6,704 matches
-
La 13:00 "Forță Avansată" a lui Kondo și "Forță de Avantgardă" a lui Abe împreună s-au îndreaptat direct spre ultima poziție raportată ale portavioanelor americane, mărind viteza pentru a încerca să-i intercepteze în raza de acțiune ale tunurilor de pe navă. Portavioanele avariate "Zuihō" și "Shōkaku", cu Nagumo încă la bord, s-au retras din zona de luptă, lăsându-i contraamiralului Kakuji Kakuta comandă forțelor aeriene de pe portavioanele "Zuikaku" și "Junyō". La ora 13:06, "Junyō" a lansat cel
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
este denumirea uzuală din anii 1930 până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a desemna un crucișător, având ca armă principală tunuri cu calibru peste 155mm, până la 203mm, conform "Tratatului naval de la Londra (1930)", un deplasament de peste 1.850 de tone engleze (de 1016 kg) și sub 10.000 de tone conform "Tratatului de la Washington (1922)". Dacă distincția între crucișător greu și
Crucișător greu () [Corola-website/Science/331754_a_333083]
-
000 de tone conform "Tratatului de la Washington (1922)". Dacă distincția între crucișător greu și crucișător ușor a fost mult timp clar, apariția după 1935, a „crucișătoarelor ușoare mari", cu un deplasament de peste 10.000 de tone și înarmate cu zece-cincisprezece tunuri de 152 sau 155 mm, trăgând de la 8 până la 10 lovituri pe minut, cu un blindaj de peste 100 mm, a contribuit serios la apariția unor confuzii la această categorie de nave. Rolul unui crucișător greu era de a acționa în
Crucișător greu () [Corola-website/Science/331754_a_333083]
-
data izbucnirii Primului Război Mondial în 1914 scorul privind cuirasatele mari era de 22:16 în favoarea britanicilor. De aici însă britanicii au câștigat treptat avans, pentru că aveau capacitate mai mare construire a navelor. În pofida acestora, navele germane erau mai bune calitativ, aveau tunuri mai precise și mai tari, navele aveau blindaj mai puternic, mai compartimentate (pentru a izola ermetic locul unei eventuale lovituri). Un alt avantaj al navelor germane era faptul că față de lungimea lor, în comparație cu navele britanice erau mai late, ceea ce permitea
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
navele aveau blindaj mai puternic, mai compartimentate (pentru a izola ermetic locul unei eventuale lovituri). Un alt avantaj al navelor germane era faptul că față de lungimea lor, în comparație cu navele britanice erau mai late, ceea ce permitea o precizie mai mare a tunurilor de la bord. Lățimea mai mare cerea o putere mai mare a motoarelor care propulsau navele, ca să nu fie mai lente decât inamicii, acest fapt având ca rezultat scăderea razei de acțiune a navelor germane, dar flota germană nu era destinată
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
mai mare a motoarelor care propulsau navele, ca să nu fie mai lente decât inamicii, acest fapt având ca rezultat scăderea razei de acțiune a navelor germane, dar flota germană nu era destinată să opereze pe mările îndepărtate. Navele britanice aveau tunuri de calibru mai mare, dar în luptă s-a dovedit, că acest lucru nu contează atât de mult, cele mai importante fiind protecția navelor și precizia tunurilor. La începutul războiului aceste detalii nu erau cunoscute, flota britanică fiind recunoscută ca
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
flota germană nu era destinată să opereze pe mările îndepărtate. Navele britanice aveau tunuri de calibru mai mare, dar în luptă s-a dovedit, că acest lucru nu contează atât de mult, cele mai importante fiind protecția navelor și precizia tunurilor. La începutul războiului aceste detalii nu erau cunoscute, flota britanică fiind recunoscută ca cea mai bună. Încă din 1914 au avut loc mai multe ciocniri mici între flota britanică și cea germană, în care s-au implicat în principal mici
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
de Burgundia cu trupele sale ar fi atacat rapid înainte de sosirea trupelor lui Overkirk și ale lui Argyll - armata franceză ar fi putut câștiga cu ușurință. Francezii au pierdut în această luptă 15000 de oameni (8000 prizonieri) și 25 de tunuri, aliații 3000 de oameni. Trupele franceze s-au repliat la Gent. S-a discutat mult despre cine a fost adevăratul învingător al bătăliei. Adversarii Ducelui de Marlborough au spus că victoria s-a datorat intervenției prințului Eugen. Este cert faptul
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
