8,590 matches
-
milioane de kurzi răspîndiți în Iran, siria, turcia și Irak. Lumea nu va avea liniște pînă cînd kurzii nu vor avea Kurdistanul lor independent.) treIZeCI : Problema pungilor din plastic (care nu sunt biodegradabile ; sute de milioane de pungi de plastic rătăcesc în natură sau pe apele oceanelor cauzînd moartea a mii și mii de animale ; broaștele țestoase marine le confundă cu niște meduze drept pentru care le înghit și apoi se sufocă). ajuns la punctul treIZeCI, domnul Busbib decise să facă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o coajă de tină. Noroiul în care intrase i se lipise în țurțuri de perii fluierelor. Sudoarea, îngroșată cu colb, îi brobona fruntea adăpostită sub o pălărie mică, ardelenească, foarte unsuroasă, și semănând cu tichia lui Mercur. Părea Hermes însuși, rătăcit prin nămoluri, cu caduceul rupt. - Tu ești, măi Lepădat! zise Pascalopol. Unde îi duceți? - D-apăi îi mânăm mai sus, la jgheaburi! - N-ați pierdut nici unul? - Ba nu, numai pe doi i-am lăsat la ocol, că-s răi tare, tunedracu-n
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
domnișoara Georgeta, abia o cunosc... Întâmplător... e o eroare la mijloc... cine v-a spus asta? - Cine ne-a spuuus? întrebă Aglae, înțepat. Uite cine ne-aspus! Vorbește domnule! Și cu mâna arătă pe Stănică. Acesta stătuse tot timpul cu ochii rătăciți pe pereți și făcea acum lui Felix niște semne mute de disculpare. - Am spus... adică am auzit... n-am zis chiar că domnulFelix. În sfârșit, ce să mai învinovățim pe unul și pe altul... trebuia să mă ascultați pe mine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu cunoaște pe marele, pe marele... (Weissmann nu-i cunoștea numele.) -...profet Tulea, sugeră Stănică. - Exact! confirmă studentul.- Și ce dorește lumea de la mine? întrebă măreț Simion. - Ce dorește? Să ieși în lume, să luminezi opinia publică, să aduci pe rătăciți pe calea ceea bună. Simion se mai gândi câtva, apoi se împotrivi: - Nu merg. Misiunea mea pe pământ s-a sfârșit. Am băutfiere și oțet, am fost răstignit în hainele mele, acum trebuie să mă întîlnesc cu îngerii. - Domnule Tulea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scape de toate mizeriile astea. Cu astfel de venit putea să trăiască în străinătate, oriunde, consacrîndu-se științei numai pentru glorie. Când revăzu pe moș Costache întins pe spate, respirând greu, uită de toată dușmănia. Otilia avea un aer atât de rătăcit, părea atât de străină în acea casă, încît fu cuprins de milă. Nu. Providența avusese grijă de el și-i dădu-se un tată bun și mijloace de existență pe care nu le meritase. Bătrânul îi risipise venitul, dar nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
confecționat dintr-o superbă piele întoarsă. Rezervat și șters, arbora un facies de bagaj înspăimîntat. Purta printre semeni o expresie schimonosită, de necuprinsă durere, contrazisă pe loc de dexteritatea cu care captură trei din cele patru furnici ce i se rătăciseră printre cutele anticlinalelor. De ferocitatea calmă cu care le propulsă în văzduh. Și de rafinamentul cu care, pescuindu- le pe vârful trandafiriu al limbii, le hăpăi, absorbindu-le pe traseele complicate ale unei digestii necunoscute. Fiorosul Marcel înmagazina în burdihanul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu tatăl său. Tot o pistona pe maică-sa: - Ce i-a făcut directorul bulbucatului?! până la urmă mama îi mărturisește: - După ce a aflat în ziua aceea de reclamația verbală, probabil a contat și funcția tatei, s-a speriat. Și-a rătăcit salariul pe care tocmai îl luase, nu mai știa ce a făcut cu el, săracul! Îl compătimea sincer mama lui. S-a înfuriat: - Ce îl compătimești atât? Asta este pastilă să ne amețească! Zise cu năduf. - Copile... a pierdut salariul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
el, decât maieul. Nu degeaba era studentă la limbi orientale. Nu a mai întâlnit așa fată dar uita tot când aluneca să o sărute pe gât însă dacă se apropia de gura ei era pierdut și tare îi plăcea să rătăcească! De multe ori, tentat de timpul frumos, făcea drumul, lăsând deoparte Foișorul de Foc, căminul de fete de la Izvorul rece unde era și restaurantul; intersecția pe lângă Calea Moșilor, cu Ministerul de Externe și Biserica Armenească și continua prin Piața Rosetti
