7,950 matches
-
Râgâi. — Se pare că i-am adus cu picioarele pe pământ pe vagabonzii din gruparea aia new age Robbo. Rahatul ăla de Comunitate Sunrise sau cum și-or spune, Îmi zice Ray. — Mă fut, era și timpu Ray. Chestiile astea răsar peste tot. Sunt o amenințare la adresa modului de viață britanic și trebuie oprite Înainte să evolueze. Puțoii ăia cred că pot trăi numai având grijă unii de alții și dansând pe un rahat de muzică. Vor doar să-i hipnotizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mi le-am Înregistrat. Jocul Generațiilor al lui Jim Davidson. Davidson e un comic meseriaș. Le pune la locul lor pe gunoaie dar paraziții de la BBC nu-l lasă să arate ce poate. Mă face să-mi pierd vremea până când răsare soarele și pot adormi În siguranță. Nedormit Dar n-am putut să adorm. Deci iată c-a venit, Crăciunul fericit, toată lumea se distrează... Poate că unii o fac, dar alții trebuie să muncească. Formularele astea OTA 1-7 nu se completează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai reprezintă încercări menite să provoace diverse întâlniri cu Absolutul. În Gnozele dualiste ale Occidentului, Ioan Petru Culianu evocă o situație cu totul deosebită. "Profetismul pe baze dualiste al populațiilor tupi-guarani din Brazilia este un fenomen foarte cunoscut. Profeții (Kurai) răsar din timp în timp, antrenând o parte a locuitorilor într-o aventură pe cât de atrăgătoare pe atât de autodistructivă: căutarea Țării fără de Rău, un loc utopic, unde munca nu va mai fi necesară subzistenței și unde toate interdicțiile, sexuale sau
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
text fundamental pentru studioșii retoricii, În capitolul dedicat importanței de a memora, Boncompagno schițează un loc construit anume pentru exercitarea memoriei, așadar pentru studiu. Boncompagno nu a văzut niciodată realizată această școală a sa, dar din rîndurile scrise de el răsar cîteva detalii ale școlilor ce ne sînt familiare. „Un edificiu scolastic trebuie să fie construit Într-un loc deschis, unde este aer curat. Trebuie să fie departe de locurile frecventate de femei, de zgomotele pieței, de cai, de canale, de
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
haiku precum lumina Într-o pictură impresionistă.” Întrebarea cînd? vizează deci kigo-ul poemului, tema sau cuvîntul sezonal și nu vreo prea puțin semnificativă datare formală. CÎnd acesta (kigo ul) este bine realizat, "el este un simbol estetic al simțului anotimpurilor, răsărind din unitatea omului cu natura și funcția sa este de a simboliza această uniune." Nu este, prin urmare, de niciun folos nici să poți localiza În poem un cuvînt sau o sintagmă care poate răspunde la acea Întrebare, nici să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poem de a capta În cuvintele sale aerul inefabil al anotimpului ce se degajă dintr-o imagine, o scenă, un eveniment, o experiența. CÎnd un cuvînt sezonal este atît de bine realizat, el este un simbol estetic al simțului anotimpurilor, răsărind din unitatea omului cu natura și funcția sa este de a simboliza această uniune." Această realizare se concretizează În saturarea Întregului poem de atmosfera sezonală. La origine, datarea poemului era mai degrabă convențională, iar „cuvîntul care arăta sezonul În care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de cal se usucă la soare. Acolo, sărbătoarea muncii s-ar putea să se ofilească În perspectiva acelei piei uscate de atîtea zile de trudă. Asta doar pentru că am văzut acea piele chiar de ziua muncii. Și poate ne-a răsărit În gînd și pielea vreunui truditor, uscat și el, numai piele și os, sorindu-se pe banca de la poartă. LÎngă pielea calului Întinsă pe gard. E destulă ironie aici. Un pic cam tristă. Dar senină. Hippocren și haiku Hippocrenul este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nefiind integrat unui sens mai complex și manifestîndu-se doar ca o dexteritate exhibată care se adresează mai degrabă divertismentului. Iar jocul de cuvinte este mai mult o joacă decît o tehnică de compoziție pentru haiku. poiana cu maci somnoros a răsărit un copil din flori cu soacra prin munți - o fac atentă: uite, alta viperă statuie În parc persoană Însemnată - stol de porumbei o avalanșă la doi metri sub omăt sunt cam prost dispus afara ninge - in casa doar eu si
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
