6,816 matches
-
fi tu Însuți, de a te simți unul și indivizibil, de neatins ca un bulgăre de diamant ce se ascunde În noroiul Întunericului mineral, din care n-are cum să iasă spre lumina capabilă să-l pună În evidență, ca strălucire și valoare. Să fii tu Însuți, iată o frumoasă utopie prin care Îți construiești o cuirasă de Don Quijote, Împotriva prostiei și a compromisului; dar viața trece pe lângă tine fără s-o trăiești, facă să te bucuri ca ceilalți de fructele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doar ea mi-a mai rămas. Stimulentul e prea mic, școala este o luptă brută cu notele, cu capriciile profesorilor... O să Încerc totuși să mă agăț de ea, dar nu voi reuși. Privirea mă poartă departe, gândul Își imaginează acea strălucire obsedantă a gheții, acel aer minunat și sănătos pe care Îl simt cum Încearcă să-mi pătrundă În piept și e oprit de voință, dar o voință nu conștientă, ci prostească, o placă stricată de patefon, care Îmi vâjâie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Și pe urmă are foarte multe relații, încît intră pretutindeni... Deodată se făcu o mișcare în incintă. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. Din dreapta intrau arhiereii, ceremonios, lucind de podoabe, din stânga, în uniforme de gală, numai fireturi și strălucire, generalii. Pe estradă domni gravi se înșirau în ordine. Un glas speriat răcni lângă ușă: ― Maiestatea sa regele! O clipă de tăcere frământată, urmată brusc de o răpăială furtunoasă de aplauze ce nu mai încetară decât atunci când regele, luând o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Herdelea. ― E idiot rău căpitanul ăsta! zise ea plictisită. Titu se socotea întrucîtva tovarăș și complice. Aflîndu-se acuma între patru ochi cu ea, i se păru și mai frumoasă, decoltată adânc și cu brațele goale cum era, și cu o strălucire stranie pe figura-i enigmatică. Îi șopti cu entuziasm reținut: ― M-am ales și eu cu ceva din pățania de azi, că v-ați încolăcit brațele pe gâtul meu cu atâta ardoare de parcă... ― Vezi, nici nu mi-am dat seama
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
siguranța lui liniștită, apoi că totuși acuma tocmai același om a venit s-o omoare. În aceeași vreme îi auzea întrebarea răcnită și îi vedea ochii. Observă în clipa următoare că i se îneacă glasul și în privirea lui o strălucire nouă în locul încruntării. Strălucirea aceasta lacomă și tulbure a remarcat-o de atâtea ori în ochii mai tuturor bărbaților și totdeauna a măgulit-o, socotind-o ca dovada cea mai sigură a pasiunilor ce le deșteaptă frumusețea ei. Privirea țăranului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că totuși acuma tocmai același om a venit s-o omoare. În aceeași vreme îi auzea întrebarea răcnită și îi vedea ochii. Observă în clipa următoare că i se îneacă glasul și în privirea lui o strălucire nouă în locul încruntării. Strălucirea aceasta lacomă și tulbure a remarcat-o de atâtea ori în ochii mai tuturor bărbaților și totdeauna a măgulit-o, socotind-o ca dovada cea mai sigură a pasiunilor ce le deșteaptă frumusețea ei. Privirea țăranului o ardea ca o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acasă, era seară. Nici nu le-a mai arătat, ci le-a ascuns în tindă cu gândul că mâine dimineață să întindă o masă ca-n basme. Golind acum coșurile și înșirînd pe fața albă toate bunătățile, Melentie avea o strălucire de bucurie, care-i îmbujora obrajii tăbăciți. Când isprăvi și se dădu un pas înapoi să admire minunea, întîile raze ale soarelui tocmai râdeau în geamurile murdare, întoarse capul spre patul femeii. Ochii ei mari, negri, îl priveau puțin speriați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi trebuit să-l anunțăm și pe Baloleanu... În sfîrșit! Mergea în urma carului al doilea în care era coșciugul tatălui său. La câțiva pași mai înapoi se auzeau pașii celorlalți și plânsetele femeilor, mai zgomotoase. Înaintea celuilalt car văzu strălucirea odăjdiilor preotului și apoi îi auzi și glasul cântând parcă dintr-o mare depărtare. Se miră de mulțimea adunată la primărie. Titu îi dădu câteva lămuriri sumare. Niște vaiete confirmau că ancheta continua cu aceeași ardoare. Când sosi convoiul funerar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mare ce a avut-o ieri după ce s-au