7,127 matches
-
unui trup firav, necălit. Încet, foarte încet, ajunge destul de sus. Cu cât înaintează, cu atât vântul suflă mai tare. Violetta îl simte dușman nemilos. Îl iartă, îl acceptă, îl înfruntă și urcă. O peșteră întunecoasă cu țurțuri ascuțiți precum niște săgeți i se arată la câțiva metri. Strânge din dinți și, cu un efort care îi paralizează neputința, ajunge în dreptul găurii. Oboseala o doboară. Nici gând, nici rugăciune, nici speranță în glasul și în gândul ei. Fără să fi decis asta
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe o șosea plină de mașini care îl claxonau, deoarece mergea nestingherit prin fața lor. Era impresionat de ceea ce vedea: case mari, oameni mulți, mașini colorate, iar cerul senin luminat de soarele puternic îi încălzea puternic spatele, unde avea arcul cu săgețile. Se luă după câțiva oameni și intră într-un magazin. Prâslea era foarte nedumerit, deoarece el nu mai văzuse nimic asemănător până atunci. Totul i se părea straniu. Ajuns în magazin, văzu că niște oameni luau niște obiecte ciudate și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
somnul cel mai adânc. Am visat vânătorii cu ceata lor de câini cum se apropiau tot mai mult de corpul meu inert, cu simțurile paralizate, și-am știut pe dată că, pentru prima oară, intuiția mea a dat greș. Trei săgeți aplicate cu măiestrie în puncte nevitale ale trupului meu aproape neînsuflețit au avut darul de-a mă întoarce cu greu din somnul morții. În următoarele clipe eram legat fedeleș și închis într-o colivie cu bare de fier, destul de meschină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Grimasează. Ridică o mână, apoi cealaltă, face un balans. Oglinda îi răspunde de data aceasta fidelă. Își plimbă o mână peste barba abia mijită, peste părul pieptănat într-o parte, pentru a ascunde un început de calviție, își zâmbește satisfăcut. Săgețile din spate încep să-l secere, se curbează de durere. Se sprijină cu cealaltă mână de oglindă. Suprafața lucioasă și netedă are un efect terapeutic. Glisează cu mâna deasupra ei și simte un lichid rece și gelatinos cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să mă fascineze, cu glezna osoasă și minusculă, genunchii ascuțiți de copil, cambrate și răsucite, aproape strâmbe de atâta cambrare și răsuceală. Gambele ei curbe și întinse la maximum ca niște corzi de arc pornite din genunchi, gata să trimită săgeți către privirile observatorilor. De altfel, tot trupul ei era o zvâcnire, o luptă, chiar și în cele mai statuare momente de care era capabilă. Fragilitatea ei de Barbie mă contraria, ți-era frică s-o atingi să nu se frângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de lumină se strecoară printre cadrajele ce partiționează vitraliile. Acest spațiu obscur este deodată străpuns de două arcuri crestate de lumină, ce se închid în formă de aripi și izbucnesc din umerii unui tânăr enoriaș. Apoi se destind în două săgeți strălucitoare ce penetrează pe rând trupurile tensionate ale celor cinci bandiți, deghizați în monahi. Săgețile se întorc ca niște bumeranguri și se arcuiesc înapoi în umerii tânărului, reluându-și forma de aripi, după care dispar odată cu el. Cei cinci monahi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de două arcuri crestate de lumină, ce se închid în formă de aripi și izbucnesc din umerii unui tânăr enoriaș. Apoi se destind în două săgeți strălucitoare ce penetrează pe rând trupurile tensionate ale celor cinci bandiți, deghizați în monahi. Săgețile se întorc ca niște bumeranguri și se arcuiesc înapoi în umerii tânărului, reluându-și forma de aripi, după care dispar odată cu el. Cei cinci monahi închipuiți zac în nesimțire pe podea, cauza morții necunoscută, niciun organ vital nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar fi dorit să poată intra în gândurile lui, să fie mai aproape de delfinii ce dansau pe valuri sau de leii de mare ce se răsfățau la soare, să fie acolo de unde se puteau vedea pelicanii cum penetrau apa ca săgeata și peștele se mișca vizibil în gușa lor încăpătoare. Ea nici măcar nu putea înțelege când anume o privea Santiago, sau dacă avea nevoie într-adevăr s-o mai privească. Când îl întâlnea, îi întorcea mereu profilul ferm, cu ochii pierduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adunată pe bord și privea la norul de păsări ce despicau aerul și apa în toate direcțiile. Descriau