136 7. Discursul polemic antiiorghist / 157 7.1. Redefinirea contextului polemic / 157 7.2. Strategie și artă în pamfletul polemic / 161 În loc de concluzii / 181 Bibliografie / 187 Abstract / 199 Zusammenfassung / 205 Prefață Discursul polemic arghezian În ambiguitatea conceptuală de azi, când răsar la tot pasul colportori de concepte și când diletanții ieftini fac contrabandă cu noțiuni din "arsenalul" filosofiei îndeosebi, este cât se poate de necesar (având totodată și funcție profilactică) un studiu pertinent despre polemică și pamflet, aplicat, mai ales, gazetăriei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca să speculeze pentru ochii prostimii ceea ce prostimea nu știe, și cu o seninătate imbecilă, dacă n-ar fi tendențioasă și vinovată, pentru nepuțința lor și mișcările intelectuale temeinice au inventat cuvântul jidov și derivatele lui, cu care etichetează tot ce răsare înnafară de șanțurile cu bozii pe care le ocupă dânșii. E oare vina noastră că Biserica nu-și merită defel apanagiile speciale pe care i le acordă Statul, și că în loc să fie un ciment e o mușiță și o viermărie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Prin secolul al VII-lea, Apusul s-a ofilit odată cu prăbușirea Romei, însă Orientul se afla în plină perioadă de înflorire. Dezvoltarea Indiei era umbrită de o altă civilizație orientală. Pe măsură ce steaua apuseană cobora sub linia orizontului, o altă stea răsărea: Islamul. Iar islamul avea să îl preia pe zero de la indieni - la fel cum, în cele din urmă, apusenii aveau să îl preia de la Islam. Așa a fost să fie: ca zero să înceapă în Orient să capete importanța cuvenită
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de probleme. Ministrul de finanțe englez și-a ținut socotelile cu ajutorul unei variante a calupului-duplicat, până în anul 1826. Charles Dickens povestea despre consecințele acelei practici mult învechite: „În 1834, s-a descoperit că se adunaseră prea multe: și apoi a răsărit întrebarea: ce era de făcut cu asemenea bucățele de lemn uzate, mâncate de carii și putrezite? Calupurile erau păstrate la Westminster și orice persoană inteligentă și-ar fi putut da seama că nimic nu era mai ușor decât să fie
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sunt niște simple instrumente, cărora le dai mai multe numere, pentru a căpăta, în schimb, un singur alt număr. Anticii cunoșteau câteva dintre aceste ecuații-legi, cum ar fi legea pârghiilor, dar odată cu începerea revoluției științifice, peste tot au început să răsară numai ecuații-legi. Cea de-a treia lege a lui Kepler definea timpul de care au nevoie planetele pentru a parcurge o întreagă orbită: r3/t2 = k, pentru timpul t, distanța r și o constantă k. În 1662, Robert Boyle arăta
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
munca sa a dus la dezvoltarea unei ramuri cu totul noi a matematicii, și anume a teoriei mulțimilor, nu îl consola prea mult pe Cantor. Utilizând teoria mulțimilor, matematicienii nu numai că aveau să creeze numerele pe care le știm răsărind dintr-un nimic absolut, ci aveau să inventeze și numere de care nu se mai auzise niciodată înainte - infinități infinite ce pot fi adunate, înmulțite, scăzute și împărțite la alte infinități, la fel ca și numerele obișnuite. Cantor a deschis
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
10)”. (Calist și Ignatie Xanthopol, Metoda sau Cele 100 capete, cap. 16b, în Filocalia..., vol. VIII, p. 45-46) „Despre credința dintâi, nu-i acum timpul potrivit să vorbim pe larg. Dar e foarte potrivit să vorbim despre a doua. Ea răsare și se câștigă ca un fel de rod din cea dintâi. Căci credința este ca o rădăcină și ca un început al liniștii îndumnezeitoare. Dacă nu crezi, zice Sfântul Ioan Scărarul, cum te vei liniști?<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pe aceea prin care crede cineva în deosebirea preaslăvitelor și dumnezeieștilor Ipostasuri și în Ființa preaînaltă și unică a dumnezeirii, apoi în minunata întrupare în omenitate, în primirea firii noastre, chiar dacă și aceasta e foarte înaltă, ci acea credință care răsare în suflet din lumina harului, având mărturia minții și sprijinind inima ca să biruiască orice îndoială, din siguranța nădejdii, care o ferește de orice înșelare. E credința care nu se arată pe sine în dăruirea auzului urechilor, ci în ochii duhovnicești
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ce întrec simțurile. (n.s. 90, p. 97) footnote>”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 19, în Filocalia..., vol. X, p. 97) „Nu credința cea din învățătură eliberează pe om de mândrie și de îndoială, ci cea care vede și răsare din înțelegere și se numește recunoașterea și arătarea adevărului”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 58, în Filocalia..., vol. X, p. 306-307) „Iar credință numim nu pe cea prin care crede cineva în deosebirea ipostasurilor dumnezeiești și prea închinate