despărțit, când Deli-ceanu, desigur în urma insistențelor lui Roșu, i-a pus în vedere că rămâne mai departe la Drapelul, cu același salariu, fiindcă ziarul are nevoie de serviciile lui. Cu o strălucire plină de încredere, Titu exclamă: ― De-acum nu-mi pasă de viață... Alaltăieri mă credeam în pulbere și azi iată-mă cu două lefuri!... Am noroc și pace!... Trecuse și pe la Tanța, să-i spuie ce noroc a avut. Fata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și câte o floricică gal benă, răsă rită în primăvara timpurie. În vreo două-trei locuri, Petrache dăduse lespezile deoparte, sădind, în mormintele revene, puieți de gutui. Crescuseră, aveau coroană rotundă și frunze cărnoase, așa că, până spre toamnă, când gutuile căpătau strălucirea luminii primite peste an, nici nu știai dacă pomii aceia, pe jumătate pitulați, nu sunt cumva smochini sau rodii. Pereții erau goi, dar pe sub zugrăveală se ghiceau arcadele vechiului fort. Deasupra, cerul încă nedezmeticit din iarnă atârna lipsit de culoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dacă rezista acestei cercetări, îl băga în tolba vânătorească, legănată pe umăr. Răscolea cu răbdare prin coșurile ori tomberoanele de gunoi. Într-un târziu, se întoarse în odaia lui. Aprinse o lampă, pentru ca lumina electrică să nu dea naștere la străluciri lipsite de rost. Răsturnă tolba, apoi luă un ștergar și se încinse cu el. Turnă apă într-un lighean, începu să spele și să usuce cu ștergarul frânturile acelea de lucruri și întâmplări trecute. Iacob Zevedei. E lucru de mirare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în toată firea, replică acesta. — Poate că n-ar fi trebuit să venim aici, interveni Papi, care se vedea că plânsese. Nu ne mai folosește la nimic... — Aiurea, spuse Efrem. N-a murit nimeni. Șarpele se rostogoli pe deasupra capetelor lor. Strălucirea globurilor de sticlă arăta că dansul putea să înceapă. — N-ai să te mai întorci, nu-i așa ? întrebă Filip deodată. Efrem ridică din umeri. — De unde să știu ? Nici n-am plecat. S-ar putea să nu-mi placă. — O să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apropie palmele de piept, într-o poziție meditativă, ca la vechile statui budiste, apoi și le duse, fără să le slăbească strânsoarea, la ureche. — Întrebare : s-a dus bătrânul în rai sau în iad ? Făcu ochii mari, dându-le o strălucire uscată. Răspuns : Nu e nici într-o parte, nici în cealaltă. E încă aici, cu noi... Cosmina izbucni în plâns și o luă la fugă. În urmă se auzea râsul dement al doctorului fără de arginți. — S-ar putea crede că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așteptă. Avea impresia că toți știu ce-i cu ea, poate din cauza mersului împleticit, rezemat de ziduri, și o ocolesc, refuzând s-o privească. Era un soare puternic, după lumina difuză din hangar, lumea părea împodobită cu beteală. Iar acea strălucire nefirească îi dădea o stare de irealitate. În cele câteva zile cât fusese lovită, dusă la secția de poliție, apoi, laolaltă cu alte sute ca ea, în hangarul unde se chirceau pe pardoseala de beton, avusese sentimentul că lumea aceea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Hristos ? întrebă Maca. La auzul numelui Mântuitorului, ceva se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-a luat moaștele cu el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dat Palatul Moștenirii Universale. Doamnei Li - Palatul Păcii Eterne, doamnei Mei - Palatul Milei Profunde, iar doamnei Hui - Palatul Fericirii Îndelungate. — Și lui Soo? Doamna Soo a fost trimisă înapoi la părinții ei, în sud. Sănătatea ei necesită îngrijire. Palatul Plăcutei Străluciri a Soarelui îi este rezervat pentru momentul când se va întoarce. — De ce palatele celorlalte doamne sunt situate toate în partea de est a Orașului Interzis? Cine altcineva în afară de mine locuiește în partea de vest? — Sunteți singura care locuiește în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestății Sale. Cât timp trebuie să aștept? O să am vreodată ocazia? De ce nu am nici o veste de la eunucul-șef Shim? Au trecut șapte săptămâni de când am intrat în Palatul Frumuseții Esențiale. Nu mă mai uit la acoperișurile smălțuite în galben. Strălucirea lor s-a ofilit în ochii mei. Sarcina de a-mi alege rochiile dimineața