8,304 matches
-
o față albă, cu trăsături răutăcioase, îngroșate, lățite și turtite de sticla distorsionată a vizorului, se uita la mine. Nu am putut să descifrez insigna de pe chipiu. Nu conta. Ultima dată veniseră în haine de civili, cu excepția celui care a smuls jurnalul Annei din servietă și a îndesat bani și bijuterii în ea. El fusese singurul în uniformă. Materialul verde și aspru era soios. Chiar și Poliția Verde ducea lipsă de săpun pe atunci. Am continuat să mă uit pe vizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să audă În urechi urletul viscolului În pustietățile polare. Le cânta fetelor dintr-un fluier pe care Îl făcuse singur dintr-o rămurică și nu se jena să țopăie și să se Învârtă În fața lor ca un copil, până le smulgea hohote de râs copilărești și le aducea Într-o stare de fericire pură. În toată această perioadă nu vedea nici o contradicție În faptul că tânjea după Elya și se culca cu Liat, dar aproape că nu o observa pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Foșnetul coroanelor lor se auzea din grădină la cea mai mică adiere. Vântul vijelios Îi evocă lui Fima imaginea unui sat Îndepărtat din Polonia sau din Țările Baltice, un sat În pădurile din jurul căruia șuiera viscolul, biciuind zăpada de pe câmpuri, smulgând acoperișurile de paie ale caselor și făcând clopotele bisericii să sune. Iar lupii urlau prin apropiere. Avea deja În minte o povestioară despre satul ăsta, despre naziști, evrei și partizani, poate că diseară i-o va spune lui Dimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sufletul pe acest copil ciudat, cu ochelari cu lentile groase și păr alb ca hârtia, Încăpățânarea sa, inteligența sa, aerul de bătrânețe copilăroasă și solitară care Îl Învăluia mereu. Pe Fima Îl durea tot trupul din cauza dorinței Înfrânate de-a smulge din fotoliu mica făptură care hohotea de plâns și de-a o strânge cu putere la piept. Niciodată În viață nu-și dorise să strângă În brațe o femeie cu pasiunea cu care voia acum să-l țină pe Dimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În primul rând să-i găsim o formă socială complet diferită. Poate vreun internat pentru copii supradotați? Sau dimpotrivă, să Începem să-i aducem aici doi-trei copii din vecini... Brusc, ca și cum și-ar fi tradus dezgustul prin furie, Yael Îi smulse din mână buretele plin de detergent și tigaia: —Gata. Am terminat. Ajunge cu comedia asta. De ce-mi speli tu mie vasele? De ce Încercați tot timpul să-mi treziți milă? N-am nici o milă pentru voi. Nu vreau să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de orașe necunoscute, și te duceau mai curând cu gândul la mizerie. Băieții îmi ascultau, ce-i drept, poveștile, dar înainte de a le fi dus până la capăt, îmi întorceau spatele, mă numeau „păcălici“, unul care se dă mare - pe urmă smulgeau de pe jos în recreație un pumn plin de „verzătură“, cum numeau ei pietrișul presărat pe jos, amestecat cu ierburi timide care își scoseseră capul din zăpada bătătorită și din ghețuș, și le foloseau ca ghemotoace de aruncat în fete. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
se folosește târnăcopul și lopata sau ce se face cu lăstarii și butașii aproape veștezi, săpa acum de-a lungul peretelui casei pământul argilos, scotea bucăți de țărână înierbată, dădea cu târnăcopul, grebla, sădea mănunchiuri de bujori și cârciumărese, lupini, smulgea tulpinile de măceș dintr-un răzor și sădea gura-leului pentru vară și mușcate pentru toamnă. Sta acolo, în cizmele ei de cauciuc și cu șorțu-n față, în umbra încă luminoasă a mărului, cu mâinile în mănuși aspre strângând coada târnăcopului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vizibilă, dar era format din mărturiile acelui univers al vaselor mele, din ziduri, cărămizi, cioburi. Și totuși pământul nu mai era doar pământ. Un pumn din substanța aceea ar fi ajuns să faci să pornească mașina, un bulgăre de „clisă“, smuls din țarină și înghesuit în rezervor ar fi produs energie pentru decenii întregi, așa ar fi scris ăia în Hobby, susținea fratele meu; Bombardierul-Tinu putea, în acest caz, să-și închidă stația de alimentare cu combustibil. Cu ajutorul acestei energii atomice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în zăpadă, uruia, scotea nori de fum, îi împrăștia în aer, împingea zăpada amestecată cu pământ și