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
crede cineva în deosebirea ipostasurilor dumnezeiești și prea închinate și în firea mai presus de toate și proprie a dumnezeirii și în întruparea minunată a Cuvântului în omenitatea luată din firea noastră, măcar că aceasta este foarte înaltă, ci credința care răsare în suflet din lumina harului și sprijinește prin mărturia înțelegerii inima, ca să fie neîndoielnică în încredințarea nădejdii, străină de orice închipuire<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Sfântul Isaac nu vorbește de credință ca învățătură, sau conținutul unor propoziții, ci de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
acolo calea călătoriei? Metodele cunoașterii au cârmuit lumea cinci mii de ani, sau ceva mai puțin, sau mai mult, și omul n-a putut să-și ridice nicidecum capul de la pământ și să simtă puterea Ziditorului său până ce n-a răsărit credința noastră și nu ne-a eliberat pe noi de întunericul lucrării pământești și din robia de după împrăștierea cea deșartă<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Căderea în păcat de la început e socotită ca o împrăștiere din unitatea primordială a oamenilor
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
scrisă și lege firească? Nu a trimis și pe Fiul Său? Nu le-a trimis și pe apostoli? Nu a făcut cu dânșii semne? Nu i-a amenințat cu gheena? Nu le-a făgăduit Împărăția Cerurilor? Nu în fiecare zi răsare soarele Său peste cei buni și peste cei răi? Oare cele ce a poruncit nu sunt atât de ușoare și lesne de împlinit, încât mulți covârșesc poruncile lui prin prisosința filosofiei lor? Ce trebuia să facă viei sale, și n-
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
s-au lepădat și s-au înstrăinat cu totul de credință”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 188, II, în PSB, vol. 12, p. 374) „Întotdeauna semănătura de pe ogorul Domnului a fost năpădită de spini și pălămidă și mereu a răsărit în ea firele de neghină înăbușitoare, ... buruieni care au crescut, făcând să piară roada bunei credințe”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, cartea I, cap. II, 1, în PSB, vol. 57, p. 771) „Ce este erezia? Nimic n-
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
capta pasiunile și de a le canaliza, ulterior, în sfera politicului, opunându-se astfel rolului rațional asociat ideilor în gândirea iluministă: "Cercetarea filosofică abstractă a căutat întot-deauna să elimine pasiunea și persoana, pentru a raționaliza toate ideile. Pentru ideolog, adevărul răsare din acțiune, iar înțelesul experienței este dat de "momentul de transformare". Acesta apare nu din contemplare, ci "din concret". De fapt, s-ar putea spune că cea mai importantă funcție latentă a ideologiei este aceea de a capta emoțiile. În afara
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
să aprindă rugul, care însă nu ia foc, iar atunci invocă vântul de apus și pe cel de miazănoapte, care vin, viforoase, și întețesc focul; focul arde noaptea întreagă, în cursul căreia Ahile invocă, tânguindu-se, sufletul lui Patrocles, până răsare steaua dimineții. Cenușa e pusă în urnă și urna așezată în mormântul înălțat atunci. Când vor să se împrăștie, Ahile îi reține și le propune să participe la jocurile funebre în cinstea lui Patrocles (întreceri de care, pugilat, luptă corp
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
leșul câinilor să-l sfârtece și că acum ar vrea să-i mănânce bucată cu bucată carnea crudă. Iar apoi, mort, îl batjocorește și-l târăște prin praf și, după funeraliile lui Patrocles, timp de douăsprezece zile la ceasul când răsare soarele pe mare, îl târăște, legat de car, în jurul mormântului, de câte trei ori. Tot el jertfise pe rugul lui Patrocles, tăindu-le el însuși beregata, pe cei doisprezece tineri troieni pe care în ajun îi capturase, în timp ce tremurau ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să aprindă rugul, care însă nu ia foc, iar atunci invocă vântul de apus și pe cel de miazănoapte, care vin, viforoase, și întețesc focul; focul arde noaptea întreagă, în cursul căreia Ahile invocă, tânguindu-se, sufletul lui Patrocles, până răsare steaua dimineții. Cenușa e pusă în urnă și urna așezată în mormântul înălțat atunci. Când vor să se împrăștie, Ahile îi reține și le propune să participe la jocurile funebre în cinstea lui Patrocles (întreceri de care, pugilat, luptă corp
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]