5.500 m, o distanță suficient de mare, pentru a determina artileriștii să aștepte până când proiectilele ajung la țintă, înainte de a aplica corecții pentru următoarea salvă. O problemă legată de aceste corecții a fost că stropii de la proiectilele provenite de la tunuri mai mici aveau tendința de a acoperi cu stropii lor stropii tunurilor de mare calibru (adică locul de impact alproiectilelor). Fie tunurile de calibru mic trebuiau să oprească focul, așteptând ca proiectilele de la tunurile cu calibrul mai mare să cadă
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
să aștepte până când proiectilele ajung la țintă, înainte de a aplica corecții pentru următoarea salvă. O problemă legată de aceste corecții a fost că stropii de la proiectilele provenite de la tunuri mai mici aveau tendința de a acoperi cu stropii lor stropii tunurilor de mare calibru (adică locul de impact alproiectilelor). Fie tunurile de calibru mic trebuiau să oprească focul, așteptând ca proiectilele de la tunurile cu calibrul mai mare să cadă, astfel pierzându-se avantajul cadenței mai mari ale tunurilor cu calibrul mai
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
corecții pentru următoarea salvă. O problemă legată de aceste corecții a fost că stropii de la proiectilele provenite de la tunuri mai mici aveau tendința de a acoperi cu stropii lor stropii tunurilor de mare calibru (adică locul de impact alproiectilelor). Fie tunurile de calibru mic trebuiau să oprească focul, așteptând ca proiectilele de la tunurile cu calibrul mai mare să cadă, astfel pierzându-se avantajul cadenței mai mari ale tunurilor cu calibrul mai mic, fie să tragă cu tunuri de toate calibrele, dar
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
că stropii de la proiectilele provenite de la tunuri mai mici aveau tendința de a acoperi cu stropii lor stropii tunurilor de mare calibru (adică locul de impact alproiectilelor). Fie tunurile de calibru mic trebuiau să oprească focul, așteptând ca proiectilele de la tunurile cu calibrul mai mare să cadă, astfel pierzându-se avantajul cadenței mai mari ale tunurilor cu calibrul mai mic, fie să tragă cu tunuri de toate calibrele, dar atunci corecțiile nu se puteau face corespunzător, făcând astfel tragerea imprecisă. O
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
stropii lor stropii tunurilor de mare calibru (adică locul de impact alproiectilelor). Fie tunurile de calibru mic trebuiau să oprească focul, așteptând ca proiectilele de la tunurile cu calibrul mai mare să cadă, astfel pierzându-se avantajul cadenței mai mari ale tunurilor cu calibrul mai mic, fie să tragă cu tunuri de toate calibrele, dar atunci corecțiile nu se puteau face corespunzător, făcând astfel tragerea imprecisă. O altă problemă a fost că torpilele cu rază lungă de acțiune era de așteptat să
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
de impact alproiectilelor). Fie tunurile de calibru mic trebuiau să oprească focul, așteptând ca proiectilele de la tunurile cu calibrul mai mare să cadă, astfel pierzându-se avantajul cadenței mai mari ale tunurilor cu calibrul mai mic, fie să tragă cu tunuri de toate calibrele, dar atunci corecțiile nu se puteau face corespunzător, făcând astfel tragerea imprecisă. O altă problemă a fost că torpilele cu rază lungă de acțiune era de așteptat să fie în curând puse în serviciu, acestea descurajând navele
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
imprecisă. O altă problemă a fost că torpilele cu rază lungă de acțiune era de așteptat să fie în curând puse în serviciu, acestea descurajând navele să se apropie unele de altele, astfel folosindu-se de avantajul cadenței mari a tunurilor cu calibru mai mic. Menținerea distanței mari între nave evita în general amenințarea din partea torpilelor și consolida și mai mult nevoia de tunuri grele, și toate cu același calibru pentru a reduce neplăcerile provocate de folosirea mai multor tipuri de
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
acestea descurajând navele să se apropie unele de altele, astfel folosindu-se de avantajul cadenței mari a tunurilor cu calibru mai mic. Menținerea distanței mari între nave evita în general amenințarea din partea torpilelor și consolida și mai mult nevoia de tunuri grele, și toate cu același calibru pentru a reduce neplăcerile provocate de folosirea mai multor tipuri de muniție. În 1903, proiectantul naval italian Vittorio Cuniberti a formulat pentru prima dată conceptul unui cuirasat, având toate tunurile de mare calibru. Deoarece
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