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de transpirație și-i spune: - Ai răbdare, iubitule, avem toată seara înainte, o noapte cât o eternitate! Laur se gândește cum poate opri timpul! Timpul este incompresibil, orice ai face el este invariabil dintr-un șir de constante care se rătăcesc, el curge mai departe indiferent de voința noastră este acum aici și nu mai e, a dispărut în neguri. Imposibil săl recuperezi, nu încerca, din calcule e singura constantă schimbătoare liniară temporală, îi zvâcnesc ideile fără șir, tâmplele< îi vine
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în copilărie din tabăra dușmanilor, la un moment dat veni și îi transmise un mesaj: - Te-a văzut Ileana! A spus să-i iei o pepsi, vine și ea imediat. Brusc, se stârni un gol imens în jurul său, gândurile îi rătăciră disperate la verile de altă dată. A luat o sticlă și a așteptat-o nerăbdător. Masa se găsea afară pe trotuar lângă intrare; fata n-a venit, nici el nu s-a dus să o invite. Ea îl aștepta dar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
până departe peste câmpia încremenită. Păreau mulți și înalți, urmând celorlalți în trențele lor murdare, al căror miros pierise în frigul locului deschis. De la cimitir se mai auzea rar clopotele, bătând fără noimă: 222 -Bang! - Bang! -Bang! Rudele plângeau sfâșietor, rătăcite între muierile, și bărbații îndirjiți. Cei ce purtau sicriul se opriră lângă o podișcă mișcătoare ce spmzura deasupra Colentinei. Râul avea o pojghiță subțire verde si părea nemișcat. Pe malurile albe de zăpadă rămăsese mulțimea mspaimintată parcă de judecata care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i bice, că ne-apucă viscolul... Către bariera Bucureștiului, omul a tras de hățuri: - Hooo! Eu aici vă las! Lăutarii s-au scuturat din amorțiri și-au privit norii de deasupra. Caii sforăiau speriați. - Mă duc, m-apucă ninsoarea și rătăcesc drumul. Voi luați-o drept înainte și-o să dați de fortu Cățelu, treceți un șanț, și peste păduricea aia ajungeți în barieră. Într-o jumătate de ceas sînteți la "Spînzuratu", la circiumă. Cereți un chil de țuică fiartă și vă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
păzea. Cine să vie aici, să fure niște mături? Nu mai apucase să strângă bani să-și ridice și el o casă. Câmpul Cuțaridei se umpluse de lume. Nu mai aveai loc. Să se fi sculat morții, s-ar fi rătăcit prin mahala. Se tăiaseră străzi noi, se mai deschiseseră câteva prăvălii, unii 362 nu mai erau, numai el și cu Aglaia nu se clintiseră de la rampă, acolo-și așteptau moartea... Noaptea de primăvară, rece și înaltă, își aprinsei toate stelele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unui bătrân inutilitatea infinită a timpului? De oameni mă separă toți oamenii. De-aș alerga ca un nebun în căutarea mea, cine-mi spune că nu-mi voi ieși niciodată în cale? Pe ce maidan al universului mă voi fi rătăcit? Mă duc să mă caut acolo unde se aude lumina..., căci de mi-aduc bine aminte, iubit-am altceva decât sonoritatea transparențelor? Cui nu i se pare că după fiece amărăciune luna a devenit mai palidă și razele soarelui mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și apusurile acestei lumi, - putea-va ea transmite altor oameni senzațiile unei victime cosmice a fericirii și nefericirii? Un naufragiat bătut de toate valurile, izbit de toate stâncile, chemat de toate întunecimile - și care-ar ține soarele în brațe! Epavă rătăcind cu izvorul vieții la piept, strîngîndu-i strălucirea lui mortală, înecîndu-se cu el în valuri, căci fundurile mării așteaptă din veșnicie lumina și groparul ei. Contactul între oameni - societatea în genere - n-ar fi posibil fără întrebuințarea repetată a acelorași adjective
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în mormânt. și-ai ușurat spiritul și ți-a putrezit inima. Vorbele au zburat în vânt și cu ele substanța izolării tale. Distanța de lume o putem verifica doar în iubire. În brațele femeii, inima se supune instinctului, dar gândul rătăcește în preajma lumii, fruct bolnav al dezrădăcinării erotice. Și de aceea în clocotul senzual al sângelui se înalță un protest melodic și sfâșietor ce nu-l distingem totdeauna, dar e prezent în spațiul unei licăriri, amintindu-ne în treacăt vremelnicia duioasă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ridicau pumnii spre cer, azi doar privirile. Despre gradul de imanență al eroticii nu-ți dai seama decât în muzica religioasă. O asculți și nu pricepi. Spre ce zonă dureroasă a pământului te scoboară femeia? Sau, când te despămîntenește, unde rătăcești de nu descoperi cerul? Bach n-a amuțit nici un amant. Nici chiar nemângâiat în dragoste, nu-l înțelegi; doar în vacanța erotică. Și poate și mai mult. În vacanța lumii. Oare, în afară de iubire, ce ne mai împiedică să ne sfârșim