iarbă, făcea un mușuroi. Casa țărănească în care erau amenajate birourile tremura prin perdelele croșetate, care fuseseră dinainte aici. W. privea cum mașina smulgea merii bătrâni din rădăcinile lor, le strivea trunchiurile, le frângea ramurile. Producția de rezervă din șură nu mai ajungea, indicii de creștere și înmulțirea spectaculoasă a comenzilor făceau necesare noi hale de producție. Trebuiau construite într-un timp record. Hackler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de carton, coșuri și butelii burtoase de vin (fiasci), când bărbații, în halate de culoare închisă și cu șepci pe cap, își cărau poverile, de parcă o bucată din acele dealuri îndepărtate, doldora de vii și ogoare, s-ar fi lăsat smulsă de acolo, halele de producție erau ridicate. Și în acele clădiri înalte și luminoase „It’lienii“ băteau cu ciocanele de mama focului, sudau, înșurubau cu chiștocul în colțul gurii, locuiau în case țărănești goale-goluțe, pregătite pentru demolare, ca să facă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de viță se răsucise ajungând la una din ferestre - acolo unde azi cupa excavatorului intra urlând turbată în ramă și strivea totul, prefăcând imaginea obișnuită într-o grămadă de moloz. Sub gemetele fierăstraielor cădeau brazii, tufele de soc, liliacul fusese smuls din rădăcini și noi ședeam la fereastra bucătăriei și priveam cum începea construcția din tablă ondulată și beton a unui depozit de fier care ne întuneca geamul cu un perete gri. Cred că ne-a ajuns, spuse tata, era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
rurală pentru casa lui. XXIVtc "XXIV" Onoruritc "Onoruri" Nu departe de coasta plantată cu vii, tata, încăpățânat în decizia lui, și totuși ros de ezitări, și-a cumpărat un teren de construcție, iar un alt monstru vopsit în galben a smuls iarba, rădăcinile și pietrele din flancul acelei coline care se întindea atât de blând, străjuită de un pâlc de plopi. Cupa cu dinți de fier a excavatorului săpa pentru noua conductă de apă un perete de pământ în povârnișul înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
puțin bete. Băusem mai mult decât ele, dar eram iremediabil trează. —Deci? Lisa aștepta un verdict pentru seara abia încheiată. Își făcuse treaba, nu se comisese nici o vărsare de sânge și fusese acolo să se asigure că nu-mi voi smulge hainele de pe mine într-o criză hormonală strigând „cineva să-mi facă un copil acum!“. Iau cina cu el miercurea viitoare. Ea și Maria avură un schimb de priviri. Trebuie să fi ratat un semn între ele două pentru că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am închis ochii recunoscătoare lăsându-mi inima să înceapă să pompeze sânge din nou. Când am deschis ochii, soarele fusese acoperit de o chestie imensă și neagră. Când și-a scuturat coama, m-am așteptat pe bune să văd copacii smulși din rădăcini. E... e o greșeală la mijloc, m-am bâlbâit eu. Nu poate fi Toffee. Cu un nume ca Toffee, te aștepți să fie mic și drăgălaș și măcar să fie maro. —Toffee e prescurtarea de la Treacle Toffee 1, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mine. Nu văd ce are un bărbat îmbrăcat în galben? am întrebat eu. — Cu chelia lui, o să arate ca o floarea-soarelui. Uite ce e, Jen, ești sigură că e o idee bună? Doar pentru că tu te-ai hotărât să te smulgi din zona de siguranță, nu înseamnă că și Mark e pregătit să facă același lucru. Cu tot zelul unui proaspăt convertit, am anunțat-o în timpul prânzului că am avut o revelație, că mi-am dat seama că sunt o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
drept postmodern și nu drept necioplit, am fost eu de acord. Stăteam pe trotuar bucurându-ne de legătura creată. — Acum că te-ai asigurat că nu există nici un risc de a fi lovită cu o bâtă și să-ți fie smulse plombele, am vreo șansă să fiu invitat înăuntru? —Scuză-mă, intră te rog. Timp de o secundă m-am panicat la gândul că-l voi găsi acasă pe Mark, care se va întreba ce caută încă un bărbat în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
urma să-i vând acest pont instructorului. Încercam să aud și conversația din față. Eram sigură că era inocentă, cu mine după coada lor, dar în caz că Rachel ar fi vrut să semene ceva semințe, voiam să știu ca să le pot smulge. Eddie, putem să mergem la galop? — O, da, te rugăm, Eddie! Copiii se rugau de el, iar eu îmi doream ca el să refuze. Dacă asta înseamnă că sunt insensibilă și că am o inimă de piatră pentru că mă pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
