7,041 matches
-
atacat mai târziu pe Alfonso al VI-lea, invadând Leónul, cu ajutorul lui El Cid, și l-a condus pe fratele său în exil, reunind astfel cele trei regate. Urraca a permis celei mai mari parți a armatei leoneze să se refugieze în orașul Zamora. Sancho asediat orașul, dar regele a fost asasinat în 1072 de către Bellido Dolfos, un nobil din Galicia. Trupele castiliene fiind obligate să se retragă. Ca urmare Alfonso al VI-lea a recuperat regatul Leónului, iar acum a
Regatul Castiliei () [Corola-website/Science/319106_a_320435]
-
luat sub stăpânire cetatea. Prin septembrie, sultanul cucerește și Acra, Nablus, Jaffa, Toron, Sidon, Beirut și Ascalon, având ca prim scop împiedicarea debarcării trupelor europene care puteau veni ca ajutor pentru localnici. Localnicii care au reușit să scape s-au refugiat în Tyr, singura cetate ce nu fusese cucerită, grație intervenției oportune a lui Conrad de Montferrat. În Tyr, Balian de Ibelin îi solicită lui Saladin să-i asigure trecerea către Ierusalim în scopul eliberării soției sale, Maria Comnena, și a
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
de relicve și obiecte valoroase de cult. Mulți din refugiați au mers mai întâi la Tripoli, regiune aflată sub controlul cruciaților. Un număr însemnat s-au deplasat către Antiohia, Cilicia, Bizanț, iar o altă parte în Egipt sau s-au refugiat pe vasele italiene care se deplasau către Europa. Saladin permitea creștinilor să efectueze pelerinajul la Ierusalim și de asemenea a lăsat Biserica Sfântului Mormânt să rămână sub administrație creștină. Sultanul își consolidează domeniul cuceririlor sale, luând în posesie și cetățile
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
din armata albă, în 1919, Leșcenco ar fi participat la Războiul Civil Rus de partea forțelor contrarevoluționare, în calitate de ofițer într-un regiment al Cazacilor din Kuban. După înfrângerea armatei albe ar fi fost evacuat din Crimeea și s-ar fi refugiat în insula Rhodos unde s-ar fi familiarizat cu muzica țigănească. Nu există dovezi care să confirme aceste relatări. Familia lui Petre Leșcenco rămâne la Chișinău. În 1917 se naște sora lui Valentina, iar în 1920 a doua soră, Ecaterina
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
șoferi, Bobruk aduce doi ofițeri: Lasota (Wlodzimierz Adamski) și Sawicki (Mieczysław Janowski), iar Renata (Ewa Kuklińska), secretara directorului băncii, aduce un campion de raliu pe nume Zemianski. Convoiul condus de ministrul Górski părăsește Varșovia îndreptându-se spre Lublin, unde se refugiase guvernul. Militarilor, șoferilor și angajaților băncii li se alătură Nowak și Halina Bobruk (Jolanta Grusznic), soția gravidă a maiorului. În timpul drumului, maiorul Bobruk îl urmărește îndeaproape pe Zemianski, care i se pare o persoană suspectă. Convoiul face o pauză la
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
retrăgându-se armatele poloneze, în speranța că vor continua lupta împotriva germanilor și sovieticilor cu sprijinul aliaților occidentali - Franța și Anglia. Aceste speranțe s-au dovedit iluzorii, Polonia fiind ocupată în întregime de Germania Nazistă și URSS, iar soldații polonezi refugiați în România internați într-un lagăr de refugiați din Dobrogea. Prin punctul de frontieră de la Sniatin a fost transportat în 1939 tezaurul Poloniei, pentru a nu cădea în mâinile nemților. Prin "Convenția din 7 Decemvrie 1929 între Regatul României și
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
continua lupta împotriva germanilor și sovieticilor cu sprijinul aliaților occidentali - Franța și Anglia. Aceste speranțe s-au dovedit iluzorii, Polonia fiind ocupată în întregime de Germania Nazistă și URSS, iar soldații polonezi refugiați în România internați într-un lagăr de refugiați din Dobrogea. Prin punctul de frontieră de la Sniatin a fost transportat în 1939 tezaurul Poloniei, pentru a nu cădea în mâinile nemților. Prin "Convenția din 7 Decemvrie 1929 între Regatul României și Republica Poloniei privitoare la înlesnirea traficului de frontieră
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
Brad Pitt, Eric Bana și Orlando Bloom, despre Războiul Troian) și "Poseidon" (2006, cu Kurt Russell). Wolfgang este fiul unui ofițer de marină, el a copilărit în Mecklenburg, apoi în Emden, unde după război familia lui trăiește împreună cu alte familii refugiate în barăci. Cu toate acestea el își amintește că a avut aici o copilărie fericită. Deja în perioada școlară încurajat de mama sa, a început să filmeze cu o cameră de 8-mm. Prima oară regizează pentru teatrul de copii din
Wolfgang Petersen () [Corola-website/Science/319185_a_320514]