cercuri largi, apoi schimbau brusc direcția, se opreau pentru o clipă în aer ca în fața unei fotografii, ca apoi să plonjeze ca săgețile în apă. Mai aproape de suprafața mării se întretăiau cercurile de boobies și pelicani. Deasupra lor, măiestre, pirații mărilor, fregatele, la pândă. Păsările fregate pândeau pe adevărații vânători ai mărilor pentru a le captura prada. Chiar și din gușile încăpătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a atinge cupa din alamă, ca și când un junghi i-ar fi străbătut ciotul. — Messere, Îmi zgândărești o durere veche. Dar Îți voi răspunde. Pe când, alături de tovarășii mei, apăram ultimele ziduri, sub soarele torid al păgânilor, am fost rănit de o săgeată otrăvită. Am văzut-o cum venea către mine și abia am avut vreme să mă feresc cu mâna. Vârful săgeții mi-a trecut prin mănușă. De Îndată otrava a Început să-mi urce În trup, așa cum hoardele barbarilor urcau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îți voi răspunde. Pe când, alături de tovarășii mei, apăram ultimele ziduri, sub soarele torid al păgânilor, am fost rănit de o săgeată otrăvită. Am văzut-o cum venea către mine și abia am avut vreme să mă feresc cu mâna. Vârful săgeții mi-a trecut prin mănușă. De Îndată otrava a Început să-mi urce În trup, așa cum hoardele barbarilor urcau pe bastioanele noastre. Iar trupul meu nu rezista, slăbit de luptă, și ceda... Glasul lui Baldo Înghețase. Prin fața ochilor săi păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și călcând ca și cum Furiile Însele i s-ar fi rotit În jurul capului, ori cei patru călăreți ai Apocalipsei ar fi galopat alături de dânsul. Fiecare mușchi al trupului Îi era Încordat până la chin. Avea senzația că, dintr-o clipă În alta, săgeata unei arbalete i-ar fi putut rupe șira spinării. Abia după ce ajunse În stradă Începu, Încetul cu Încetul, să se destindă. Afară Își regăsi escorta, care rămăsese aliniată În fața treptelor. Îi văzu Înciudat pe poltronii aceia cum se hlizeau, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întâlnire cu vinovăția, strigă În timp ce se Îndepărta fără să se Întoarcă. Ați fi făcut mai bine să beți vinul acela, dumneata și ceilalți priori. Acum ați visa, În loc să trebuiască să vă treziți. Între timp apăruse unul din arcașii mercenari, cu săgeata potrivită În arbaletă. Se aplecă Într-un genunchi țintind cu grijă spre spinarea lui Dante, care se Îndepărta. Mâna lui Cecco Angiolieri Împinse arma În sus, deviind săgeata, care se pierdu peste capul fugarului. — Stai. Și-a făcut deja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trebuiască să vă treziți. Între timp apăruse unul din arcașii mercenari, cu săgeata potrivită În arbaletă. Se aplecă Într-un genunchi țintind cu grijă spre spinarea lui Dante, care se Îndepărta. Mâna lui Cecco Angiolieri Împinse arma În sus, deviind săgeata, care se pierdu peste capul fugarului. — Stai. Și-a făcut deja un mormânt de cuvinte, zise el arătând spre poet. Acolo va fi Îngropat. Străbătu drumul care Îi mai rămăsese gâfâind, apelând la ultimele sale puteri. În fond, revolta aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sale. Era îmbrăcată cu o rochie verde și purta o pălărie de vânătoare dintr-o mătase albastră foarte subțire, cu marginea ridicată în față și împodobită cu pene bogate. În mână ținea un arc, jumătate verde jumătate galben, și o săgeată, în vârful căreia era înfiptă o pasăre multicoloră. Pe trupul plăpând, frumosu-i cap se legăna încet, puțin răsturnat pe spate, iar pe obrazul adormit se răsfrângea o melancolie liniștită și nevinovată. Când muzica se oprea, ea se clătina, toropită. Ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o seamă cu dragonul bălos fecundar nu-i așa că piticul de-s ia-mă să m-alinți să mă crești în za dar nu-i așa că și suntem de-o teamă cât e coarda sărită la arc nu-i așa că săgețile-n stea mă aruncă doar sfoara s-o-ncarc nu-i așa că celulele mele fac macar cât e vârful de pix nu-i așa că-ale tale lame le arată prin lupă nefix nu-i așa că nu-s doar crisalidă din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ochii tăi în întunericul pestriț se aud foșnete ciudate, simțurile toate ascuțite ca niște animale de pradă stau gata de atac ... așteaptă ... în depărtare licuricii transformă pământul în boltă stelară se aude firul ierbii căzânddeasupra potecii sclipitoare doi luceferi aruncă săgeți inima îmi bate cu putere în așteptare ... te recunoaște știe luceferii ce se apropie sunt ochii tăi. VIOLETTA PETRE M-am născut în anul 1953, în ziua de 11 iulie 1953 în orașul Constanța. Scriu poezie de când știu a scrie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
