6,746 matches
-
Zegrea cu taxiul, Horacsek și Gheretă pe jos. Ultimul păstra În suflet speranța firavă a reîntâlnirii cu farmacistul În „lumea bună” pe care Zorela o cunoștea doar din povestirile lui. Realitatea Întrecea Însă și În acest caz vorbele. 28. Dormise tun și nu visase mai nimic. Adică nimic memorabil. Doar un vis scurt și confuz pe care Îl uitase. Resimțea din plin absența Iolandei. Începea să creadă că ea nu Îi Înregistrase doar visele, ci i le și provocase, i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mine, și asta Îngrijorează. Chiar nímic? Deocamdată, nímic, zice el ca se incurajeze la mine și se nu aștept dégeaba. Și ce fac eu atunci ca se nu pierd timpul? Pindesc un semn de boală, chit de mic. Contează. Senetos tun, la virsta méa, chind atâtea neamuri ori cúnoștințe iau médicament cu pumnu', ori morți de-a binélea, e tisztességtelen sau nem kóser, pentru că trăit aproape la fel, in același loc, dat cádouri la nunți, dus córoane la inmormântări, strígat lózinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dus córoane la inmormântări, strígat lózinci, cóndamnat impérialiști, hórtiști și révizioniști, cónstruit fabrici, úzine și iskolák, adunat pórumb chind țărani díspărut, spus bancuri, beut butoaie de bor și pálinka, și după toate asta se spună cineva la tine che senetos tun! Poți múri de rúșine! Oamenii nu sunt chiar atât de fragili, domnule Húsvágó, interveni doamna Ster, Încântată de verva amară a musafirului ei. În ce vă privește Însă, puțină prudență nu strică... Köszönöm, stimată doamnă, köszönöm, zise domnul Húsvágó cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Columna lui Traian de la Roma, spuse ea. Îți amintești că am văzut-o Împreună, când era asta, În ’81? — Așa e. Aceasta a fost construită ca o imitație explicită a Columnei lui Traian. Metalul provine din o mie două sute de tunuri capturate la Austerlitz. — Doamne, Henry, ești un ghid de călătorie ambulant. — Locul acesta mă interesează În mod special. Imaginea lui reprezintă prima mea amintire. — Cât de veche? Întrebă ea. — Aveam mai puțin de doi ani. Nu se poate, Henry, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceea ce simți pentru mine e iubire sau doar milă? — E iubire, Robert. Iubire și numai iubire. Pentru amândoi, Începe o viață nouă.“ În timp ce cortina se lăsa, sări În picioare și ieși În grabă din sală, Împins ca o ghiulea din tun de explozia aplauzelor. Personalul care stătea fără treabă pe coridoare Îl privi Încremenit În timp ce ieșea În fugă pe ușă, Înainte de a i-o putea deschide. Încă auzind valurile de aplauze Înăbușite, Își recuperă pălăria și paltonul de la garderobă și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
domnul Robin, dacă ar fi trăit. Și într-un fel - Doamne! - chiar trăia, da, adică era prezent, babele nu mințiseră. Era chiar un concert la care urmau să ia parte cu toții. În vreme ce el își chițcăia pedalele acustice și-și regla tunurile de fum, cele două doamne tăiară sufrageria, împingînd la un soi de car alegoric, o imensă fotografie înrămată de-a lui Robin, jumătate pe jumătate de metru, fotografie pe care o urcară pe masă, proptind-o cu o prăjină. Deci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
va învăța cum se cuvine Instalațiile electrice, o lună, două, Doru va rămâne radiat dintre membrii activi ai bandei de balerini și bijutieri ai IF-ului. Bandă strâmtorată. Încropită, mai mult, numai din el... Mai dădu Iarba Fiarelor un singur tun, acoperit de Arvinte, spărgând, în noaptea de 12 aprilie, fețele ursuze, verde-închis, cărnoase, a două seifuri din mărunta unitate C.E.C din Calea 292 DANIEL BĂNULESCU - Cum, mă?... Și zicea el "cînd am fost mic"? Că "mămica mea"?... Și așa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din afara dormitorului, l-a auzit pe bărbat vorbind. Da, e o cameră grozavă. Ce mama naibii, a fost decorată în stil feng shui! Ba are chiar și o terasă micuță, ceea ce în New York nu mai găsești nici să tragi cu tunul, a bubuit el. Julia a rămas în umbră, în spatele ușii, curioasă să afle cu cine vorbea James. Și tu cum ți-ai petrecut ziua? De fapt, stai, că la tine e încă devreme, nu? a continuat el. OK, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ecou dinspre Rank Charm School În gesturile ei rafinate și În căutătura obraznică. S-a ridicat și le-a zîmbit domnișoarelor de onoare, folosindu-se de văl ca să-și usuce obrajii. Avea urme de ac pe