zis Mark în timp ce treceam revista de la unul la altul. Cu cât o mărităm mai repede pe Maria, cu atât mai bine. Asta în cazul în care aș putea să votez pentru fermierul din Alaska, cel care crește somoni... I-am smuls revista și l-am lovit cu ea. Nu-i spusesem niciodată că Maria considerase în toți acești ani relația noastră ca pe o paradigmă a perfecțiunii sentimentale. El ar fi fost convins că face mișto de el și s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
s-o pun iar la loc, ca să nu fie a doua zi lipsă la apelul gazdei. Robert nu va putea coborî niciodată noaptea, din pod, în întuneric, să treacă prin odăile oamenilor cufundați în somn, pentru ca, răzbit de foame, să smulgă un morcov din grădină și să-l mănânce pe loc, așa murdar de țărâna ce-i scârțâia între dinți, înecându-se la fiece zgomot suspect la foșnetul frunzelor, mișcate de adierea cea mai ușoară, așa cum încremeneam eu, îngrozit, cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-se din încheieturi. O spun asta pentru toți oamenii înspăimântați de moarte, ca o consolare pentru ei și pentru mine. Șoferul vine să dea o mână de ajutor și prin ușile larg căscate, plec din casa mea, ca un mădular smuls din trupul Zittei, care țipă în sufragerie, parcă ar fi fost opărită cu apă clocotită. - Zitta, nu te iert nici mort, degeaba urli, curvă! - Parcă a zis mortul ceva, spuse intendentul, lipindu-și urechea de raclă. Numai unchiul scăpătat coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care cu vorba blajină a încercat să desferece poarta de ramă a splendidei mele izolări. Și mai urâtă este moartea în toamna mohorâtă a marelui oraș, când orientul scăldat de soare și ape albastre, corăbii sprintene se vor strădui să smulgă ancorele înfipte adânc în așteptarea celui care am fost. ă În curând voi fi dus, totuși, în duba neagră, la cuptor. Mașina va trece grăbită chiar pe străzile copilăriei mele, pe unde am fost fericit atunci când nu cunoșteam abecedarul, știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă întrebă croitorul de peste drum. „Băiatul”, zisei liniștit, îndopând talaș în sobă și mestecând apoi cu pensula cleiul din ceaun. Atunci mi-am auzit femeia, cum scoate un urlet prelung. Dăm buzna cu toții într-acolo, și o văd cum își smulge părul, în fața latrinei cu ușa izbită de perete. Înăuntru, băiatul meu mai dădea încă din mâini și din picioare, arătându-ne o limbă vânătă și o pereche de ochi holbați, spânzurat de cravata prinsă de cârligul tavanului. Încercase să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aer, și zic: „hâc!”. Trebuie să spun de două ori „hâc”, cu toate că sunt convins că gardianul mă crede vânător de muște. Mi-a plăcut, de când mă știu, să prind muștele. Le desprind doar gămălia neagră a capului și după ce le smulg aripile, le fac scăpate. Prin acest procedeu simplu, le constrâng să nu mai zbârnâie. Gloria zbârnâie din aripile ei de libelulă, din prima zi a traiului nostru comun, de când neamurile ei cu limbile încărcate de ultima glumă trivială, ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Cu această ocazie, mai mult decât dificultatea de a menține ritmul, auzim marșul istoriei, ce mai rămâne acelei esențe a tragediei care este lipsită de vlagă? Rareori evităm să ne amestecăm cu femeile hămesite și frustrate din colbul drumului... Ele smulg Îngrozite pumni Întregi de pene de pe acvila imperială, fără alt merit decât acela de a Înfrunta, păstrându-și cumpătul, ciocul teribil și Însângerat pe care Îl Întoarce asupra lor...“ — A luat-o razna, le comunică Burgess Noakes lui Joan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lăsase la Boston. Păstră scrisoarea de la Du Maurier, pe care o primise pe când se afla la Veneția, dar nu răspunse comentariilor referitoare la Une vie, a lui Maupassant. Asociase Întotdeauna romanul acesta cu Beatrix Millar, deși nu i-ai fi smuls o recunoaștere sau o explicație nici dacă l-ai fi torturat. Curând după căsătorie, soțul o târâse În America și Canada, unde Își avea sucursalele firma sa, cu sediul În City, iar cei doi lipsiseră aproape un an; Henry Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]