbolică, totuși
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]