brațe, dar părea sănătoasă tun și rîse cînd domnișoarele de onoare Îi traseră pe mîini rochia de mireasă. Imaginea se mută spre stînga și camera tremură În mîinile nepricepute ale operatorului. Apoi se stabiliză pe trupurile goale a doi bărbați care pătrunseseră În dormitor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ușa apartamentului și se Îndreptă către balcon. Strîngînd ușor portocala Într-o mînă, arătă către cercul de asfalt pîrjolit. — Aș fi vrut să curețe acolo. O să am o discuție cu David Hennessy. Slavă domnului că nu erai În mașină. — Dormeam tun. Era trecut de miezul nopții. — Puteai să fi ațipit cu capul pe volan sau să spionezi vreun cuplu cînd făcea sex. Unora le place să facă sex În mașină, naiba știe de ce. Îmi aruncă portocala și se sprijini de balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Citroën și cineva se strecurase pe locul din spatele meu. — Bobby...! (I-am Împins mîna deoparte, enervat de umorul lui brutal.) Asta-i... — O glumă urîtă? (Chicoti În barbă, ca un copil care se bucură de gluma lui preferată.) Charles, dormeai tun. Te angajasem să-mi fii bodyguard. — Credeam că-ți sînt consilier literar. Nu trebuia să apari la zece? — Treburi presante. Se-ntîmplă tot soiul de lucruri. Ia zi-mi, ce visai? — Un fel de... furtună de foc. Iahturile din port erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Bogdan Suceavă - Venea din timpul diez Cătălin Mihuleac - Ratarea unui setter Veronica A. Cara - Petrecere cu mama Petre Barbu - Blazare Silviu Gherman - Scurta și plictisitoarea viață a lui Kjus Sorin Stoica - O limbă comună Filip Florian - Degete mici Dumitru Ungureanu - Tunul filozoafei Adrian Buz - Zidul moale Mircea Gheorghe - Partida de canastă Tudor Călin Zarojanu - Sfârșitul lumii Liviu Bleoca - Erotikon Cecilia Ștefănescu - Legături bolnăvicioase Paul Cernat, Andrei Ungureanu - Războiul fluturilor Cătălin Lazurca - Celebrul animal Dan Lungu - Băieți de gașcă Lucian Dan Teodorovici
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
oameni, da. Am băut până la fund paharul. Chiar dacă-mi vei spune din nou că am fost prudent cu viața mea... ― Știai, Galilei, că Ignațiu de Loyola a râvnit întîi gloria militară? A fost rănit la picior de o schijă de tun. Și, în loc să fie cavaler castilian, a devenit cavaler al lui Christos. Era unica armată în care se putea înrola chiar și șchiop. ― Și ce demonstrează asta? ― Că pentru unii, realmente, pământul nu se învîrtește. XXIX ― Aseară, umblam prin pădure, era
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
greu la început. Venise luna lui cuptor, soarele ardea nemilos pielea zidarilor. Cărau pe scările de lemn pietrișul, despuiați până la brâu, strigau la muierile și copiii de le ajutau, venea noaptea, cădeau răpuși de oboseală pe grămezile de nisip, dormeau tun până dimineața și, când răsărea soarele, se spălau la pompă cu apă rece și o luau de la cap. Făcea treabă și negustorul. Pe la zece, oamenii trimiteau băieții după rachiu, tăiau roșii, le sărau, le amestecau cu castraveți în blidele lor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tu vrei să mă nenorocesc, mă? Haide mai bine să numărăm pâinile, că s-a făcut târziu... Nici nu știu cum s-a urcat pe capra căruței. A dat în cal, -la lovit de două ori cu biciul. A plecat ca din tun. Scăpărau copitele iepei, nu altceva. De băut, nu mai băuse de la Crăciun Mielu. S-a oprit tocmai la gară, la o cârciumă care atunci își ridicase obloanele. Negustorul stropea dușumelele cu un maț de cauciuc. A dat bună dimineața și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu se mișca de lângă pat: - Cum e, mă puișorule? îl întreba când deschidea ochii. 308 Pungașul avea o privire împăienjenită, tulbure. Abia vorbea de durere. Codoșul se ducea după doctor: - Scapă, mînca-ți-aș ochii? - Scapă, n-avea nici o grijă, e sănătos tun. Se mai înveselea ăl bătrân. Îi aducea vin negru, puterea ursului: - Ia, Paraschive, ia, nenică... Șutul se dezmeticise după aia. - Te doare? îl întrebase Gheorghe. - Nițel mă mai ține în spate, dar nu-i nimic. Mă fac eu bine... Privea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să se aplece spre el În clipa când se ridică. El se folosește de acest răgaz pentru a-i Înapoia hârtia, pe care prințesa o ascunde În manșon, ca o fetiță, ca eroina din foburgul Saint-Antoine, care a făcut ca tunul să tragă Împotriva lui Ludovic al XIV-lea. El se tot Încăpățânează să nu creadă, dar