6,619 matches
-
care este aventura umană. Aron avea să corecteze mai târziu ceea ce era nemoderat și imprudent în felul weberian de a duce opozițiile până la paroxism, și câteodată de a vedea contradicții acolo unde un spirit mai sobru sau o inimă mai senină ar fi discernut compatibilități sau cel puțin tensiuni ce se pot controla. De exemplu, Aron, se va întreba mai târziu dacă, după un exemplu frapant dat de Weber, Florile răului de Baudelaire ar fi frumoase pentru că sunt imorale 2. În
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
unui anumit tip de limbaj). Odată abandonate idealizarea vieții și transfigurarea prozaismului realității în sensul aspirațiilor romantice, în pagină sunt aduse abisul sufletesc, descurajarea în fața lipsei de țel spiritual, golirea de sensuri înalte a dragostei, creației, chiar a existenței. Versurile, senine altădată, devin „supărate rău”, iar poetul se preschimbă dintr-un abstras trăind în turnul de fildeș într-un revoltat de stirpe romantică, ce nu mai crede în ieșirea din zodia răului. Nu e de mirare că Ț. cultivă acum, cu
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
străbunilor cutreieră Carpații / irizând cu stele și înnobilând/ trecerea noastră [...] Aici este țara neamului meu!” (Încrustări în vreme). Odată cu Miresemele fulgerului (1988), autorul renunță la poezia circumstanțială. Apar figuri mitologice și livrești, peisajul se spiritualizează în viziuni (neo)expresioniste, tonalitatea senină, jubilatoare face adesea loc decepției și interogației, iar discursul liric devine, dacă nu neapărat mai profund, cel puțin mai opac. Poetul profesează cu voluptate - uneori excesivă - incongruența, asintaxismul și oximoronul. Rezultatul acestor operații este o lirică bazată pe bruierea sintaxei
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
complexitate barocă, îl proiectează metaforic, definindu-l drept un homo novus, iar prin spiritul ofensiv, însetat să pună stăpânire pe teritorii cât mai vaste, „un Rastignac” al culturii, în fine, prin forța lui vijelioasă, oscilând între frenezia romantică și clasicismul senin, țintind monumentalul, ca „un Gingis-han, un asiat cu nostalgia cruntă a Europei”, care visează adesea, compensator, o „Acropole”. Un portret sugestiv, chiar dacă nu atât de spectaculos, îi este dedicat și lui Pompiliu Constantinescu, „un critic analist, prob, neinfluențat de pasiuni
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
elegante. Religia întemeiată de Buddha nu depinde de scrierile sfinte, socotite ca bază a doctrinei. Puțini clerici sau laici cunosc toate scrierile produse de tradiția lor. Ceea ce-i unește pe toți buddhiștii sunt cele „Trei Giuvaeruri” sau „Comori” (tri-ratna): încrederea senină în Buddha, în Legea Sfântă (dharma) și în Comunitate (saṃgha). Profesiunea de credință a buddhistului este următoarea: „Îmi caut adăpostul în Buddha, îmi caut adăpostul în dharma, îmi caut adăpostul în saṃgha” Buddhaṁ śaraṇaṁ gacchămi, dharmaṁ śaraṇaṁ gacchămi, saṅghaṁ śaraṇaṁ
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
un model de libertate morală și de eliberare de orice prejudecată. Viața sa spiritualizată, eliberată de dependențele de senzorialitate, de interesele ființării în lume, de dependențele față de sine însuși și de mândria sa, ni se arată în noblețea, în răceala senină și nesfârșita blândețe a firii sale. Oare ce ne atrage atât de irezistibil? Să fie oare liniștea, înțelepciunea, pacea adâncă a ființei sale? Desigur, toate aceste calități cooperează în a exercita asupra noastră o puternică forță de atracție. Dar oricât
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de Bacalbașa cu originalele din epocă, corectând tacit numeroasele erori de transcriere ale acestuia; am notat între paranteze drepte (croșete): [ ] numai cuvintele sau chiar propozițiile lipsă din textele reproduse de Bacalbașa, omise de acesta, de cele mai multe ori, datorită unei inaderențe senine la un mod de lucru care presupune exigență științifică și meticulozitate. La sfârșitul fiecărui tom vom reproduce, în Addenda - operând selectiv, pentru a re ține numai acele detalii care ar mai putea interesa astăzi - unele fraze sau fragmente mai mari
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