-
antiromane din Iudea din 66, până la cucerirea și distrugerea Ierusalimului de către Titus. Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79. Unul dintre volume relatează rezistența unui grup de luptători evrei care s-au refugiat în pustiu, la Masada, un fost pichet de pază herodian aflat pe un pisc din apropierea Mării Moarte, unde au rezistat atacurilor romane, apoi, după epuizarea posibilităților de rezistență, s-au sinucis (majoritatea) împreună cu soțiile și copii. Marea revoltă a evreilor
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
din Sibiu (2000). După școala primară din satul natal, a urmat ciclul inferior al Liceului „Radu Negru” din Făgăraș (1933-1937), ciclul superior al Liceului „Decebal” din Deva (1937-1941), Facultatea de Studii Clasice și Arheologie a Universității „Ferdinand I” din Cluj, refugiată la Sibiu, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria (1941-1946). În timpul facultății a lucrat sub îndrumarea profesorului Constantin Daicoviciu pe principalele șantiere arheologice din Transilvania, în special la Sarmisegetusa Ulpia Traiana. După facultate, a fost profesor și pedagog
Nicolae Lupu (istoric) () [Corola-website/Science/319261_a_320590]
-
război („The Mega War”), Thanatos, reușind astfel să pună stăpânire pe Europa. Dar un grup de oameni numiți „The Centurions of Freedom” („Centurionii Libertății”), conduși de Comandantul "Richard Julian" reușesc în încercarea de a-l învinge pe Thanatos. Acesta se refugiază între ruinele „Orașului glorios” (prima capitala a lumii și cea mai afectată de meteoritul prăbușit), unde un fluid negru, numit acum de Centurioni, „Dark Torrent” („Torrent Negru”),care îi conferă abilitatea de a recruta o nouă armata de Thanori dintre
Chris Colorado () [Corola-website/Science/315538_a_316867]
-
parcul. Pe aici au trecut, în 1429 și 1430, Ioana d'Arc, în stăruința de a-l determina pe Carol al VII-lea să se încoroneze la Reims, și peste secole, François Marie Arouet (viitorul "Voltaire" avea atunci 22 ani), refugiat din Paris în 1716, ale cărui piese de teatru au fost jucate atunci în sala mare de la etajul întâi. Castelul este și astăzi încă înconjurat cu doage cu apă și este format din două părți distincte: donjonul si micul castel
Castelul Sully-sur-Loire () [Corola-website/Science/315582_a_316911]
-
fost ulterior interzise de naziști: "Weltbühne", "Tage-Buch" și "Literarische Welt". Colaborator al revistei din exil a lui Klaus Mann "Die Sammlung". În România a fost colaborator al Revistei Fundațiilor Regale. Îl cunoaște personal pe Lenin când acesta din urmă era refugiat la Zürich. Când naziștii au venit la putere în Germania, s-a refugiat în Franța (sau Elveția) (ulterior, în 1941, emigrând în SUA cu ajutorul organizației Emergency Rescue Committee” a lui Varian Fry). Cartea sa "Schatten der Geschichte" („Umbre ale istoriei
Valeriu Marcu () [Corola-website/Science/315588_a_316917]
-
din exil a lui Klaus Mann "Die Sammlung". În România a fost colaborator al Revistei Fundațiilor Regale. Îl cunoaște personal pe Lenin când acesta din urmă era refugiat la Zürich. Când naziștii au venit la putere în Germania, s-a refugiat în Franța (sau Elveția) (ulterior, în 1941, emigrând în SUA cu ajutorul organizației Emergency Rescue Committee” a lui Varian Fry). Cartea sa "Schatten der Geschichte" („Umbre ale istoriei”) a fost pe lista cărților interzise de regimul german nazist, care urmau să
Valeriu Marcu () [Corola-website/Science/315588_a_316917]
-
credinciosul ei servitor, Ursus și dusă înapoi acolo unde își petrecuse tinerețea, în cercul de adepți ai noii credințe: creștinismul. Vinicius, furios, cere din nou ajutorul unchiului. Petronius apelează la grecul Chilon Chilnides, care era convins că Ligia se află refugiată între creștini. Între timp moare micuța fiica a lui Nero, moarte de care este acuzată Ligia prin presupuse farmece, în perioada când a locuit la palat. Într-o noapte, Vinicius, împreună cu Chilon și gladiatorul Kroton, merg în cimitirul Ostrianum unde
Quo vadis (roman) () [Corola-website/Science/315614_a_316943]
-
de crudul Nero pentru spectacolul final. În acest spectacol, îl vedem pe Ursus în arenă care ucide un taur cu mâinile goale. Entuziasmată, mulțimea strigă "Îndurare!", iar Nero este nevoit să o elibereze pe tânăra creștină. Vinicius și Ligia se refugiază în Sicilia dar, înainte de plecare, îl avertizează pe apostolul Petru să părăsească Roma deoarece îl așteptă pedeapsa cu moartea pentru ajutorul acordat creștinilor. Temându-se de răzbunarea împăratului, Petronius se sinucide. În final, Nero este asasinat.
