9,918 matches
-
RX convenționale; 2.2. A explica operarea modurilor de emisie RX, continuu sau pulsatoriu; 2.3. A explica beneficiile tubului RX controlat de grilă când se utilizează fascicule pulsatorii; 2.4. A explica "road mapping"; 2.5. A explica integrarea temporală și beneficiile acesteia în calitatea imaginii; 2.6. A analiza schimbările în debitul dozei când se variază distanță de la intensificatorul de imagine la pacient. (3) Mărimi dozimetrice specifice pentru radiologia interventionala. ... 3.1. A defini produsul doză - suprafață (PDS) și
NORMA din 4 martie 2002 privind radioprotectia persoanelor în cazul expunerilor medicale la radiatii ionizante. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147129_a_148458]
-
ar fi prevăzut că termenul de 5 ani începe să curgă de la data intrării în vigoare a reglementării, incontestabil, aceasta s-ar fi circumscris principiului constituțional al neretroactivității legii. În absența unei atare prevederi, reglementarea în cauză își extinde domeniul temporal de incidența și asupra perioadei anterioare datei intrării sale în vigoare, având deci caracter retroactiv. O atare concluzie este îndreptățită a fortiori de formulă redacționala a art. 45 alin. 1 din Legea nr. 84/1998 , potrivit căreia decăderea titularului din
DECIZIE nr. 279 din 29 octombrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146567_a_147896]
-
drepturile conferite de marcă poate fi solicitată oricând în cursul duratei de protecție a mărcii, urmând a fi dispusă dacă marca a fost lăsată în nelucrare, fără motive justificate, o perioadă neîntreruptă de 5 ani. Acestea fiind exigențele de ordin temporal prevăzute de text, a considera că perioada de 5 ani, care impune și justifica sancțiunea, începe să curgă de la data intrării în vigoare a noii reglementări, înseamnă a adăuga la text, ceea ce instanța ordinară nu este abilitata să facă nici măcar
DECIZIE nr. 279 din 29 octombrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146567_a_147896]
-
unor strategii diferite (Thomas G., 1977; Salade D., 1982, 1997; Neacșu I., 1990, 1999). Metodele și tehnicile de predare-evaluare îngăduie o anumită clasificare, dacă plecăm de la două repere principale: 1. cantitatea de informație sau experiența încorporabilă de către studenți; 2. axa temporală la care se raportează verificarea. În funcție de cantitatea de informație sau experiență încorporabilă de către studenți, analiștii au stabilit două tipuri: 1. evaluare parțială, în care se verifică elemente cognitive sau comportamentale secvențiale (prin ascultarea curentă, extemporale, probe practice curente); 2. evaluarea
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
tipuri: 1. evaluare parțială, în care se verifică elemente cognitive sau comportamentale secvențiale (prin ascultarea curentă, extemporale, probe practice curente); 2. evaluarea globală, în care se verifică o cantitate mare de cunoștințe și deprinderi obținute prin cumulare (examene). Din perspectivă temporală, putem identifica: Evaluarea inițială este acea evaluare care se efectuează la începutul unui program de instruire (prin teste docimologice, concursuri, etc.) și este menită să stabilească starea sistemului sau acțiunii evaluate, condițiile în care aceasta se poate integra în programul
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
performanțe satisfăcătoare și a îndeplinirii unor activități economice pe baza resurselor materiale și umane. În acest context se consideră două dimensiuni ale activității manageriale: * dimensiunea economică, în sensul că managerii răspund de organizații și activitățile lor economice (spre deosebire de administratori); * dimensiunea temporală, luând în considerare timpul, dimensiune prezentă în sistemele manageriale de luare a deciziilor, în impactul unei decizii asupra prezentului și viitorului pe termen scurt, mediu și lung. H. Mintzberg, în studiile sale asupra evoluției caracteristicilor formelor de organizare, afirmă că
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
se prezintă într-un număr de cinci și anume: a. Funcția de previziune ce constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei, precum și resursele și principalele mijloace necesare realizării lor. Prognozele acoperă un orizont temporal de minim 10 ani, în timp ce planurile cuprind perioade între o lună și 5 ani și se referă la obiectivele fundamentale ale firmei, dar și la principalele resurse necesare a fi mobilizate. b. Funcția de organizare ce reprezintă ansamblul proceselor de
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
ordinea? Dar un eventual răspuns la această întrebare ar fi unul incomplet fără clarificarea înțelesului conceptului adiacent, acela de ordine mondială. Utilizat în contextul ordinii, cuvântul mondial nu trebuie înțeles în sensul său absolut, acesta având limitele sale spațiale și temporale. De regulă, în literatura de specialitate, referindu-se la ordine, termenul mondială se limitează la epoca modernă, avându-și originea în perioada lungului secol al XVI-lea1, deseori asociat cu războaiele italiene (1494-1529) și Pacea de la Wesfalia (1648), și care intră
Ordinea mondială concepte şi perspective. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1531]
-