condamni la Adevăr și să-ți duci minciuna mai departe. Că din tot ce-a fost închis în Măr, doar o liniște cunosc: E una; Moarte! în avânt de vânturi ... dedicată mamei Vin să mi te-nhațe haitele păgâne, cu săgeți de ape, buzele-ți lovesc și te trec mătănii într-un miez de pâine, și mă trec fiorii PRUNDULUI CERESC. Adăpost pe veacuri ți-a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita care din iubire
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ne mai doară. Nisipul din clepsidră arde zarea... fugare clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele ne sapă altare opaline-n flori de umbre, sclipiri de-arginți ce zidurile crapă, duc adevărul vieții în penumbre. Zboară-n pereți săgețile privirii, cum frigu-n sine dezvelit de liniști, iar moaștele stau lumânări gândirii, la osândirea spicelor pe miriști. Și curge și se prinde-n amorțire, pe trunchiul putred lacrima simțirii. în taină mii culori spre nemurire la jug de gheață trag
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
înainte s-apuc să zic că nu mă mai duc la petrecere. Asta fiindcă simțisem imediat duhoarea inconfundabilă a unei lipeli. * * * Am intrat în galeria aglomerată la 8:20, am localizat-o pe Bea lângă bar și m-am îndreptat săgeată către ea. — Bine, deci, unde e? Am zâmbit obosită, am sărutat-o și-am înșfăcat rapid un mini-quiche1 de pe tava unui chelner-ambulant. Harry a apărut, relaxat, în spatele meu, fumând un trabuc de contrabandă, chestie cu care numai el putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
acord că fără popor nu se poate face nimic, așa cum nu se poate face nimic dacă înainte de a porni la luptă nu-ți inventezi propria țintă secretă despre care nimeni altcineva nu are cunoștință, spre care să-ți poți trimite săgețile frustrării de fiecare dată cînd simți nevoia. Nu-și poate dezlipi sub nici un chip ochii de panoul dedicat Celui mai Iubit Fiu al Poporului, cu portretul său celebru centrat între steagul republicii și cel roșu al partidului cu secera și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începe să tușească de nervi, se înroșește, sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un norișor de praf exact în clipa în care un cîine murdar cu blana încîlcită trece pe lîngă ei ca o săgeată scoțînd un lătrat scurt speriindu-l. Nemernicilor, își iese cu adevărat din pepeni Curistul, ați pus cîinii pe mine, calmează-te, încearcă să-l liniștească Gulie, cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Dacă se dăduse la fund, de ce trebuia să tragă după el și restul lumii? în ochii Părințelului ardeau două luminițe palide care însă nu reușiseră s-o convingă, deci asta fusese, începu Angelina să-și arunce acuzațiile ca pe niște săgeți otrăvite. Învățase să-i vorbească răspicat, cîștigînd tot mai multă încredere în sine la fiecare cuvînt, simțind că o să-și atingă scopul în cele din urmă. Nebună? O fi considerat-o oare Părințelul nebună în acele clipe? Se săturase să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e considerat a fi cauza cea mai importantă a bolilor, manevrarea directă a energiei este, în mod natural, cel mai important tratament. Acupunctura a fost descoperită pentru prima dată pe câmpurile de luptă ale Chinei antice, când soldații răniți de săgeți au afirmat că afecțiunile cronice de care sufereau de mult timp dispăruseră brusc. Nu după mult timp, medicii chinezi au descoperit că trupul are o rețea complexă de canale energetice invizibile prin care circulă qi-ul, energia vitală a vieții. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
laici de rând își descriu uneori actele sexuale deosebit de extatice ca fiind evenimente spirituale sublime. De exemplu, Maica Tereza, renumită ca fiind o catolică mistică, spunea că în transele ei spirituale se simțea ca și cum un înger i-ar înfige o săgeată cu vârful de foc în inimă. Poate că aceasta este originea asocierilor occidentale ale iubirii cu îngerul „Cupidon”, cu săgețile sale aurii. Sfânta Tereza scria: „Între suflet și Dumnezeu apare o tranzacție de iubire atât de dulce, încât îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]