Quo vadis (roman) () [Corola-website/Science/315614_a_316943]
-
Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei și a împăratului Wilhelm I al Germaniei. Copilăria Prințesei Charlotte a fost marcată de războaiele napoleoniene. După înfrângerea armatei Prusiei de către francezi, Prințesa Charlotte și întreaga ei familie au fost forțați să se refugieze în estul Prusiei, unde erau sub protecția Țarului Alexandru I al Rusiei. Mama Charlottei a murit în 1810, la scurt timp după aniversarea de doisprezece ani a Prințesei și pentru tot restul vieții ea a prețuit memoria mamei. Charlotte a
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
apropiată Sâmbătă de la Sf. Ioan Botezătorul, se odihnește nobilul domn Ioan de Onads ducele Vlahiei." Se presupune că acest duce Ioan de la Onut a putut conduce un mic cnezat local, posibil aliat al cneazului Galiției, și s-ar fi putut refugia la Liov în urma năvălirii cumanilor. Centrul religios al cnezatului se pare că a fost în localitatea Vasilău (Vasîliv în limba ucraineană), aflată la 10 km mai înspre vest, pe malul de sud al Nistrului, unde s-au descoperit ruinele unei
Onut, Zastavna () [Corola-website/Science/315773_a_317102]
-
scăpat de foametea ucigașă care a bântuit Ucraina în anii 1930. Ca urmare a Pactului Hitler-Stalin din 1939, Polonia a fost cotropită de Germania nazistă și de URSS, Onutul fiind unul din punctele de trecere a ultimelor trupe poloneze supraviețuitoare, refugiate în România, țară neutră care le-a transportat pe navele Serviciului maritim român până în Egiptul britanic. Tot conform pactului Hitler-Stalin, la data de 28 iunie 1940 Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS și integrată în componența RSS Ucrainene
Onut, Zastavna () [Corola-website/Science/315773_a_317102]
-
principat tributar Imperiului Otoman. În acea perioadă, Imperiul Otoman a extins fortăreața. După înfrângerea sa în Bătălia de la Bacău din mai 1600 de către domnitorul muntean Mihai Viteazul, care a realizat astfel Unirea țărilor române, fostul voievod Ieremia Movilă s-a refugiat în Cetatea Hotinului, împreună cu familia sa (fostul domnitor Simion Movilă, tatăl lui Petru Movilă), cu un grup de boieri credincioși și cu fostul voievod transilvănean, Sigismund Bathory, beneficind de protecția polonezilor . Ei au purtat o luptă împotriva forțelor armate ale
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
de boieri credincioși și cu fostul voievod transilvănean, Sigismund Bathory, beneficind de protecția polonezilor . Ei au purtat o luptă împotriva forțelor armate ale Moldovei și Valahiei conduse de Mihai Viteazul, care au încercat să-i captureze, iar apoi s-au refugiat în Polonia. Pe măsură ce importanța statului moldovean s-a redus ca urmare a luptelor cu Regatul Poloniei și cu Imperiul Otoman, ultima a obținut controlul asupra acestui punct strategic de graniță. Ca urmare, istoria ulterioară a Hotinului a fost dominată de
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
este mai sigur să-i țină sub observație pe Francisc și cumnatul său Henric de Navarra. Margareta, care obținu-se mai multă libertate de la Caterina care dorea împăcarea celor doi frați, îl ajută pe Francisc să evadeze și acesta se refugiază la Dreux. Fuga lui Francisc îl înfurie pe Henric al III-lea, care o acuză pe Caterina că l-ar fi ajutat. În luna septembrie, sosește și Henric de Navarra, care reușise la rândul lui să fugă. Războiul care izbucnește
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
mamei, se înrudește cu Ștefan Ciobanu, profesor de Istoria literaturii române vechi, director al Liceului Real Al. Russo din Chișinău, unul dintre artizanii {Unirea Principatelor|Unirii]] din 1918, ulterior Ministrul Culturii și Cultelor. În martie 1944 familia scriitorului s-a refugiat din fața frontului, stabilindu-se în comuna Cireașov, jud. Olt. Școala primară o face în satul de adopțiune, apoi continua la Slatina clasele secundare la Școala Ionașcu și liceul Radu Greceanu (promoția 1956). În același an devine student la Facultatea de
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
reprezentat realmente o mare surpriză: este o carte admirabilă, excepțională din toate punctele de vedere. Știm de-acum că nu subiectele mari fac literatura mare. A spus-o Fernando Pessoa, la primirea Premiului Nobel (...) Această poveste a unei familii de refugiați din Basarabia, odată cu întoarcerea frontului și așezarea ei în apropiere de Slatina, are un dramatism cum în puține cazuri am văzut; o scriitură de asemenea extraordinară, îmbinând timpurile narative magistral, prezentul și imperfectul evocării, aș spune teribil, încât pe alocuri
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
acolo s-au mutat la oraș. În august 1941, toți cei 2.000 de evrei din Siret au fost aduși la Rădăuți. În data de 11 octombrie 1941, cei 4.763 evrei rădăuțeni (35.2% din populația orașului), plus cei refugiați din teritoriile cedate URSS-ului, au fost deportați în lagărele din Transnistria. În oraș au rămas numai 62 evrei (după evidențele din 1942). În cele două zile următoare, circa 10.000 evrei au fost urcați în trenurile de vite și
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]