mai mult nevoia de tunuri grele, și toate cu același calibru pentru a reduce neplăcerile provocate de folosirea mai multor tipuri de muniție. În 1903, proiectantul naval italian Vittorio Cuniberti a formulat pentru prima dată conceptul unui cuirasat, având toate tunurile de mare calibru. Deoarece Marina italiană nu a pus în aplicare ideile sale, Cuniberti a scris un articol în "Jane's Fighting Ships", pledând în favoarea conceptului său. El a propus un viitor cuirasat britanic „ideal" de 17.000 de tone
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
pus în aplicare ideile sale, Cuniberti a scris un articol în "Jane's Fighting Ships", pledând în favoarea conceptului său. El a propus un viitor cuirasat britanic „ideal" de 17.000 de tone, cu armamentul principal format dintr-o duzină de tunuri de 12 țoli, dispuse în opt turele, cuirasă(blindaj) de 12 țoli, și o viteză de 44 km/h (24 de noduri). Royal Navy (RN), Marina Imperială Japoneză și United States Navy (Marina Statelor Unite) au recunoscut toate aceste probleme înainte de
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
24 de noduri). Royal Navy (RN), Marina Imperială Japoneză și United States Navy (Marina Statelor Unite) au recunoscut toate aceste probleme înainte de 1905. Royal Navy a modificat proiectul cuirasatelor din "clasa Lord Nelson", propunând, ca în loc să se monteze ca armament secundar tunuri de 234 mm (9,2 țoli), care aveau o bătaie mai lungă decât tunurile de 152 mm (6 țoli) de pe navele mai vechi, să înarmeze această clasă de cuirasate doar cu tunuri de 12 țoli, idee care a fost respinsă
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
Statelor Unite) au recunoscut toate aceste probleme înainte de 1905. Royal Navy a modificat proiectul cuirasatelor din "clasa Lord Nelson", propunând, ca în loc să se monteze ca armament secundar tunuri de 234 mm (9,2 țoli), care aveau o bătaie mai lungă decât tunurile de 152 mm (6 țoli) de pe navele mai vechi, să înarmeze această clasă de cuirasate doar cu tunuri de 12 țoli, idee care a fost respinsă. "Cuirasatul japonez Satsuma" a fost lansat la apă în noiembrie 1906, având toate tunurile
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
propunând, ca în loc să se monteze ca armament secundar tunuri de 234 mm (9,2 țoli), care aveau o bătaie mai lungă decât tunurile de 152 mm (6 țoli) de pe navele mai vechi, să înarmeze această clasă de cuirasate doar cu tunuri de 12 țoli, idee care a fost respinsă. "Cuirasatul japonez Satsuma" a fost lansat la apă în noiembrie 1906, având toate tunurile de mare calibru, cu cinci luni înainte de "HMS Dreadnought", deși lipsa momentană a tunurilor a permis fie echipat
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
tunurile de 152 mm (6 țoli) de pe navele mai vechi, să înarmeze această clasă de cuirasate doar cu tunuri de 12 țoli, idee care a fost respinsă. "Cuirasatul japonez Satsuma" a fost lansat la apă în noiembrie 1906, având toate tunurile de mare calibru, cu cinci luni înainte de "HMS Dreadnought", deși lipsa momentană a tunurilor a permis fie echipat doar cu patru tunuri de 12 inch. Americanii au început lucrările de proiectare al unui cuirasat numai cu tunuri mari aproximativ în
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
de cuirasate doar cu tunuri de 12 țoli, idee care a fost respinsă. "Cuirasatul japonez Satsuma" a fost lansat la apă în noiembrie 1906, având toate tunurile de mare calibru, cu cinci luni înainte de "HMS Dreadnought", deși lipsa momentană a tunurilor a permis fie echipat doar cu patru tunuri de 12 inch. Americanii au început lucrările de proiectare al unui cuirasat numai cu tunuri mari aproximativ în același timp, în 1904, dar progresul a fost încet și cele două cuirasate din
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
idee care a fost respinsă. "Cuirasatul japonez Satsuma" a fost lansat la apă în noiembrie 1906, având toate tunurile de mare calibru, cu cinci luni înainte de "HMS Dreadnought", deși lipsa momentană a tunurilor a permis fie echipat doar cu patru tunuri de 12 inch. Americanii au început lucrările de proiectare al unui cuirasat numai cu tunuri mari aproximativ în același timp, în 1904, dar progresul a fost încet și cele două cuirasate din ’’clasa Carolina de Sud’’ nu au fost comandate
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
1906, având toate tunurile de mare calibru, cu cinci luni înainte de "HMS Dreadnought", deși lipsa momentană a tunurilor a permis fie echipat doar cu patru tunuri de 12 inch. Americanii au început lucrările de proiectare al unui cuirasat numai cu tunuri mari aproximativ în același timp, în 1904, dar progresul a fost încet și cele două cuirasate din ’’clasa Carolina de Sud’’ nu au fost comandate până în martie 1906, la cinci luni după ce ’’HMS Dreadnought’’ a fost terminat, și cu o
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]