un fulger i-a străbătut masca și ea vede bine acest lucru: „Voi fi Întotdeauna supus - spune el - voinței Voastre”. Acesta nu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sărutat-o, i-a ținut mult timp obrazul lipit de al său, iar prințesa a avut Îndrăzneala de a-i spune: „Sunteți precum maimuțele care-și sufocă puii cu mângâierile lor”. Cuvinte care făceau, prin curaj, cât celebra lovitură de tun! Domnișoara, cuprinsă de neliniște, a luat hotărârea de a nu mai apărea la curte. Ei bine, tocmai Lauzun a Împins-o Înapoi, spunându-i că era rău să se țină atât de mult timp departe de rege! Când Îl Întâlnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
strâns de gât În urletele mulțimii care va striga: „Trăiască Fitecine! Moarte seniorilor!”. Porți crucea Sfântului Andrei?... Intră fără nici o teamă În Paris: aici domnește Ionică Fără Frică. Porți cumva cocarda tricoloră?... Șterge-o!... Marsilia te-ar ucide, căci ultimele tunuri de la Waterloo ne-au adus moartea și pe vechii Bourboni! Din ce motiv ar fi toaleta Întotdeauna cel mai elocvent dintre stiluri, dacă nu l-ar reprezenta cu adevărat pe om În ansamblul lui, pe om cu opiniile lui politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fost o zi demnă de a fi ținută minte și cu care Abu-l-Hassan s-ar fi putut făli, deoarece eroul zilei, acționând la porunca sa, izbutise să semene panica în tabăra regelui creștin, care fugi spre Córdoba, lăsând în urma sa tunuri, muniții, o mare cantitate de făină, dar și sute de morți și de prizonieri. Era însă, fără îndoială, prea târziu. Când vestea cea mare ajunse la Granada, revolta se pornise deja: Boabdil, fiul Fatimei, izbutise să fugă din turnul Comarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nerăbdare luptele pe care le duceau cu eroism alți prinți din familia regală a Nasrizilor. O pildă grăitoare revenea în toate discuțiile purtate de partizanii războiului: aceea a Bastei, cetate musulmană aflată la răsărit de Granada, încercuită și bombardată cu tunurile de mai bine de cinci luni de către rumi. Regii creștini - fie ca Domnul să dărâme ce au construit și să clădească la loc ce au dărâmat! - înălțaseră turnuri din lemn în fața incintei și săpaseră un șanț pentru a-i împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acele dezbateri, dar fără a rosti vreodată vreo judecată definitivă. Zece ani mai târziu, cuvintele lui rămâneau lipsite de certitudini. — Puțini oameni îl urmau pe medic pe calea necredinței, însă unele dintre ideile sale îi zdruncinau. Mărturie stă afacerea cu tunul. Parcă ți-am mai povestit-o, nu-i așa? Era spre sfârșitul anului 896. Toate drumurile ce duceau spre Vega erau de acum în mâinile castilienilor, iar proviziile se făceau tot mai rare. Zilele Granadei nu mai erau punctate decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
precum o aversă de vară, acoperind cu tumultul său asurzitor plictiseala zvonurilor zilnice. Un vuiet care-i aducea orașului nostru acea nuanță de deriziune de care nu e cruțată nici o dramă. — S-a aflat că Abu-Khamr făcuse rost de un tun, capturat de la dușmani de către o mână de soldați cutezători care se învoiseră, în schimbul a zece monede de aur, să-l târască până în grădina lui. Taică-meu duse la gură o cupă cu sirop de migdale și înghiți încet câteva sorbituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-l târască până în grădina lui. Taică-meu duse la gură o cupă cu sirop de migdale și înghiți încet câteva sorbituri succesive, înainte de a continua, insensibil la starea de confuzie în care mă aflam. — Locuitorii Granadei nu avuseseră niciodată tunuri și, cum Astaghfirullah nu contenea să le tot spună că acea născocire diabolică făcea mai mult zgomot decât rău, se resemnaseră cu ideea că o mașinărie atât de nouă și de complicată nu se putea găsi decât la dușman. Inițiativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
petreacă zilele cu rugăciuni! Întrebați-l dacă știe să aprindă un fitil la fel de ușor cum arde o carte!“ Cei mai cucernici se îndepărtau în grabă, mormăind imprecații, în vreme ce alții îl întrebau stăruitor pe medic asupra modului de se sluji de tun și asupra efectelor lui dacă ar fi fost folosit împotriva orașului Santa Fe. Bineînțeles, nici el n-avea habar, astfel că explicațiile i-au fost cu atât mai impresionante. Cu siguranță că ai ghicit, Hassan fiule, că tunul acela n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]