mă plictisește până la lacrimi. Îmi dau seama încă din zori că o să mă gătesc doar ca să nu mă vadă nimeni. Nici măcar eunucii și doamnele de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care se trezește în gura leului“ cu „peștele care ajunge în plasa pescarului“. Înainte de a avea Curtea ocazia să raporteze că a avut loc un „accident“ și că actorul trebuie să fie pedepsit, eu l-am lăudat pe Chen pentru strălucirea sa. Bineînțeles că nimeni nu a menționat modificarea versurilor. În amintirea bunătății mele, artistul a hotărât să păstreze pentru totdeauna în textul său noul vers. În opera Sala Yu-Tang de astăzi veți găsi „peștele care ajunge în plasa pescarului“ în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
curând va fi o revoltă la scară națională. Nuharoo își scoase colierul, brățările și acele de păr: — Majestatea Voastră, vă aparțin de acum înainte. Vindeți-le la licitație pentru ca țăranii să poată avea ce să mănânce, spuse ea cu o strălucire nobilă pe chip. Mi-am dat seama că Hsien Feng nu vrea să-i rănească sentimentele. O rugă pe Nuharoo să-și păstreze lucrurile. Apoi se întoarse spre mine: — Ce ai face în locul meu? Mi-am adus aminte o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
face orice pentru a-și vedea soția fericită. An-te-hai se oferă să se strecoare afară din Jehol și să o contacteze pe sora mea. Peste o săptămână, dis-de-dimineață, Rong se află lângă mine. Burta ei e cât un lampion, o strălucire sănătoasă i se oglindește pe chip. Ne aruncăm una în brațele celeilalte și plângem. Rong îmi spune că a reușit în misiunea ei. — La început, Su Shun nu a vrut să ne lase să intrăm, evocă ea. Ch’un era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Kung, care și-a dat seama că subestimase influența lui Su Shun. Tăcerea și respingerea nu numai că ne-au pus într-o situație jenantă, dar au distrus și sincronizarea evenimentelor - victoria noastră asupra lui Su Shun își pierduse din strălucire. Oamenilor le părea rău pentru subaltern. Au început să sosească, din toate colțurile Chinei, comentarii compătimitoare, ceea ce ar fi putut foarte bine să ducă la o revoltă. Știam că va trebui să acționăm. Trebuia să ne repliem și să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hsien Feng, de parcă aș fi deja moartă și îngropată înăuntru - așa cum voia Su Shun, așa cum Majestatea Sa aproape că a ordonat, așa cum s-ar putea să fi fost viața mea. Acesta va fi locul meu de odihnă veșnică, departe de strălucirea soarelui, departe de primăvară, departe de Tung Chih și de Yung Lu. Ar trebui să vărs lacrimi. Asta se așteaptă de la o împărăteasă. De asta am fost lăsată singură. Însă nu am lacrimi. Dacă aș avea, ele ar fi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e Elisa. Ea mi-a arătat cum merg lucrurile toată săptămâna. Și Elisa, ea e Penelope, cea mai bună prietenă a mea. —Mamă, super inel! spuse Elisa, Înșfăcând mâna stângă a Penelopei În loc de dreapta și pipăindu-i Încet piatra uriașă. Strălucirea diamantului e, cum să zic, orbitoare! De fapt, Penelope afișase inelul „purtabil“ și m-am Întrebat ce părere ar fi avut Elisa despre celălalt. —Mulțumesc, spuse Penelope, În mod evident Încântată. Tocmai m-am logodit acum... Dar Înainte să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mă puteam abține. Mi se pare un lucru foarte util, fie că lucrezi sau nu Într-un bar. Nu știu. Ar fi drăguț să știi să pregătești o băutură decentă sau chestii de-astea. Știi? Zâmbi pentru prima oară, o strălucire de câțiva megawați dintr-o ureche Într-alta și m-am gândit că s-ar putea ca viața mea să se sfârșească dacă se va opri. Nu, nu e de barmani, ci de patiseri, a spus el. Nu era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
program Uvertura la operă "Le nozze di Figaro" și Concertul în la major pentru vioară și orchestră de W.A. Mozart. Simpozionul de-a doua zi a fost consacrat temei centrale a festivalului creația celor trei compozitori ce au dat strălucire numelui Mozart - Leopold, Wolfgang Amadeus și Franz Xaver. În paralel s-a desfășurat concursul tinerilor interpreți, mai exact al celor 31 de duo-uri vioară/pian, având ca piesa obligatorie - în prima etapă - Sonata în sol major KV 301 de
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]