3, 5, 7 și 9 iunie.54 Foaia scolastică publică un fenomen rar. În ziua de 19 aprilie între 5 jum. și 7 jum. dimineața, în jurul soarelui era ceață transparentă, pe când cerul în alte părți era cât se poate mai senin. Un cearcăn pompos în culorile curcubeului se întindea pe lângă soare, însă așa că mai a patra parte din el se pierdea sub orizont. În perihelia cercului străluceau, la dreapta și la stânga, doi sori laterali, în partea de sus a cearcănului se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spusese nu o dată că „atunci cînd voi muri, să mă duceți cu banda”. Mi-o amintesc stînd în fundul grădinii, înspre Mihai al lui Gheorghe a Nuții și privind spre dealul țintirimului unde s-auzea cîntecul sfîșietor al trupcilor. Ziua era senină, soarele se aplecase blînd spre asfințit, un vînticel înfiora frunzele prunilor și perilor. „Doamne, frumos mai cîntă!”, ofta mama, sensibilă la jalea lumii, după care se întorcea la treburile amînate o clipă. Pe atunci ea era încă tînără, dar acum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
treacă „dincolo”. Deși își știa (încă de acum nouă ani!) soarta, n-a absentat nici o clipă de la îndatoririle profesionale. Nici chiar în ultima zi! „Tribuna” (nr. 25) publică o însemnare a sa din 7 iunie ce cuprinde cîteva întrebări foarte senine despre viață, iar „Contemporanul” - un articol („Am fost și vom rămîne”) avînd aceeași dată, cu mențiunea că e ultimul său text. *Dr. Iosif Constantin Drăgan, unul dintre românii cu succese în străinătate, și-a lansat, la Librăria „V. Alecsandri”, primul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la moartea lui Mihail Sabin. Am mers și eu în cimitirul evreiesc, alături de Bălăiță, Genaru și Sporici. Ceea ce m-a impresionat (nu mai văzusem niciodată așa ceva) a fost slujba. Cîntecul cantorului exprima încordare și, în același timp, deschidea o zare senină. Gîtlejul îi era plin de consoane, dar, după ce depășea acest prim obstacol, glasul devenea foarte calm. Prima rugăciune (mulă) a fost ținută în ebraică. Același preot a oficiat și în românește, rugînd pe Dumnezeu să-l așeze pe Mișu al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
auzit căzînd niște fișiere. Afară, în parc, lîngă un arbore, se strînseseră 8-9 inși, bărbați și femei, nici unul cunoscut, adică toți cei care mai erau la acea oră tîrzie în bibliotecă. În văzduh vibra un zgomot înfundat, dar pe cerul senin al nopții nu se vedea decît luna, care căpătase un halou uriaș, fascinant. Cineva fu de părere că, în absența lui Ceaușescu, orașul a fost bombardat de ruși, dar un bărbat mai în vîrstă l-a contrazis spunînd că a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
coboare la detalii. Am întîrziat să i le pun, iar el, înțelegîndu-mi lipsa de curiozitate, a trecut la alte chestiuni. * Chiar dacă am făcut-o de puține ori (poate de asta), nu sînt în stare să uit vorbele rele pe care - senin sau mînios - le-am spus despre alții. Îmi amintesc cu maximă claritate împrejurările în care le-am dat drumul. Explicația ar fi aceea că am încercat de fi ecare dată să mi le motivez. Într-o zi, de pildă, i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și pace în casă și la copii”, altcineva, pentru ca „să aibă grijă Dumnezeu de dușmanii mei” etc. Deși în timpul acestei vizite m-am simțit mai curat, mai liniștit, mai stabil sufletește (și nu impur, tremurător, angoasat), prefer atmosfera de afară (senină, caldă, calmă) celei dinlăuntrul bisericii. *„Nu știu ce-i cu mine, dar nu mi-i bine: sînt tristă și-mi vine să plîng de parcă mi ar fi murit cineva acum”, îmi declară A. În ce constă răul? într-o senzație de uscăciune
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
însă pică trecutului, nici evenimentelor, nici oamenilor. Făcută cu „sufletul liniștit”, transcrierea diverselor note și însemnări e ca o trecere prin purgatoriu, te curăță de patimile pe care, fatalmente, textele le-au păstrat, încît ajungi să privești cu o melancolie senină, zîmbitoare, chiar și paginile compuse odinioară cu nervii încordați și maximă gravitate. Paradoxal, amintirea ratărilor poate fi la fel de consolatoare ca și cea a dorințelor și gîndurilor devenite fapte. Uneori, folosind o grilă larg comprehensivă, eu mă felicit pentru multele lucruri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost în mare cumpănă: să-mi las țara și mizeria sau să iau bunăstarea și tristețea desțărării? Am trăit acest coșmar. Prea conștient de sărăcia mea, m-am simțit dezonorat văzând bunăstarea omului simplu occidental, îmbrăcat frumos, sătul, cu fața senină, deschisă, rumenă, dar parcă prea indiferent. Frumusețea străzilor cu vitrine doldora de fructe, multe necunoscute mie, mi a lăsat apă în gură precum câinilor lui Pavlov. N-am fost în stare, mai precis n-am avut bani, să mănânc măcar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
trebuia să recunosc, captivul propriilor vechi și noi obsesii, mai curând, decât eliberat prin transcendență. Îmi acceptasem Însă, În cele din urmă, Încărcătura. În marele bâlci al deșertăciunilor care ne găzduia, premisele celor mai detașați și mai ludici și mai senini decât eram eu În stare să fiu nu mi se păreau nici mai bune, nici mai rele. Nu erau Însă ale mele, atât. Să fi fost deosebirea dintre noi vechea și mereu noua contradicție și complementaritate dintre Atena și Ierusalim