referim și la dificultățile de dezvoltare a învățării în cazul patologiei, a nedezvoltării limbajului. Studiile anatomo-patologice medicale indică leziuni ale ariilor corticale, în principal ale ariei auditive primare, ale ariei verbo-motore și ale ariilor de asociații, localizate în cortexul parietal, temporal superior, regiuni unde are loc perceperea și diferențierea calității sunetelor, dar și interpretarea semnificației concrete a sunetelor, cuvintelor și propozițiilor. Multe sunt cauzele sindroamelor dismaturative care duc la întârzieri în apariția și dezvoltarea vorbirii și a limbajului. Dificultățile de recepție
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
a face față solicitărilor programei pentru preșcolari se datorează în primul rând slabei dezvoltări a motricității, la foarte mulți constatându-se o inabilitate manuală, mișcări ale mâinilor intens necoordonate dominanța lateralității nestabilizată, dezorganizarea funcției vizual-motorie, greutăți în organizarea și percepția temporală a relațiilor spațiale. La acestea se mai adaugă vocabularul extrem de redus, care depășește adesea nivelul limbajul rudimentar și tulburări de comportament. Decalajele semnalate la intrarea copiilor în etapa învățământului preșcolar explică, în parte, defectele ulterioare de pronunție, tulburări de vorbire
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
grevează și aspectul semantic și de structură al ideilor. Incoerența este alimentată de imobilitatea structurilor verbale dar și de tulburările de articulare, dislalice, de ritm sau de lipsa omogenității în lateralizare, stângăcia însoțită de o lateralizare încrucișată, de tulburări spațio temporale, care la rândul lor sunt condiționate de afecțiuni corticale ereditare și foarte rar de didactogeniile concretizate într-o metodologie instructiv-educativă neadecvată. Precizez că în cazul lateralizării, criteriul după care se stabilizează emisfera dominantă este în funcție de organizarea funcțională între sistemele aferente
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
poate situa în timp (pronunțarea) și nici în spațiu (scrisul). În cadrul silabelor face inversiuni, demonstrând incapacitatea de a recunoaște ordinea consecutivă a literelor, iar în cuvinte face inversări de silabe ca urmare a faptului că nu poate transpune o relație temporală în una spațială, cauza fiind aceeași, tulburări de organizare spațio temporală și ale analizei și sintezei corticale. Distorsiunile privind omisiunile și substituirile de litere, silabe, mai ales cele finale ale cuvintelor (cum ar fi: che-chi, ghe-ghi, ce ci, ge-gi) diftongi
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
sau neadecvați la structura psihică a subiectului, a insuficiențelor în dezvoltarea psihică și a personalității, a modificărilor morfo-funcționale de la nivelul sistemului nervos central”. Se mai menționează că ele se datorează „deteriorării unor funcții din cadrul sistemului psihic uman, a deficiențelor spațio temporale, a psihomotricității, a unor condiții cu caracter genetic, a nedezvoltării vorbirii sau a deteriorării ei”. Fenomenul este amplu și implică metode de cercetare ca: conlucrarea cu învățătorul (educatorul) și familia; anamneză medico-psiho-pedagogică; experimentul pe grupe de vârstă și clasă; analiza
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
dificultăți de discriminare și recunoaștere a semnelor grafice, ceea ce amintește de cecitatea verbală. Dislexia-disgrafia de evoluție se integrează în patologia centrală a limbajului prin dificultățile de analiză temporospațială și de a opera transferul simbolic dintr-o serie spațială într una temporală și invers. Și cu cât acest mecanism mintal, afectiv voluntar este mai slab la intelectul de limită și la cel mai lezat al deficientului mintal, cu atât structurile, calitatea și performanțele lexico grafice sunt mai dificile, uneori imposibile. La aceștia
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
plural, pe care-l atribuie substantivului elevi, de exemplu, prin intermediul acestui cuvânt, și în opoziție cu dezinența Ø de la singular: elev + Ø. Orice activitate de comunicare lingvistică implică intersectarea a două axe1: emițător-receptor și cod-referent între anumite coordonate spațiale și temporale. Organizarea textului lingvistic reflectă și asigură înscrierea mesajului între aceste coordonate deictice prin desfășurarea unei dinamici specifice, variabilă de la o limbă la alta, a conținutului semantic al cuvintelor, concomitent cu modificări ale planului expresiei și prin intermediul specializării unor clase de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vâna), care denumește și semnifică totodată prin relația de solidaritate dintre trei unități inferioare, indivizibile, purtătoare fiecare de sensuri diferite dar condiționând sensul fiecăruia și sensul global: morfemele vân+a+u. Pe de altă parte, morfemul -aeste impus de coordonata temporală a situației de comunicare, morfemul -u, de funcționarea ca predicat a termenului-verb intrat într-o relație de interdependență cu un subiect caracterizat prin pluralitate: ei, vânătorii etc. Morfemul vânintroduce în ansamblul semantic al textului un sens autonom față de situația de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitiv-dativ’: lupte(i)). În interiorul categoriei gramaticale a cazului, dezinența -ă determină sincretismul nominativ-acuzativ singular (fată, casă etc.), așa cum dezinența -e determină sincretismul genitiv-dativ (unei case, fete etc.). Acuzativul, apoi, adună sub aceeași dezinență sensuri funcțional-sintactice diferite: obiectual, agent, instrumental, locativ, temporal, sociativ etc. (Văd o fată, Merg cu o fată, Este iubit de o fată, Merge la școală etc.). Morfeme liberetc "Morfeme libere" Morfemele libere caracterizează flexiunea analitică; sub aspect fonetic ele rămân exterioare morfemului rădăcină. Unele dintre ele sunt chiar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