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
jignește puținul fericirii? Decât, ea niciodată nu va înțelege de ce în adorație prezența ei e tot atât de vană ca și absența. Ea n-are nevoie să fie și nici să știe. Cu cât ar putea mulțumi sau îndulci nevoia de absolut rătăcită-n Eros? Adorînd-o, ea nu există decât în măsura în care nu este - ca pretext gustului nostru de irealitate supremă. Acest absolut la suprafața noastră... botezat femeie. Doar în fața mării îți dai seama ce lipsă de poezie ascunde rezistența noastră la valurile morții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
infinite? Suferința asta vastă și lichidă, ea să-mi împlinească un gust de dureri nemăsurate și să-mi astâmpere setea de nefericiri neîntrecute! De s-ar înfuria mările, să-și spargă valurile de inima omenească! Lași Paradisul pentru rahitici când rătăcești pe malurile mării. Căci el este o mare fără demonie. Icoana raiului nu m-a urmărit decât în momentele acelea periculoase în care ți se topesc încheieturile și ți se moaie oasele, într-o supremă slăbiciune, într-o maximă deficiență
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în agonia unui trandafir. Când, atins de o noblețe tristă, dezlegat de oameni și de lume, târâi o murire înflorită, nimic nu te mai împiedică să crezi că te-ai născut prin generație spontană dintr-o toamnă veșnică. Prin mine rătăcește un Septembrie visător și fără de-nceput. Un om plictisitor este un om incapabil de plictiseală. Viața este un minus de eternitate al morții, iar individuația o criză a infinitului. Atenția neîntreruptă la ființă este izvorul plictiselii. Ce păcat că existența
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât în furia irezistibilă de-a-ți măcina rezervele ființei, atras voluptuos de chemarea propriei ruini. Destin înseamnă a lupta deasupra sau alături de viață, a-i face concurență în pasiune, răzvrătire și suferință. De nu simți că-n tine și-a rătăcit drama un Dumnezeu necunoscut, că forțe oarbe, crescute-n vraja îndurerării, se-nlănțuie pe flăcări tremurătoare, răsărite din atâtea focuri nevăzute - ce nume-ți poți tu da ca să nu fii toți? Ceea ce nu-i durere n-are nume. Fericirea este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care ai pierdut frânele timpului. Folosește-te de rațiune până mai e vreme. Este atâta ceață în inima omului, încît razele oricărui soare nu mai revin, odată intrate. Și este atâta gol în simțurile lui, în simțurile lui spulberate, că rătăcesc porumbei nebuni, cu aripi sfâșiate de vânturi, pe căile prin care își apropia lumea. Din ce straturi de neființă purcede urâtul zilelor, ca să ne dezmeticească până la groază din ațipirea ființării? Vom ajunge vreodată până la izvoarele plictiselii? Vom descifra demența moleșitoare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
singur decât în mijlocul vieții? Este ceva atât de dezastruos de sigur în conștiința că vei muri, încît ea te mângâie de absența oamenilor și a adevărurilor. Acordurile de orgă și nostalgia morții amestecă eternitatea cu timpul până la promiscuitate. Atât absolut rătăcit în devenire și-un suflet firav care să poarte atâta cer și atâta pămînt! Mori de esențial când te dezlegi de toate. Dumnezeu? Neantul în ipostaza de consolator. - Un suflu pozitiv în Nimic, dar pentru care ai vrea să sângeri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu fie altul decât moartea în și pentru Dumnezeu. Toți ne stingem în brațele lui, în frunte cu ateii. Senzația stranie că toate gândurile mi-au fugit în Dumnezeu, că el îmi ține mintea atunci când am pierdut-o... Sau că, rătăcit înlăuntrul Lui, o sete de aparențe mă împiedică să mai respir. Nepotrivirea dintre Dumnezeu și viață alcătuiește cea mai cruntă dramă a singurătății. Doamne! numai tu mi-ai mai rămas! Tu - rămășiță a lumii și eu a mea. Spumă a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu se poate vorbi decât latinește. Cine are vreo părere sigură despre vreun lucru oarecare dovedește a nu se fi apropiat de nici una din tainele ființei. Spiritul e prin esență pro-contra firii. În trupul stors de veghi descoperi doi ochi rătăciți într-un schelet. Și-n farmecul răsturnător al tresăririi, te cauți în ce n-ai fost și-n ce nu vei fi... În mod cinstit, un om nu poate vorbi decât despre el și despre Dumnezeu. În sânul vieții te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]