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În fumul de tămâie vandabilă. Aveam să ajung, În orele următoare, la ultimele versuri: „Mă grăbesc Înspre moarte”, șoptea Poeta. „Mă grăbesc Înspre moarte/ fără un Înțeles anume, fără rochie de mireasă, fără zestrea de aur. Fără mine./ Mă grăbesc senină/ și amară/ de-a latul patriei./ Parcă ar fi fost mâine.” Era chiar mâine, iată. Excesivă În toate, Madi se grăbise. * Prietenul ei Mynheer avea să revină, adesea, În zilele următoare, la codificata epistolă care Îl evocase și invocase, la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
hireoglifele mă conecta, de data asta prin noul prieten, de alți potențiali interlocutori. Lucian Raicu, fratele său, avea să devină, de altfel, curând un prieten apropiat și adorat. Din acea primă perioadă a dialogului nostru Îmi amintesc și acum o senină noapte de primăvară În gara Ploiești-Sud. Mă Întorceam dintr-una din frecventele escapade În capitală și când am ieșit de pe peron am stat o vreme năucit sub magia cerului Înstelat de aprilie. Când m-am trezit, am Înțeles că la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aproape de Neamț, aproape de Roman... La Creangă, situarea temporală și spațială („locul nașterii”), dar și toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr sunt perfect fixate. Ca și climatul sufletesc al rememorării: „Și, Doamne, frumos era pe atunci”... Stabil și senin În această lume, oricâte dureri sau revolte i-ar produce, povestitorul nici nu există decât În descoperirea acestui concret mirific, tradițional, riguros, cu o psihologie mai curând sedentară, Într-un regim al perenității, al ciclurilor repetitive și Într-un decor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
contrastele și contradicțiile lumii de azi. Zonele geografice În care realitatea economică și politică nu este deloc generoasă cu această nevoie de circulație, de schimb emoțional și informațional, sunt Încă numeroase. * Am plecat din București Într-o duminică rece și senină. Orele pe care le-am Împărțit cu prietenii Înaintea plecării se Încărcaseră de o dureroasă incertitudine. Nu doar incertitudinea plecării care putea fi blocată În orice clipă. Era și o altă incertitudine, ca rezultat al plecării. Nu puteam sau nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scrisori de la cititori, unele excesiv antisemite. În ciuda Înstrăinării de realitatea imediată, Bellow păstra un moderat optimism. Spera că bunul-simț american va rezista trivializării și idiotizării la care Îl supune actuala viață publică și politică. Beneficia, de fapt, de o sceptică, senină distanțare de mediu și Își găsise, În sfârșit, la bătrânețe, o parteneră tânără și ideală. Un soi de călugăriță evreică, inteligentă, cultivată, total devotată soțului. „Viitoarea mea nevastă va fi o evreică din China Town”, i-am spus, la despărțire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
indiferent, s-ar zice, la ecou, chiar dacă se adresează, vizibil, unui lector virtual și fratern. Adevărul său este terifiant (n-am greși, poate, numindu-l Auschwitz, deși ar fi, probabil, o simplificare), dar asimilarea și transmiterea „eului” către receptor este senină, cordială, chiar afectuoasă. Paradoxul se poate citi și În omul Kertész, de o constantă afabilitate, gentil și glumeț, de o generoasă deschidere spre interlocutor. Cel care a fost atât de timpuriu instruit În ravagiile urii și nu ar renunța nicicând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale bombardamentului mediatic nu erau decât câteva dintre temele, deloc Încurajante, care ne preocupau, fie și Într-o atât de plăcută regăsire, a cărei ambianță și gastronomie ar fi trebuit să fie suficiente pentru a evita orice Întristare. Imre rămânea senin și cordial Însă, Într-un admirabil și amuzat armistițiu cu sine și cu lumea. * La o săptămână după afectuoasa Întâlnire, am avut prilejul, tot la Berlin, să discut despre Imre Kertész cu o amică newyorkeză, bursieră și ea la Wissenschaft
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un blestem arhaic, părul brusc albit, femeia care nu-și mai poate aminti numele copilului purtat În brațe În urmă cu o clipă, clipa din urmă, când era deja o minge de sânge, zvârlită spre cerul surd și mut. Cerul senin ca nemărginirea albastră și mut ca hăul de sare din Marea Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când auzi xilofonul de fildeș al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]