părea cum că natura/Toată mintea ei și-a pus/Decât orișice păpușă/Să te facă mai presus.” (M. Eminescu, I, p. 100); • circumstanțial, spațial: „Intru în munte. O poartă de piatră/âncet s-a închis.” (L.Blaga, p. 140), temporal: „De-un veac el șede astfel - de moarte - uitat, bătrân.” (M.Eminescu, I, p. 93), modal: „Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,/Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit” (Idem, p. 107), de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au ca trăsătură comună o anumită proprietate a obiectelor lumii extralingvistice, iar constituenții seriilor, variante de realizare a acestor proprietăți: formă (rotund, pătrat, oval etc.), greutate (greu, ușor), dimensiuni spațiale (lung, scurt; lat, îngust; larg, strâmt; înalt, scund etc.) sau temporale (vechi, nou, bătrân, tânăr), culoare (verde, alb, albastru, galben etc.) ș.a.m.d. Însușirea exprimată de adjective se actualizează prin intermediul substantivelor. În funcție de specificul interpretării lingvistice a realității ontologice, sfera semantică a adjectivului prezintă diferite grade de deschidere, concretizate în posibilitățile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apreciativă) A. Conținutul categorial al intensității obiective rezultă din interpretarea lingvistică a raportului dintre două sau mai multe obiecte din punctul de vedere al manifestării unei însușiri comune sau din interpretarea unui obiect din perspectiva aceleiași însușiri, situată între coordonate temporale și spațiale diferite. Deosebirile de manifestare a intensității însușirilor exprimate de adjective se concretizează printr-un proces de comparație, desfășurat explicit în structura sintactică a textului: „Mai verosimil decât adevărul/e câteodată un vis.” (L. Blaga, p. 277) sau rămas
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o arată soarele:/pe cale veche o minune nouă, curcubeul ce sare din rouă” (L. Blaga, p. 279); • complement, indirect: „Tu din tânăr precum ești/Tot mereu întinerești” (M. Eminescu, I, p. 123), comparativ: „E mai mult galbenă decât albă”; • circumstanțial, temporal: „ - Încă de mic/ Te cunoșteam pe tine” (M. Eminescu, I, p.175), cauzal: „De grăbit ce era, a plecat fără să mai treacă pe la mine.”, limitativ (referențial): „De glumeț, glumeț era moș Nichifor.” (I. Creangă, p. 99) Prin intermediul relației de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p. 51), „O mag, de zile vecinic, la tine am venit,/Dă-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit.” (Ibidem, p. 93), „Traiul lumii, dragă tată,/ Cine vor, aceia lese-l.” (Ibidem, p. 102) Opoziția spațială sau temporală se anulează, convertindu-se în identitate, în conținutul semantic al pronumelui același, care este un pronume de identitate. Pronumele de identitate exprimă identitatea cu sine a „obiectului” denumit de substantivul pe care-l substituie: „Poate fiecare vorbă sună diferit în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au căutat și-au vrut să-l născocească.” (T. Arghezi, I, p.101), „Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?” (M. Eminescu, I, p. 115); • complement corelativ (sociativ): L-am văzut cu cine merge el de obicei.; • circumstanțial (temporal, spațial, cauzal, condițional); „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă/Prin care trece albă regina nopții moartă.” (M. Eminescu, I, p. 69), „M-a fermecat cu vro scânteie/Din clipa-n care ne văzum?” (Ibidem, p. 208
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticală a timpului este, în structura și funcționarea limbilor indoeuropene, o categorie verbală prin excelență. Lingvistica (și limba) germană reflectă acest raport strâns, definitoriu pentru identitatea specifică a verbului, și prin termenul care denumește această parte de vorbire: Zeitwort (’cuvânt temporal’). Expresia lingvistică a protagoniștilor (locutorul: originea și interlocutorul: destinația mesajului) este reprezentată de conținutul, lexical și gramatical deopotrivă, concret al pronumelui personal (eu, tu) și de conținutul gramatical, abstract, al categoriei gramaticale persoană. Categoria gramaticală a persoanei, prezentă și la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt exprimate de verb: „Fiecine cum i-a vrerea despre fete samă deie-și.”, „Gândea lucruri de cari nu-și da seama.” (M. Eminescu) etc. Spre deosebire de verb, locuțiunile verbale pot reprezenta, în structura lor semantică, valori aspectuale, indiferent de forma temporală sub care se prezintă. Locuțiunea a da în clocot, de exemplu, exprimă aspectul incoativ în raport cu a clocoti, verb durativ. B. CLASE SEMANTICETC "B. CLASE SEMANTICE" Component al vocabularului, condiționat - în diferite grade - în funcționarea sa în sistemul gramatical de poziția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]